La sosirea în Bangkok, microbuzul ne-a lăsat la aeroport, iar de acolo am urcat în practicul Skytrain, care ne-a dus destul de rapid până în apropierea hotelului nostru. Am petrecut la Bangkok o noapte și o zi: am sosit chiar înainte de prânz, ne-am făcut un scurt refresh și am plecat să vizităm orașul, am luat o cină romantică, iar a doua zi am zburat spre casă.
Sunt trei lucruri speciale legate de vizita noastră în Bangkok: am dormit într-un loc special, am încercat un mijloc de transport special și am gustat niște mâncăruri speciale (OK, aici doar Alin… eu nu!).
Ne-am cazat la Baiyoke Sky Hotel: clădirea cu 85 de etaje a fost aleasă special, fiind cea mai înaltă clădire din Bangkok și cel mai înalt hotel din Asia de Sud-Est. Noi am locuit „doar” la etajul cincizeci și ceva, dar am urcat și mai sus de atât: la etajele superioare funcționează restaurantele, respectiv etajul 77 este amenajat special pentru vizite ale turiștilor care nu sunt cazați aici, dar care pot urca pentru a vedea panorama orașului, contra unui bilet de intrare. (Atenție, nu vreți să știți ce aglomerație este la lifturi din această cauză. Nu am înțeles de ce nu există unele speciale pentru cei cazați și altele pentru cei care vin să vadă panorama – a fost o întreagă luptă fiecare coborâre și revenire din/în cameră.)
A meritat însă: vederea era super deja din camera noastră. Și nici nu a fost scumpă cameră: am prins un early booking cu care am plătit 70 de euro pentru camera dublă (cu mic dejun inclus!), ceea ce pentru Bangkok nu este deloc mult. Un mare minus a fost însă că nu exista wi-fi gratuit în cameră, ci doar la recepție, iar acolo abia dacă merge, atât era de aglomerat. De altfel, cam la fel a fost în tot Bangkokul, aici nu am avut parte de wi-fi gratuit la fiecare colț de stradă.
Un mare șoc a fost să văd cum arată smogul: nu mai văzusem niciodată așa ceva. Dimineața am privit afară, pe fereastră, am făcut două poze, apoi am plecat să luăm micul dejun. Când ne-am întors, am vrut să mai fac câteva poze… Ce vorbești… Imaginea nu mai era, deloc, aceeași. Era uimitor cum s-a așternut un strat gros de smog peste tot orașul. Am stat și ne-am gândit cum în Europa de Vest se fac eforturi uriașe pentru a reduce cât mai mult poluarea de tot felul, iar aici este haosul de pe lume și se poluează enorm de mult.
Dar ce am văzut din oraș? Puțin, foarte puțin, pentru că timpul a fost scurt, orașul este uriaș și era groaznic de cald. Sufocant de-a dreptul! (Iar pe alocuri puțea). Am avut în minte un fel de listă, de ex. am vrut să vizităm celebra piață plutitoare pe apă (floating market), dar acolo trebuia mers dimineața devreme; noi am sosit la prânz, iar a doua zi dimineață ne-am îndreptat direct spre aeroport. Am fost la un mall, unde am dorit să cumpărăm niște cadouri, suveniruri, una-alta, dar am renunțat destul de rapid, pentru că se călcau oamenii în picioare. Dacă chiar vă interesează Bangkokul, cu siguranță este nevoie de mai mult de o zi.
Străzile sunt pline de oameni. Apoi, sunt pline de oameni care fac și vând mâncare. Se gătește, se mănâncă și se spală vasele pe stradă. Este destul de interesant de văzut acest lucru pentru prima oară în viața ta. De fapt, toată strada este o mare piață, se vinde câte ceva peste tot. Haine, suveniruri și așa mai departe… Deseori ești atenționat să ai grijă la buzunare.
Total întâmplător, în timp ce încercam să găsim cea mai bună variantă de a ne apropia de atracțiile turistice, am descoperit un mijloc de transport absolut special: niște bărci rapide. A fost o experiență de neuitat să călătorim cu ele. Sunt folosite aproape exclusiv de către localnici. Turiștii nu prea știu de ele sau nu se prea încumetă. Noi le-am încercat, și nu numai că a fost cool, dar am și ajuns foarte repede la destinație.
Se vede și în fotografia această că vapoarele astea vin des: pot fi observate trei care sosesc aproape deodată. Mulțimea dispare, așadar, repede din stații – dar sosesc de îndată alți oameni. A fost cel mai tare lucru să decidem să ne urcăm într-unul! O mare provocare a fost chiar asta: să urci în el.
