veneția

Desculță prin Veneția. Cu catamaranul, din Croația în Italia

În 2012, atunci când am vizitat Veneția, Italia era ceva complet nou pentru mine. A fost pentru prima oară când am ajuns în această țară. Întreaga ședere venețiană a durat o jumătate de zi: am făcut o excursie cu vaporul, cu plecare din Medulin (Croația) și am petrecut în Veneția doar câteva ore.

timea

Cu catamaranul, din Medulin în Veneția

Ne aflam pentru a doua oară în stațiunea Medulin din regiunea Istria a Croației, așa că ne-am gândit să mai schimbăm puțin peisajul. Am tot văzut că agențiile de turism fac reclamă la excursii de o zi la Veneția. Am avut și super noroc: pentru că ne-am hotărât foarte târziu și am cumpărat biletele cu doar 15 minute înainte de ora închiderii uneia dintre agenții, am făcut excursia la jumătate de preț. Plecarea era a doua zi dimineață, din portul din Pula. Când am văzut catamaranul pe care urma să urcăm, ne-am bucurat foarte mult – de fapt, Alin, care și-a dorit de mult timp să călătorească cu așa ceva. Eu, cum să vă zic… auzisem pentru prima oară ce este aia un catamaran. Femeile, deh! 😂

A fost o zi în care Marea Adriatică era liniștită, fără valuri mari. Totuși, catamaranul s-a deplasat mai încet ca de obicei, pentru că era o zi foarte fierbinte. Apa avea peste 20 de grade, iar din acest motiv, vasul nostru, Adriatic Jet, nu putea merge cu viteza obișnuită, ne-au spus. Călătoria a fost plăcută însă: în interior era aer condiționat, totodată exista și posibilitatea să ieși pe terasă, pentru a inspira aerul proaspăt (și absolut cald) de pe mare.

Pe drum, ghidul a vorbit non-stop. Despre istoria Veneției, despre principalele atracții, plus câteva informații utile – în engleză, în germană, în italiană și în rusă. A exagerat însă mult. În vederea comercializării a cât mai multe pachete turistice extra, a făcut tot posibilul să convingă turiștii despre adevărul ei. Că dacă nu vizităm orașul sub îndrumarea lor și nu ne cumpărăm prânzul prin intermediul lor, vom muri de foame (și chiar de sete) în Veneția 😆

A tot revenit la subiect: restaurantele sunt pline ochi, trebuie stat la coadă chiar și pentru un pahar de apă, o să ne rătăcim pe străzi etc. Noi nu ne-am speriat și nu am cumpărat pachetul extra (și cu preț cam piperat), pentru că Alin mai fusese în Veneția și cunoștea locul.

De altfel, Veneția este, într-adevăr, un loc extrem de aglomerat, în care trebuie să fii atent – la fel ca în orice alt loc turistic, de altfel! – la o mulțime de lucruri. Dar cu un pic de informare în prealabil și cu atenție acordată vizitării orașului, treaba nu este nici pe departe atât de tragică. Puteți liniștiți să vizitați Veneția fără ghid, dacă vă știți, în rest descurcăreți. Dacă nu, OK, apelați la un ghid, acesta este și sfatul meu pentru cei care nu au experiența călătoriilor singuri.

Peste aproximativ 3 ore, la prânz am sosit în Laguna Venețiană. Era o zi caniculară, dar ca să vezi, imediat după ce am plecat din port am găsit un magazin Billa, de unde ne-am cumpărat apă minerală rece, așa că nu am stat o jumătate de oră la coadă pentru apă – așa cum au încercat să ne sperie. Ne-am hidratat bine pe tot parcursul vizitei.

Ce să vizitezi în Veneția?

Piața San Marco, bineînțeles, aflată în inima Veneției. Piața aceasta o vedeți cam prin toate fotografiile postate de turiștii din Veneția. Este plin de terase cochete, dar prețurile sunt, desigur, măricele. Cea mai renumită cafenea din Veneția este Caffe Florian, care a fost deschisă în 1720, iar ea se află tot în această piață.

