vin

Desculță prin Timișoara. Recomandare de restaurante, cafenele și altele (2)

Am început o serie de articole cu recomandări de restaurante, cafenele și altele, din Timișoara. Practic, o listă a locurilor care-mi plac în orașul meu natal și pe care le frecventez. V-am vorbit despre locurile în care mănânc sau beau cafea atunci când am treabă prin oraș. Acum vă voi povesti despre cele în care ies cu precădere seara – în doi sau cu prietenii. 

timișoara
Sursa foto: Pixabay

„Instrucțiuni de folosire” pentru lista de mai jos

Nu consider că a mânca în oraș este o pierdere de bani, o cheltuială inutilă. Dimpotrivă, mâncatul la restaurant este ceva ce nu trebuie să lipsească din viața noastră. Este trist că atât de multă lume nu își poate permite să iasă vreodată la un restaurant, ce să mai vorbim despre cei care abia au ce pune pe masă, acasă…

Este atât de bine ca uneori să te așezi la o masă frumos pusă, într-un ambient plăcut, și să comanzi ceva realizat de un bucătar profesionist, este atât de bine să fii servit, iar la finalul mesei să nu trebuiască să strângi și să speli tu vasele! Eu gătesc cu plăcere și o fac zilnic. Dar tocmai de aceea, este bine când apuc să mai ies și eu la un restaurant și să mănânc ceva preparat de alții.

Este o plăcere să mănânci la un restaurant și trebuie să vă spun că locul nostru preferat a fost restaurantul Casa cu Flori de pe strada Alba Iulia din Timișoara. Am adorat acel loc și îmi pare teribil de rău că nu mai există. Casa cu Flori poartă amintirea primei noastre ieșiri cu Alin: a fost locul în care am băut prima noastră cafea împreună. Și tot la Casa cu Flori am mâncat și primul nostru prânz de duminică împreună. Văd și acum în fața ochilor felul în care arăta acest restaurant de modă veche (ca să zic așa) și îmi amintesc cât de manierați erau ospătarii.

În timp ne-am orientat spre alte locuri, iar unul dintre preferatele noastre a devenit restaurantul Casa Bunicii, cel de pe strada Zoe.

Dacă ești timișorean, cunoști locurile de mai jos. Dacă totuși nu le cunoști, ți le recomand. Dacă nu ești din Timișoara, dar vei ajunge vreodată acolo, consideră-le ca fiind locuri pe care merită să le vezi, să le simți și să le guști.

***

Casa Bunicii

Restaurantul acesta m-a cucerit în urma promovării făcute la începuturile sale, pe Facebook. Ceea ce postau, fotografiile pe care le publicau, m-au făcut curioasă. Mi-a plăcut din primul moment și am tot frecventat apoi locul. Am fost la ambele lor sedii din Timișoara, nu și la cel din Dumbrăvița. Tot conceptul îmi place foarte mult! La Casa Bunicii poți comanda mâncărurile copilăriei – inclusiv spanac cu „bundáskenyér” (pâine cu ou)!

Este o afacere de familie, iar proprietarii spun că vor să ne pună în față multiculturalismul culinar al familiei. „La noi în Banat, în cartea de bucate au scris românii, ungurii, nemții, sârbii, bulgarii și chiar francezii. Așa că mâncărurile de la noi nu prea le găsești prin restul țării” – scrie pe pagina de internet a restaurantului.

În plus, la Casa Bunicii multe se prepară în casă: se pun murături, se coc vinete, se face sirop din flori de soc și se fac sosuri de casă; ingredientele sunt cumpărate de la producători locali. Turiștii care vin la Timișoara nu trebuie să rateze acest loc! Este un ambient foarte plăcut – ador perdeluțele și fețele acelea de masă, ca la bunica! Iar mâncarea este, într-adevăr, savuroasă. Merită menționat că la Casa Bunicii, familiile cu copii sunt binevenite și ajutate. La ambele restaurante au și o curte interioară cu terasă.

Ce mănânc la Casa Bunicii? Am un fix: aproape întotdeauna comand felul de mâncare numit „Bețiv portughez”, iar ca garnitură, cartofi cu praz. Vă mai recomand… zupa de pui cu găluște, frigăruile ca-n Basarabia și gomboții cu prune.

Casa Bunicii, str. Virgil Onițiu nr. 3

Tinecz

Un alt restaurant cu tradiție, care îmi place mult, dar la care nu am mai fost de o bună bucată de vreme. Și-a deschis porțile în 1996, iar denumirea localului vine de la numele de familie al proprietarilor: Martinecz. Este specializat pe bucătărie italiană și internațională. Aduce pretty much a ceea ce am regăsit la Casa cu Flori: un restaurant clasic în adevăratul sens al cuvântului, unde totul este ca la carte.

