Desculță prin Turcia (1). Istanbul, orașul de pe două continente

A mai fost vorba despre faptul că destinația noastră de vară preferată este Croația. Însă în 2014 ne-am decis, brusc, să ne petrecem concediul estival în Turcia. Bineînțeles că am ajuns și la Istanbul. Doar nu era să ratăm acest oraș uriaș, în care locuiesc 14 milioane (!) de oameni. Mai mult decât atât, dacă luăm în calcul și zona sa metropolitană, vorbim, deja, de 18 milioane de suflete. 

Istanbul, orașul de pe două continente

Istanbulul are o amplasare deosebită: este singurul oraș din lume care se întinde pe două continente, Europa și Asia, de-o parte și de cealaltă a strâmtorii Bosfor, care face legătura între Marea Neagră și Marea Marmare. Am sosit acolo într-0 dimineață și am avut la dispoziție o zi întreagă pentru vizitat, zborul nostru către mare urmând să plece a doua zi devreme.

Din păcate, atât eu, cât și Alin am fost foarte bolnavi: numai ce ne întorsesem de la Festivalul de Jazz de la Gărâna, unde am contactat o viroză serioasă și ne simțeam atât de rău, că aproape am renunțat la plecare. Într-un final am decis că este mai bine să zaci bolnav pe o plajă frumoasă, decât acasă. Mai ales așa, cu avansul plătit și pierdut, iar concediul, anulat. Așa că ne-am luat inima în dinți și am urcat, așa bolnavi cum eram, pe zborul Viena-Istanbul al Turkish Airlines.

În Istanbul erau peste 35 de grade la umbră. Când am pornit să vizităm orașul, luaserăm, deja, câteva pastile pentru stomac și ne simțeam ceva mai bine, dar nu eram în formă. Pentru că am vrut să fim aproape de aeroport, pentru plecarea de a doua zi, ne-am ales un hotel apropiat acestuia, așa că ne aflam departe de atracțiile turistice. Nu știu ce a fost în capul nostru, dar am pornit la drum pe jos. Foarte curând ne-am dat seama că distanțele din Istanbul nu sunt atât de mici, precum par pe hartă, așa că am luat un taxi și am continuat drumul cu mașina.

Nu aveam planuri mari – fiind vorba de numai o zi, și pentru că mai eram și bolnavi, ne-am propus să vizităm Moscheea Albastră, Hagia Sophia și Marele Bazar, respectiv, am convenit încă de acasă să traversăm Bosforul cu vaporul. Am vrut să luăm un pic pulsul Istanbulului și cam atât, fiind mai mult decât suficient pentru o zi, mai ales pentru niște oameni bolnavi. 😁

taxi istanbul

A fost o surpriză uriașă să vedem că taximetriștii din Istanbul circulă fără GPS. Și cu viteză foarte mare! Ori de câte ori am urcat într-o mașină, așa a fost. De altfel, taxiul nu sunt scumpe în Istanbul, însă din cauza distanțelor mari, poate fi, totuși, o chestie destul de costisitoare. Puteți apela, însă, la transportul în comun, care este bine organizat.

Când am coborât din mașină, tocmai avea loc chemarea la rugăciune a credincioșilor. Ne aflam în inima Istanbulului, în mijlocul orașului vechi, acolo unde se află, una lângă cealaltă, Moscheea Albastră și Hagia Sophia.

Moscheea Albastră

Moscheea Albastră m-a lăsat fără cuvinte. Pentru mine a fost, atunci, ceva nou și interesant să văd femeile acoperite, bărbații care se spălau pe picioare și oamenii care intrau desculți în moschee. Este numită și Moscheea Imperială a Sultanului Ahmed și este cea mai cunoscută moschee din Istanbul, totodată moscheea națională a Turciei și unul dintre simbolurile țării.

Moscheea Albastră este uriașă și la prima vedere vă poate surprinde faptul că… nu este albastră. Este, însă pe interior, datorită celor peste 21 000 de panouri interioare din faianță, în majoritate de culoare bleu. Edificiul a fost ridicat la începutul sec. al XVII-lea și are o capacitate de 10 000 de locuri. În ea funcționează nu numai o școală religioasă, ci și un spital, un așa-numit caravanserai și o cantină.

istanbul moscheea albastră
Sursa foto: www.goturkeytourism.com

Ea nu este numai o atracție turistică, ci și o moschee activă, de aceea, în timpul celor cinci rugăciuni pe zi este închisă vizitatorilor – pentru perioade de peste o oră. Astfel că, dacă vreți să o vizitați și pe interior, trebuie să vă planificați bine sosirea. Este important să mai știți că pentru a putea păși în interior, îmbrăcămintea purtată trebuie să fie una decentă, că încălțămintea se va lăsa la intrare, iar la femei, capul trebuie să fie acoperit (părul, nu și fața).