Aici nu am ratat ocazia de a da de mâncare porumbeilor – lucru interzis, de altfel. Imediat ce m-am apucat, mi s-a și atras deja atenția de către un voluntar care cu asta se ocupă: cu admonestarea turiștilor care fac lucruri nepermise. Așa că porumbeii au avut parte doar de un snack foarte scurt. De altfel, nu aș mai face asta, întrucât am aflat, între timp, că hrănirea în acest fel a porumbeilor este foarte nocivă – pâinea nu este un aliment potrivit pentru ei și imaginați-vă, totodată, ce efect are asupra lor faptul că toți turiștii fac asta, fără limită. Nu este de mirare că te gonesc voluntarii de acolo. Altfel, porumbeii sunt foarte frumoși și aduc un farmec apare pieței.

Admirați Bazilica San Marco, cea mai mare dintre bisericile Veneției. Are arhitectură bizantină și este absolut spectaculoasă și pe interior. Trebuie stat la coadă, dar merită vizita, mai ales la asfințit, când interiorul capătă o cu totul altă lumină.

san marco
Sursa foto: Zairon – Wikimedia Commons

Merită să faceți un efort și să urcați și în Campanila San Marco, un turn din care panorama Veneției este minunată. Este turnul clopotniței bazilicii și una dintre simbolurile cele mai cunoscute ale orașului.

La un pas de se află Palatul Dogilor, fosta reședință a celor 120 de dogi care au condus Veneția timp de sute de ani. Este un simbol al orașului și o capodoperă a goticului venețian. După anexarea Veneției la Regatul Italiei, clădirea a devenit muzeu, astfel că o puteți vizita și pe interior. Printre altele, găsiți aici o galerie de artă.

Apoi, desigur, Canale Grande, principalul canal al Veneției, locul în care se pot face plimbări cu faimosul vaporetto venețian sau cu și mai faimoasele gondole venețiene. Separă Veneția în două părți și reprezintă cel mai important coridor de trafic din oraș. Are o lungime de aproximativ 3 kilometri, iar pe malurile sale există un șir de peste 170 de clădiri: tot felul de palate, biserici, hoteluri, restaurante și edificii ale autorităților publice.

Cel puțin la fel de frumoase sunt și canalele mici, care formează o imagine emblematică a orașului. Sunt peste 150 de canale care leagă zecile de insulițe care formează Veneția. Pentru acest loc, ele reprezintă căi de acces, pe care localnicii le folosesc pentru a se deplasa și a transporta diverse. Pe ele circulă diverse ambarcațiuni, mici și mari; bineînțeles, chiar și poliția sau salvarea folosesc aceste canale pentru a ajunge la cei care îi solicită pentru diverse intervenții. Pentru noi, canalele sunt ceva ce ne dorim să admirăm și de fotografiem! Pentru asta mergem la Veneția, ca să vedem ce înseamnă un oraș pe ape.

Revenind la canalul mare, amintesc de Podul Rialto, cel mai renumit pod din Veneția. În apropierea acestuia este plin de pictori care lucrează de zor la tablouri, iar dacă treci podul, ajungi în Piața Rialto, unde funcționează un târg vechi de peste 1000 de ani. Realizat inițial din lemn, podul a fost reconstruit din piatră, în perioada 1588-1591, forma sa actuală fiind similară cu cea anterioară.

rialto
Sursa foto: Saffron Blaze (www.mackenzie.com)

20 de milioane de turiști pe an

Categoric, Veneția este o atracție turistică extrem, dar extrem de faimoasă. Orașul istoric, format din numeroase insule mai mici și mai mari, separate de canale și conectate prin poduri, atrage 20 de milioane de turiști pe an!

Un eveniment faimos care înseamnă cele mai mari cârduri de oameni este Carnavalul de la Veneția, renumit pentru măștile sale. Pe perioada acestuia, oamenii se îmbracă în costume de epocă și au loc diverse parade și baluri.

O parte dintre localnici nu se bucură deloc de turiști, care au devenit mult, mult prea mulți, și despre care se spune că, deseori, fac chiar un deserviciu orașului.