Am luat aici prânzul sau cina în zile obișnuite, am fost aici la zi de naștere și am fost aici la nunți. Nu am fost dezamăgită niciodată, singurul lucru un pic deranjant este că, având succes, de multe ori este plin și astfel, atmosfera nu este una liniștită, ci dimpotrivă, foarte animată. Asta este o chestiune de preferință, însă. Mâncarea merită!

Ce mănânc la Tinecz? Niciunde nu au un sos mai bun la salata cu pui. Din păcate, nu mi-au dezvăluit rețeta: este, desigur, un secret. Măcar am încercat!

Tinecz, cl. Aradului nr. 51

Enoteca de Savoya

Însuși Regele Mihai a fost oaspete al acestei enoteci! Cât de mult îmi mai place și mie acest local, deși ajung atât de rar acolo! Aici mi-au picat cu tronc platourile cu șuncă și brânză. A fost primul loc în care mi s-a pus în față așa ceva, pentru a însoți vinurile alese. De atunci, tot pregătesc asta și acasă, pentru că suntem destul de mari amatori de vin.

Că au o selecție foarte bună de vinuri, nu încape îndoială. Băutorii de vin – timișoreni sau turiști – nu trebuie să rateze Enoteca de Savoya, unde în fiecare zi de joi au loc degustări organizate – cu diferiți producători, din diferite țări, regiuni sau podgorii. (Atenție, este nevoie de rezervare.) Mie îmi place extraordinar de mult locul în sine – o pivniță de aproape 500 de metri pătrați, ca un labirint, una dintre pivnițele obișnuite ale Timișoarei, care împânzesc toată zona centrală a orașului. Pereții aceștia de cărămidă, cu boltă, sunt ceva ce mă încântă în mod absolut.

În plus, muzica ambientală este jazz și deseori au loc și concerte live, la pian. Îmi place și denumirea enotecii, mai cu seamă că strada Eugeniu de Savoya înseamnă foarte mult pentru mine – primul meu loc de muncă a fost la o redacție de pe această stradă, am petrecut mulți ani acolo și tare dragă mi-a mai rămas. Mă bucur că acum este una pietonală, îi stă bine!

Merită menționat și programul „BarriqueArt”, când artiștii invitați de proprietarul localului au transformat în obiecte de artă butoaiele puse la dispoziție de enotecă. (Vedeți mai jos un exemplu.)

Ce beau la Enoteca de Savoya? Eu sunt băutoare de vinuri albe, dar important este ca voi să știți că au o colecție foarte bogată de vinuri din toată lumea.

Enoteca de Savoya, str. Eugeniu de Savoya nr. 11

Vineri 15

Un loc pe care nu l-am explorat, încă, destul. Aflat aproximativ vis-á-vis de Universitatea de Vest, este un loc în care poți să mănânci, printre altele, burgeri foarte buni. Au și o terasă imensă, care dă spre malul Begăi – un loc în care petrec atât de puțin timp. Când mă aflu acasă, la Timișoara, trec de mai multe ori pe zi podurile de peste Bega, însă relaxarea pe malul acestui râu este ceva aproape necunoscut pentru mine. Mereu pe fugă… Pe terasa Vineri 15 mă pot bucura, un pic, de malul Begăi, așezată pe mobilierul de grădină atât de pe gustul meu.

Îmi place foarte, foarte mult acest loc. Nu știu cum să vă descriu amenajarea extraordinară de la Vineri 15, așa că vă las ceva mai multe poze. Mergeți să vedeți, este un loc ideal și pentru evenimente mari, chiar și pentru nunți, botezuri altfel! Pentru cei cu minte deschisă, desigur.

Ce mănânc la Vineri 15? Burgeri. Fac niște burgeri foarte, foarte buni. Sunt ași la burgeri!

Vineri 15, bd. Vasile Pârvan nr. 9 (vis-á-vis de Universitatea de Vest)

Viniloteca

Când am auzit că se va deschide un astfel de loc, în care se vor vinde discuri de vinil, am fost sceptică. Chiar și după ce mi s-a explicat că va fi, în același timp, și o berărie-cafenea, nu reușeam să îmi imaginez că vor reuși să se mențină pe linia de plutire cu o asemenea nișă. Amenajat în locul în care s-a aflat celebrul bar Sakura, Viniloteca a dovedit, pe parcursul anilor, că ceea ce și-au propus este posibil. Viniloteca este foarte cunoscută și foarte frecventată, iar în 2019 acesta a împlinit patru ani!

Este un loc minuscul; genul acela de bar în care toată lumea stă de vorbă cu toată lumea, pentru că stai atât de aproape de ceilalți. Sunt doar trei mese și mai există câteva locuri și la bar. Într-un colț este expusă colecția de discuri de vinil scoase la vânzare – iar într-un alt colț, colecția de beri artizanale care pot fi consumate în cadrul localului.

