Koh Chang înseamnă Insula Elefantului. Și bineînțeles că pe insulă există, într-adevăr, elefanți. Mai mult decât atât, fix când am fost noi acolo, în Thailanda se sărbătorea ziua elefanților.
Într-o zi am mers și noi să vizităm elefanții. Pe Koh Chang se oferă, în mai multe locuri, trekking cu elefanți, ceea ce înseamnă o plimbare mai scurtă sau mai lungă în pădure, în care ești cărat pe spate de un elefant. Nouă ni s-a părut o idee destul de proastă să participăm la așa ceva, ne era, cumva, milă de săracele animalele care trebuie să plimbe turiștii, fie că vor, fie că nu vor. Și nu am cumpărat o astfel de plimbare, chiar dacă în reclama pentru trekking scria că – și poate chiar era adevărat – că elefanții care nu plimbă turiști, sunt, în general, prinși la munci grele în pădure: cară butuci de lemn ș.a.m.d. Cine știe…
Am mers la Ban Camp Chang, unde erau mai mulți elefanți. Deasupra fiecăruia, o tăbliță cu numele: Daoryang, Namphet, Sroy-Thong, Nam-Whan etc. Tocmai luau micul dejun – niște frunze, pe care le manevrau într-un mod foarte dibace cu trompa lor plină de mușchi.
Nu prea te plictisești urmărindu-le masa. Era drăguț mai ales elefantul cel mic, aflat la capătul șirului de elefanți. Arăta cu adevărat adorabil.
Lângă ea am observat o inscripție care ruga turiștii să ofere fructe animalelor. Am crezut că este vorba de o donație în bani, pentru fructe, dar am observat apoi că în apropiere exista un stand la care se vindeau fructe, iar acolo scria: FRUCTE PENTRU ANIMALE. Pentru 50 BHT (puțin peste 1 EUR) am primit un coșuleț plin cu niște banane mai trecute.
Vânzătoarea ne-a spus că elefanții ne vor lua bananele… din mână. M-a cam șocat această informație, nu reușeam să îmi imaginez cam cum vine asta, dar ne-am apucat de „treabă” imediat. Într-adevăr, elefanții „s-au servit” din palma noastră și au mâncat cu o vizibilă poftă bananele.
De altfel, părea că sunt foarte bine îngrijiți. Mai târziu am avut însă posibilitatea să vedem și modul în care plimbă turiștii săracii elefanți: pentru a-i direcționa, localnicul care „conduce” câte un elefant îl împunge pe acesta cu o chestie cam ascuțită, pentru a-i indica direcția în care trebuia să o ia cu turiștii în cârcă.
Și ca să și râdem puțin și să închei într-o notă mai veselă: să știți că nu este ca-n desene animate, unde atunci când elefantul pășește, se cutremură totul în jur, haha. Dimpotrivă: elefanții au niște pași foarte fini, pentru că tălpile lor sunt acoperite de o membrană moale, astfel în ciuda greutății lor imense, ei se pot deplasa în foarte mare liniște. A fost o plăcere să îi vedem de atât de aproape, dar mai ales să le dăm de mâncare.
*
Thailanda este visul oricărui călător. Este, probabil, prima idee pe care o ai atunci când vrei să descoperi Asia. Drept să vă spun, asta recomand și eu. Pleci pentru prima oară în Asia? Cel mai bine este să alegi Thailanda, țara zâmbetelor!
(Seria aceasta de materiale a apărut pentru prima oară pe portalul Hello Magyarok din Budapesta, în 2015, anul în care am vizitat pentru prima oară Thailanda. Articolele sunt traducerea și adaptarea articolelor originale în limba maghiară.)
2 thoughts on “Desculță prin Thailanda – Partea a VI-a. În vizită la elefanți”