Hagia Sophia

Hagia Sophia (adică Sfânta Sofia, Sfânta Înțelepciune) se află vis-á-vis de Moscheea Albastră și are o poveste mai mult decât interesantă. A fost, la începuturi, cea mai mare clădire din lume. Este celebră pentru mozaicurile sale bizantine extraordinar de frumoase și pentru domul său masiv.

A servit drept catedrală de rit creștin ortodox timp de aproape 1000 de ani, apoi a fost, pentru o perioadă de peste 400 de ani, o moschee a sultanilor otomani. De aproape 100 de ani încoace este, prin decizia lui Atatürk, muzeu. Atrage un număr mare de turiști. Dacă faceți un calcul, are aproape 1500 de ani. Datează din 537!

istanbul
Sursa foto: Wikimedia Commons – Tranxen

Dacă vă aflați la Istanbul, merită să faceți o vizită. Muzeul este deschis în fiecare zi, dar orarul este diferit în funcție de anotimp.

Marele Bazar

În mod absolut inadmisibil, poate, nu am mai mai ajuns la Marele Bazar, pentru că timpul a zburat foarte repede, era foarte, foarte cald și – să nu uităm – nici nu ne simțeam prea bine. Oricum, mi-am clătit foarte mult ochii prin magazinele din apropiere de Moscheea Albastră și de Hagia Sophia. Nu sunt mare „shopperiță”, însă aici aș fi putut face cumpărături foarte mari, atât de mult lucruri mi-au plăcut. O mulțime de covoare superbe, ceramică pictată, diferite obiecte de artizanat, îmbrăcăminte și încălțăminte, multe-multe bijuterii, condimente, ceaiuri și rahat de toate felurile… O nebunie!

 

Voi să nu ratați Marele Bazar, care este, și el, o emblemă a Istanbulului, vizitat de zeci de mii de oameni, ÎN FIECARE ZI.

marele bazar istanbul
Sursa foto: Wikimedia Commons – espiritu_protector

Este una dintre cele mai mari și vechi piețe acoperite din lume: găzduiește peste 4000 de magazine pe o suprafață totală 30 000 de metri pătrați. Nu uitați că este închis duminica și că trebuie să negociați la preț.

Prânz delicios în Istanbul

În Turcia se mănâncă bine, cred că nu vă spun ceva nou. În Istanbul, cu atât mai mult – este raiul gurmanzilor, cred. Am luat și noi masa pe o străduță mai liniștită, pe o terasă. Abia dacă ne revenise pofta de mâncare, dar am mâncat foarte, foarte bine de prânz.

Știam eu, că am mai auzit: în Turcia se mănâncă prea bine și vii acasă cu kilograme în plus. Peste tot este plin de mâncare: cu kebab, lipie cu carne, plăcinte, preparate din carne de vită, pui, miel, baclavale, rahat turcesc. Plus cafea turcească și ceai negru la tot pasul. Ah! Păcat că stomacul nostru nu era în formă…

După ce am văzut, de pe terasă, că tramvaiele circulă foarte bine, am hotărât să mergem cu tramvaiul în port, ca să ne urcăm pe un vapor cu care să trecem peste Bosfor. Zis și făcut. Nu era dificil să te orientezi, pentru că existau niște voluntari peste tot, care se aflau acolo ca să ofere informații turiștilor: purtau tricouri cu inscripția „întreabă-mă și îți răspund”.

Cu vaporul, pe Bosfor

În port am urcat pe un vapor absolut obișnuit, non-turistic, destinat localnicilor. Până atunci ne-am aflat pe pământ european.

Odată ce am trecut Bosforul, ne-am regăsit pe alt continent. Pentru mine a fost o premieră: prima oară în Asia. Ne-a întâmpinat o atmosferă foarte interesantă: navetiști, turiști, cerșetori, vânzători ambulanți, tarabe… Ne-am plimbat un pic pe mal. Fără îndoială, partea aceasta a Istanbulului era diferită de cealaltă.

Aici trebuie să vă povestesc ceva foarte trist. Nu departe de unde coborâsem de pe vapor, am trecut pe lângă o terasă. Imaginea acelui loc mai este, și acum, după cinci ani, extrem de vie în memoria mea. Niște mese și scaune mici, sub niște copaci cu crengi dese. Pe fiecare dintre mese, o sticlă cu limonadă. Iar pe un panou din apropierea terasei, o fotografie cu un sandviș și inscripția „balik ekmek”. Adică: sandviș cu pește. Auzisem și citisem despre acesastă gustare, însă… numai ce mâncasem. Chiar nu mai era loc pentru ceva în plus!