La Viniloteca găsești o ofertă impresionantă de beri, printre care berea Bereta, made in Timișoara. Dacă nu ești băutor de bere sau pur și simplu ești cu mașina, se fac și niște ceaiuri foarte bune aici. M-am bucurat să văd că, recent, clădirea în al cărei subsol se află Viniloteca a fost renovată.

Ce beau la Viniloteca? Cafea sau ceai, ambele foarte bune.

Viniloteca, str. Henri Berthelot nr. 6 (în apropiere de Piața Maria)

Scârț Loc Lejer

Pentru timișoreni, locul acesta nu are nevoie de prezentare. Dacă totuși mai există cineva care nu a auzit de această cârciumă, îi spun să o viziteze cât de curând! Acum, iarna îi puteți descoperi încăperile amenajate într-un stil absolut unic, iar vara, curtea și grădina casei vechi în care funcționează Scârț este… un loc cu adevărat lejer. Dacă treci pe stradă, nici nu-ți dai seama că acolo funcționează un local.

Scârț este localul teatrului independent Auăleu, iar în 2019 a împlinit exact zece ani. Ceea ce îl face special este atmosfera. La Scârț vin un anumit gen de oameni, iar de o vreme încoace, vin și mulți turiști care vizitează Timișoara. Unul dintre motive este că la subsolul casei de pe fosta stradă Zoe funcționează Muzeul Consumatorului Comunist.

Un loc în care funcționează un bar, un teatru și un muzeu? Da, da… Un muzeu amenajat în încăperile din pivnița unei case vechi, unde camerele sunt încărcate cu obiecte care provin din perioada comunistă. O călătorie în timp, o incursiune în trecut, un loc în care sunt expuse lucruri din niște vremuri de mare restriște. Merită vizitat! Eu am donat câteva lucruri vechi acestui muzeu și vă încurajez să faceți la fel. Acolo, obiectele voastre vor fi în cel mai bun loc posibil. L-am dus la acest muzeu și pe tatăl meu și i-a plăcut mult.

Îmi place deosebit de mult că nu s-a intervenit asupra grădinii și curții acestei case; că totul este „brut”, cam așa cum a fost. Îmi place că vara se prepară suc de soc chiar pe terasa localului; iar dacă ți se face foame, poți alege dintre două „specialități” foarte românești: ciocolată cu rom sau pufuleți (desigur, dintre cei cu arici, care sunt muuult peste cei cu câinele, de la Gusto). Nu în ultimul rând, prețurile de la Scârț Loc Lejer sunt unele foarte fairplay.

Ce fac la Scârț Loc Lejer? Iau o gură de aer, respir un pic de normalitate. Acolo mereu simt că mă aflu pe o altă planetă, deși mă aflu în mijlocul Timișoarei. Toată lumea este foarte prietenoasă și deschisă. Lejeră, da. Și mai există ceva la Scârț: foarte mult umor.

Scârț Loc Lejer, str. Székely László (fosta str. Zoe) nr. 1 (în apropiere de Piața Bălcescu)

La Pisici Café

Nu în ultimul rând vă recomand La Pisici Café. Este important să știți că poate fi vizitată și numai pentru a vă juca alături de puii de acolo – în timp ce beți un ceai, o cafea un suc, în interior sau pe terasa din curte. Dar aceasta nu este numai o cafenea cu pisici. Ci și un loc de unde se pot adopta feline în Timișoara! Mereu plin de ghemotoace de adoptat. Iar dacă rezistați tentației și plecați fără să luați o pisică acasă, aș zice că se cade să lăsați, totuși, o donație în bani pentru mâncarea lor. ♥️ Oamenii de la cafenea fac o treabă excelentă și merită să fie sprijiniți.

Am ales fotografiile de mai jos în așa fel încât să ilustreze cât mai bine atmosfera de la cafenea. Dacă iubiți animalele, acesta este un loc potrivit pentru voi! Mai organizează și evenimente, cum ar fi seri de film sau de muzică, sau târguri de produse handmade.

Ce am făcut eu La Pisici Café? Am adoptat nu una, ci două pisici de la această cafenea. A fost o alegere excelentă!

La Pisici Café, str. Mihail Jora nr. 3 (în Complexul Studențesc)

***

În mod sigur, Timișoara nu duce lipsă de locuri bune. Și nici de evenimente. Întotdeauna mi s-a părut că există o ofertă foarte bună din ambele. Ai unde ieși și ai ce face în orașul de pe Bega, un oraș pe care-l laud, dar pe care-l și critic foarte mult. Dar tocmai pentru că țin la el! ❤️ Mai sunt multe locuri pe care nu le-am menționat și mai sunt foarte, foarte, foarte multe locuri pe care nu le-am explorat, încă, în Timișoara. Vouă unde vă place să ieșiți la o cafea, la o prăjitură, la o masă, la un vin? Scrieți-mi în comentarii recomandările voastre!

*Foto credit: Fotografiile cu localurile nu-mi aparțin, ele provin de pe paginile de Facebook ale respectivelor afaceri. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 × 4 =