Eu vă recomand tuturor ca atunci când vizitați un loc, să fiți niște turiști cât mai responsabili. Ce înseamnă asta? Să îi respectați pe localnici. Imaginați-vă cum este să trăiți într-un loc în care vin, zilnic, puhoaie de oameni, care deseori fac gălăgie, mizerie… În plus, nu toată lumea de aici trăiește din turism, iar mulți turiști nici nu lasă în urmă niște bani comunități. Și chiar îi fac doar un deserviciu…

V-aș oferi două mici exemple, ca să ilustrez ceea ce vreau să spun.

Unu, nu vă repeziți în magazinele locale ale unor mari sau mici branduri internaționale. Și nu vă avântați nici la chinezării. Dacă vreți să vă cumpărați ceva, faceți-o dintr-un shop local. Cu un pic de efort veți reuși să identificați unul: poartă un sticker pe geam, cu „Venezia autentica”. Veți pleca, oricum, mai câștigați – cu ceva mai deosebit și cu convingerea că ați lăsat bani comunității venețiene.

Doi, atunci când vă plimbați pe străzi și ajungeți, să zicem, pe o stradă mai lăturalnică, mai retrasă, mai liniștită, nu vă apucați să vorbiți tare în grup, să râdeți și să vă fotografiați o jumătate de oră sub o fereastră a unei case frumoase. Gândiți-vă că în casele acelea locuiesc oameni, care încearcă să trăiască o viață normală. Poate că dorm, poate au lucrat de noapte, poate au un copil mic sau un om bolnav în casă. Și chiar dacă nu dorm, nu au un copil  ș.a.m.d., au dreptul la liniște și pace. Nu pierdeți asta din vedere, respectați-i pe localnici.

Credeți-mă că, în anumite locuri din lumea asta largă, oamenii chiar au de suferit pentru că trăiesc în orașe care atrag milioane de turiști. Nu ei trebuie să se mute de acolo. Ci noi, turiștii trebuie să conștientizăm niște lucruri și să ne purtăm ca niște oameni responsabili și empatici ❤️

veneția

Chiar și obiceiul acesta al amplasatului de „lacăte ale iubirii” este o idee foarte păguboasă. Arată frumos, ni se pare romantic… Dar face foarte mult rău structurilor pe care sunt montate lacătele.

Noi am făcut o plimbare lejeră pe străzi. Fără vreun țel anume. Am mâncat la Veneția cea mai bună lasagna din viața mea. Era o porție foarte mică, dar foarte gustoasă. Am consumat-o pe o terasă a unei străzi înguste. Mai apoi am făcut în așa fel, încât să ajungem într-un loc mai puțin aglomerat și astfel am descoperit o piață micuță, liniștită. Acolo am băut o bere rece pe o terasă, în tihnă. M-am bronzat. A fost atât de cald, încât am rămas cu urme de la bretelele și tot, chiar dacă m-am străduit din răsputeri să fiu cât mai mult în umbră. La întoarcere am aflat că, până în acel moment, aceasta a fost cea mai caniculară zi din Veneția.

Distanța dintre Medulin și Veneția este de abia 130 de kilometri. Așa că dacă vă aflați în această parte a Croației, alegeți liniștiți excursia cu vaporul la Veneția! Dacă nu sunteți contra cronometru și vreți să descoperiți și alte atracții, vizitați și niște insule din apropiere. Murano – insula faimoasă pentru atelierele sale de sticlă, cu multe, multe magazine de bijuterii. Burano – unde toate casele sunt extrem de colorate și unde toată lumea face și vinde dantelă. San Michele – insula-cimitir, amenajată în acest scop la ordinul lui Napoleon, și folosit și astăzi pentru înmormântarea celor decedați în Veneția.

Noi nu am ajuns să vizităm aceste trei locuri – poate data viitoare!

Nu uitați: fiți turiști responsabili! 😊

*

(Acest articol a apărut pentru prima oară pe portalul Hello Magyarok din Ungaria, în 2016. Articolul este traducerea și adaptarea celui pe care l-am scris pentru ei, în limba maghiară.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

11 − eight =