Așa s-a întâmplat că nu am gustat faimosul balik ekmek, sandvișul cu pește specifict numai și numai Istanbulului, numai și numai  malului Bosforului. Niciodată, dar niciodată, dacă vă aflați la Istanbul, să nu ratați acest dish, este ceva de-a dreptul iconic.

Turcia, o țară foarte primitoare

Ne-am întors cu vaporul în partea europeană a Istanbulului și ne-am continuat drumul spre hotel cu autobuzul. Am avut parte de o surpriză foarte plăcută. Nu reușisem să ne cumpărăm bilet, astfel că am întrebat șoferul dacă putem achiziționa unele de la el. Acesta ne-a făcut semn să urcăm, apoi i-a adresat două-trei cuvinte unui călător, care imediat a trecut de două ori cardul său de călătorie în fața scannerului din autobuz, plătindu-ne, astfel, călătoria. Noi i-am dat banii, i-am mulțumit, iar el a dat din cap, semnalându-ne, cumva, că este ceva absolut normal că ne-a sărit în ajutor.

De altfel, de-a lungul șederii noastre în Turcia, am avut deseori parte de astfel de surprize plăcute, în ciudat faptului că nu prea vorbea lumea engleza.

Cu acest autobuz am mers exact 32 (!) de stații până la hotel. Și nici măcar nu a fost vorba despre a călători dintr-o parte în cealaltă a Istanbulului. Deloc. Însă Istanbului este, așa cum am mai spus, imens. Astfel că am auzit de fix 32 de ori faptul că acest autobuz circulă între stațiile „Kücükcekmece-Eminönü„. Nu am uitat nici de atunci aceste două cuvinte. Am coborât la Eminönü, unde ne-am dat seama că mica hartă a acestui mare oraș ne-a indus, din nou, în eroare, pentru că nimic din zonă nu părea cunoscut. Am apelat, din nou, la un taxi, cu care am mai făcut 15 minute până la hotel. Din nou, fără GPS.

Seara, când aerul s-a mai răcorit un pic, am făcut o plimbare prin apropierea hotelului și am luat cina. Mâncare a fost ieftină și bună, și nimeni, niciodată nu a încercat să na fraierească în Istanbul. Dimpotrivă… S-a insistat și să ni se dea rest la magazin. Noi nu am vrut să mai luăm banii mărunți de pe tejghea, dar vânzătorul insista și tot spunea, sakiz, sakiz... și ne-a dat o gumă de mestecat în loc de rest.

Aș caracteriza Istanbulul cu următorul cuvânt: CONTRASTE. Pe alocuri curat și organizat, ca un oraș din Europa de Vest, iar pe alocuri, mai murdar și mai aglomerat, ca unele părți ale Asiei. Mi-a plăcut, iar dacă se va întâmpla să mă mai întorc vreodată la Istanbul, cu siguranță nu voi mai rata renumitul sandviș cu pește, balik ekmek. Ceea ce vă doresc și vouă!

Ponturi pentru Istanbul

Nu mergeți la Istanbul în iulie sau august, când este mult prea cald. Noi atunci am avut concediu, dar este mai bine să vă faceți în alt fel planurile.

Rezervați-vă min. două-trei zile pentru a vizita majoritatea atracțiilor turistice mai importante, cum ar fi cele descrise mai sus și unele în plus, în funcție de preferințele voastre, ca de exemplu, Palatul Topkapi, Bazilica-Cisternă/Palatul Scufundat, Palatul Dolmabache, Turnul Galata, Parcul Gulhane. Dacă aveți o escală de doar o zi și o noapte, este și asta acceptabil, dar Istanbulul merită să îi acordați ceva mai mult timp.

Atenție la escalele la Istanbul! Acest oraș are cinci (!) aeroporturi. Unul este militar, dar cel puțin două sunt folosite în mod curent pentru zboruri de linie. Nu vă încurcați, fiți atenți dacă nu cumva aterizați pe unul dintre ele și aveți, apoi, plecarea de pe altul, cum am auzit că au mai pățit alții. Căscați bine ochii!

Nu ratați o plimbare cu vaporul în strâmtoarea Bosfor, de preferință o croazieră turistică. La apusul soarelui trebuie să fie extraordinar de frumos.

Iar apoi, vizitați un hamam. Băile acestea turcești îți oferă diverse tratamente corporale și multă relaxare. De neratat!

(Acest articol a apărut pentru prima oară pe portalul Hello Magyarok din Ungaria, în 2015. Articolul este traducerea și adaptarea celui pe care l-am scris pentru ei, în limba maghiară.)

One thought on “Desculță prin Turcia (1). Istanbul, orașul de pe două continente”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

9 + 5 =