Încă de când am aflat că Francesco Illy, fondatorul brand-ului italian de cafea Illy, s-a născut la Timișoara, am simțit o atracție și mai puternică față de acest brand – care îmi plăcea și înainte. Și am început să îmi doresc să ajung într-o zi la Trieste, în Italia, ca să beau o cafea Illy acasă la ei, în cafeneaua Illy din orașul în care a fost fondat Illy și în care compania își are sediul și astăzi. Să tot fie câțiva ani de când am tot avut planul acesta, de a vedea Trieste și de a bea o cafea Illy chiar acolo, „la tata lor”.
Trieste nu este neapărat o destinație în sine, așa că nu ne-am planificat vreo călătorie acolo, așa, pur și simplu. Ci am ales să zburăm la Trieste atunci când destinația noastră finală era, de fapt, Croația, pentru un concediu de vară pentru care aveam de gând să închiriem mașină de la aeroport. Am fi putut alege și Zagreb, și să continuăm de acolo spre mare. Dar pentru că oricum am vrut să ajungem în Istria, de fapt, Trieste era chiar mai aproape – și aveam ocazia, în sfârșit, să îmi pun în aplicare planul de a vizita Trieste. O plimbare prin oraș, o cafea la cafeneaua proprie a Illy și o vizită la magazinul lor de brand, de unde să cumpăr niște suveniruri, niște cești Illy, de exemplu.
Și să vedeți ce am pățit…
Am ajuns noi la Trieste și am început să ne plimbăm, pur și simplu – însă cele mai importante zone turistice ale orașului erau închise sau semiînchise din cauza unor filmări: acolo tocmai se turna un mare film de acțiune american, Heads of state. Erau restricționate pentru acces, printre altele, zona fermecătoare a Canal Grade di Trieste, respectiv Piazza Unità d’Italia, piața centrală a orașului, aflată în golful din Trieste și care este cea mai mare piață publică din Europa care dă spre apă. Acuma, asta nu era o problemă, că nu era ca și cum nu am putut vedea nimic – era ceva de genul că nu puteai merge pe dreapta, ci pe stânga, sau că trebuia să ocolești. Daaaaaaar problema era că au închis cafeneaua Illy… iar eu nu am putut să beau o cafea acolo.
Illy are două cafenele în Trieste: una mare situată pe malul canalului, chiar pe un colț, cu terasă cu vedere la canal ȘI la mare, respectiv una mai micuță, aflată și ea undeva, așa, pe o stradă. Eu am vrut să merg, desigur, în cafeneaua mare, care este absolut spectaculoasă și care are terasă. Ei bine, acum, din cauza filmărilor, nici măcar inscripțiile cu Illy nu mai erau la locul lor, ci cafeneaua se numea altfel – pentru film, iar în fața ei erau parcate niște mașini negre de mare angajament, precum și limuzina președintelui american – pentru film. Sute de oameni, efective uriașe desfășurate, echipamente complexe… Și se muncea activ – cu împușcături, cu tot tacâmul.
Cafea Illy am băut oricum (căci se găsește peste tot, evident că nici măcar nu trebuie să mergi la Trieste pentru asta), dar am făcut-o la o cafenea oarecare. Măcar că se afla tot pe malul canalului, și aveam vedere și la filmări. Care erau interesante de urmărit, nu zic, doar că… mult mai mult m-aș fi bucurat să am ocazia să beau o cafea Illy acolo unde mi-am propus și fără să ascult zgomote de mitraliere, haha. Mai târziu am mers și la cealaltă cafenea Illy, dar nu ne-am mai așezat și acolo, ci doar am întrebat dacă au cești Illy. Nu aveau, tocmai se terminase stocul…
Și aici urmează următorul punct: am vrut să cumpăr o ceașcă (sau două, sau trei) ca suvenir, ca amintire de la Trieste. Sigur că pot comanda și online – ceea ce am și făcut deja – doar că eu am vrut să cumpăr așa ceva fiiiiix din Trieste, ca la fiecare folosire să îmi aduc aminte de ziua petrecută acolo. Însă… magazinul lor de brand era închis pentru renovări. Cât ghinion să ai?!