Vin cu foarte mare viteză, se opresc mai mult sau mai puțin aproape de marginea stației, practic trebuie să cam sari peste apă, pe mine chiar m-a ajutat și un fel de paznic al stației, a văzut că privesc cam derutată spre urcare și că am nevoie de încă un braț de sprijin în afară de cel al lui Alin.
Am întrebat oamenii de unde putem cumpăra bilet, și am aflat că direct de pe vapor. Știți cum? Există câte un taxator pe fiecare dintre vapoare – imediat ce urci, își face tura pe o margine, în jurul vaporului, PE EXTERIOR, cu niște mișcări demne de toată admirația. Întinde mâna pentru a-ți da biletul și a-ți lua banii (un bilet costă echivalentul a aprox. 30 de eurocenți!), apoi trece mai departe la următorul pasager, în timp ce vaporul înaintează cu mare viteză.
La margine există un fel de apărătoare din ceva vinilin, pe care îl ținea ba un pasager, ba altul, ca apa să nu te stropească (prea tare) în timpul călătoriei. Nici nu am vrut să îmi imaginez cam ce o fi colcăind în apa aceea, care avea un aspect foarte dubios și o culoare foarte întunecată. Noi și noi stații, oamenii tot coborau, urcau alții. Și mereu se găsea câte unul care să țină de acea prelată albastră.
Dezolantă a fost însă imaginea locuințelor încropite pe marginea acestui canal… un lung șir de adăposturi sărăcăcioase, vizibile în următorul video:
Apoi am ajuns în acea parte a Bangkokului, pe unde umblă turiștii. Altă lume: mult mai ordonat și mai curat, dar cu un strop de haos, totuși.
Am vizitat (doar din exterior) câteva atracții turistice clasice, cum ar fi Palatul Regal sau statuia de 32 metri înălțime a lui Standing Buddha (la biserica Wat Intharawihan). Am mers mult și pe jos, și cu tuk-tuk, care ne-a plăcut foarte mult, mai ales că am negociat mereu un preț foarte bun (echivalentul a 1-2 euro).
Seara drumul nostru a dus spre o zonă plină de turiști, o stradă pietonală plină cu magazine, terase și locuri de masaj. Aici, spre marea bucurie a lui Alin și spre mare mea groază, am găsit, în sfârșit, the real shit: gândaci, viermi și alte asemenea vietăți. De mâncat. Eu nu numai că nu am dorit să gust, dar nu am dorit nici să văd, așa că am tras câteva poze și am intrat într-un magazin, ca să nu trebuiască să văd cum Alin își băga în gură lăcuste, viermi și scorpioni. Sorry, I am not that open minded.
Pentru cei care nu cumpărau, ci doar se uitau, shootingul costa (cam 30 de eurocenți).
Scorpionul a avut o carcasă prea tare și carne deloc, dar viermii și lăcustele au fost delicioase – a spus Alin. No comment.
Lume multă, masaj la tălpi direct pe stradă, terase și magazine pline ochi de turiști; și multe gunoaie la sfârșitul zilei, care se scot pur și simplu în stradă, pentru a fi ridicate noaptea de către cei de la salubritate. Omniprezența mizeriei este ceva ce îmi displace profund în Thailanda – în rest, țara este fascinantă.
La finalul serii am luat din nou un tuk-tuk, pentru care am plătit, de data aceasta, vreo 3 euro. Dar ne-a dus super departe, până la hotel. Nici nu vă puteți imagina un mijloc de transport mai fain, pe căldurile din Bangkok. Rapid, fără să stai închis în ceva. Și foarte, foarte fun: nu poate fi ratat atunci când te afli în Asia! Iar dacă vreți să vizitați Bangkokul, rezervați-vă mai mult timp, decât am făcut-o noi. Mai ales dacă vă interesează cu adevărat clasicele atracții turistice.
La întoarcere în hotel am luat o cină romantică într-unul din restaurantele aflate la etajele superioare, iar a doua zi ne-am întors în Europa. Trebuie să spun că m-am simțit întotdeauna destul de în siguranță, atât pe insulă, cât și în capitala Thailandei. A fost o vacanță de neuitat. O experiență care nu trebuie ratată, dacă aveți posibilitatea să călătoriți.
Thailanda este o țară fascinantă, visul oricărui călător. Este, probabil, prima idee pe care o ai atunci când vrei să descoperi Asia. Drept să vă spun, asta recomand și eu. Pleci pentru prima oară în Asia? Cel mai bine este să alegi Thailanda!
*
(Seria aceasta de materiale a apărut pentru prima oară pe portalul Hello Magyarok din Budapesta, în 2015, anul în care am vizitat pentru prima oară Thailanda. Articolele sunt traducerea și adaptarea articolelor originale în limba maghiară.)