Magazinul era, deci, închis, iar cafeneaua mică nu mai aveau cești… Însă apoi, în timp ce ne plimbam, am văzut în vitrina unui magazin specializat pe cafea și pe produse pentru cafea exaaact ceștile dorite, doar că magazinul nu deschisese încă. Mai târziu, când ne-am întors acolo (am încercat de două ori), strada s-a închis complet din cauza filmărilor, haha.
De alfel, filmările au durat mai multe zile, totul s-a redeschis vineri; noi am fost la Trieste miercuri și am ajuns acasă joi. Nu mi-a venit să cred cât ghinion am putut să am; să pățesc aceste lucruri taman când am ajuns și eu la Trieste, după mulți, mulți ani în care plănuiam să merg acolo. Ați putea spune că de ce nu m-am informat… Dar chiar nu mi-a trecut prin cap că o cafenea ar putea fi închisă sau că aș putea prinde o filmare, cine s-a gândit?!
Cât despre oraș în sine…
Trieste este un oraș frumos, dar nu pot să zic că m-a dat pe spate. Poate și pentru că era extrem de aglomerat, iar cu filmările, îmbulzeala era și mai și. Am ajuns la Trieste dimineața devreme, înainte de a se face prea cald, și ne-am plimbat câteva ore bune pe străzile sale. Mi s-a părut foarte aglomerat! Sunt foarte multe străduțe mici, înguste – cam ca cele care în zona centrală a Timișoarei sunt, acum, toate pietonale – și care ar fi fost fain să fie pietonale și în Trieste. Dar nu sunt, iar asta înseamnă că trebuie să treci non-stop străzi și o faci așteptând la semafoare pentru pietoni, nu doar pe niștre treceri simple. Ni s-a părut că am stat non-stop la semafoare – bine, mai mult doar noi, căci localnicii treceau pe roșu cu mare lejeritate…
Clădirile din oraș sunt minunate, le-am admirat îndelung, la fel cum am admirat și îmbrăcămintea elegantă, dar efortless, a unora dintre italience și italieni. Trieste este un oraș care nu este, însă, tipic italian; mai degrabă are un aer de oraș al fostei monarhii de care a aparținut și al cărei influență este atât de evidentă încă. Palatele orașului sunt grandioase, multe dintre ele sunt foarte bogat ornate, a fost o plăcere să le admir în lumina blândă a dimineții. Orașul este plin de cafenele, iar cafea Illy se găsește mai peste tot – logo-ul lor este omniprezent prin oraș.
Am petrecut o jumătate de oră și în port, unde mereu ai ocazia să vezi două-trei vase imense; aici ești și mai conștient de mărimea lor uriașă, căci le vezi chiar alături de palatele din piața centrală a orașului. Am vizitat, de asemenea, Teatrul Roman (secolul I e.n.) și Arcul lui Ricardo (secolul I î.e.n.). Acestea două fiind cele mai vechi vestigii din Trieste.
Ceea ce noi nu am apucat să facem, pentru că nu am stat suficient de mult în Trieste, a fost să vizităm vreun muzeu sau Castelul Miramare din apropiere de Trieste. Vouă vă recomand ca dacă ajungeți la Trieste să mergeți să vedeți Muzeul Comerțului, în cadrul căruia funcționează și un mic Muzeu al Cafelei. Trieste este un oraș cu extrem de multe cafenele și cu o mare cultură a cafelei, desigur. Dacă mai ajung vreodată în Trieste, mă voi afunda mai mult în acest coffee culture; nu voi rata nici muzeul cafelei, și nici plăcerea de a bea o cafea Illy în cafeneaua Illy.
***
Parcare recomandată în Trieste: parcarea subterană San Giusto; atenție în care dintre cele două galerii ale sale parcați, A sau B, ca să găsiți mașina la întoarcere; iar când plecați de la mașină să o faceți în direcția Centro, nu direcția San Giusto.
