Ne-a făcut deosebită plăcere să conducem prin parc; atât de mult, încât în loc să facem alte lucruri, noi ne-am întors de mai multe ori acolo. Pur și simplu, era o plăcere să parcurgi drumul prin peisajul mirific care a fost format de erupțiile de pe vremuri. Opream din loc în loc, ne mai minunam, trăgeam aer adânc în piept, făceam fotografii – asta a fost, de departe, activitatea noastră preferată de pe insulă!
Locuitorii indigeni: los guanches
În Tenerife, amintirea lor este păstrată acum de mai multe muzee; trei expoziții care vorbesc despre los guanches se află chiar în parcul național, aproape de Muntele Teide. Pe toate le-am parcurs cu plăcere, căci sunt foarte bine făcute, la fel ca orice muzeu pe care l-am mai văzut până acum în Insulele Canare – în Lanzarote și în Fuerteventura, de exemplu.
Viața populației indigene se desfășura atât în zonele de coastă, cât și în mijlocul insulei. Vara, oamenii stăteau în locuințe temporare, în apropiere de Teide, în depresiunea care se numește Las Cañadas del Teide. Aici, ei au găsit resursele necesare pentru ca turmele lor de oi și capre să pască verile; iarna coborau. Se ocupau și de pescuit, respectiv agricultură și olărit, dar în primul rând de creșterea oilor și caprelor.
Pentru los guanches de pe Tenerife, Teide reprezenta un loc sacru și de mare însemnătate simbolică. Oamenii aceștia au fost și martorii unor erupții, dar ei credeau că în interiorul muntelui locuiește o zeitate malefică, ce din când în când scuipă foc și lavă, nemulțumită fiind de ofrandele primite. Diferența dintre felul în care priveau los guanches activitatea vulcanică și felul în care o privesc vulcanologii este prezentată în cadrul unei alte expoziții, amenajate la stația de teleferic de la baza vulcanului Teide.
În Parcul Național Teide am mai vizitat și un mic muzeu etnografic care prezintă cum arăta locuința ultimului cioban de pe Tenerife, Juan Évora, ultima persoană care a mai trăit în Tenerife o viață în stil tradițional. Creștea capre, dar a lucrat și pentru cei de la drumuri. În 1954, când zona a fost declarată parc național, activitatea de păscut a fost suspendată pentru a conserva flora, întrucât anumite plante erau în pericol de dispariție. Toate cele trei locuri merită vizitate și toate se află în Las Cañadas del Teide, unde pot fi observate și niște formațiuni spectaculoase, lăsate în urmă tot de activitatea vulcanică, printre care și ceea ce se numește Catedrala (ultima poză din galeria foto de mai jos).
Cele mai recente erupții: 1798 și 1909
Mai merită făcute, de asemenea, și drumeții – prin parcul național există o mulțime de trasee de diverse dificultăți. Din păcate, noi nu am parcurs niciun traseu, deși ne-am gândit – ba era prea cald, ba era prea vânt, na…! Zona care m-ar fi interesat cel mai mult pentru un hike era cea în care a avut loc cea mai recentă erupție de pe Tenerife: cea a vulcanului Chinyero, 1909. Înainte de asta, ultima erupție de pe insulă a fost înregistrată în 1798, la vulcanul Chahorra (Pico Viejo). În zona Chinyero și Chahorra, peisajul mi s-a părut chiar mai deosebit decât cel din imediata apropiere a vulcanul Teide.
În zona acestor erupții mai recente, unele dintre cele mai spectaculoase opriri au fost cele de la Mirador de los Poleos și Mirador Samara (de la acesta din urmă se poate face o drumeție până sus, pe vulcanul Samara). Stăteam și ne uitam cu gura căscată! Vezi, de foarte, foarte aproape, și foarte, foarte clar, ce distrugere masivă rămâne în urmă după o erupție vulcanică, cum a curs lava, ce pietroaie au fost aruncate din con… arată incredibil!
Dar să revin la „vedeta” Parcului Național Teide… Cu altitudinea sa de 3718 metri peste nivelul mării și aprox. 7000 de metri față de fundul Oceanului Atlantic, vulcanul Teide este cel mai înalt munte din Spania și al treilea vulcan de pe Pământ ca mărime, după Mauna Loa și Mauna Kea (Hawaii). Este un vulcan activ! De altfel, mișcarea seismică – ce este cauzată de activitatea vulcanică din subsol – este frecventă în Tenerife. Majoritatea acestor mici cutremure trec neobservate, însă.
Institutul de Vulcanologie din Insulele Canare (INVOLCAN) are o rețea modernă de măsurare a activității seismice, a deformării terenului, a nivelurilor de temperatură și a nivelurilor de emisii de gaze – dacă acestea cresc, reprezintă un avertisment asupra riscului crescut de apariții e unei erupții. Am înțeles că ar exista suficient timp ca oamenii să se refugieze din calea distrugerii și să își salveze viața, însă insula ar avea foarte mult de suferit.
Și da, am și urcat pe vulcanul Teide!
Mai exact, am luat telefericul care te duce până la un anumit nivel, și de unde – dacă ești suficient de temerar, respectiv în formă fizică bună – mai poți continua să urci pe jos, însă pentru asta ai nevoie de un permis special, obținut dinainte. Așadar, am urcat pe Teide? Am urcat! Mi-a fost rău acolo sus? Mi-a fost!!!
Telefericul te duce de la aprox. 2200 de metri la peste 3500 de metri. Stația în care oprește se află ceva mai jos de con. Eu mă simțeam amețită deja la pornire, însă când am ajuns sus… vaaai! Oxigenul rarefiat m-a lovit direct în moalele capului. După coborârea din teleferic te puteai învârti un pic pe acolo, să te bucuri de priveliștea frumoasă, din mai multe direcții. Alin a făcut-o, nu și eu însă. Cum făceam câțiva pași (adică efort, chipurile), cum mă lua amețeala și mai tare! Așa că am hotărât să stau locului pe una dintre platformele de lângă stație, și să mă bucur de priveliștea de acolo și-atât, iar cu următoarea tură am și coborât – l-am așteptat pe Alin la cafeneaua panoramică, bucurându-mă de această priveliște:
În concluzie, să urci pe Teide cu telefericul este o experiență super, pe care nu trebuie să o ratezi în Tenerife. Atenție, este nevoie de bilete achiziționate în avans. Și să faceți ca noi: prioritizați chestia asta, că dacă vremea este proastă, nu se poate urca din cauza vântului! Noi am ajuns pe insulă într-o duminică; nu am programat urcarea chiar pe luni, dar pe marți deja da. Vreau să zic că după ce am urcat noi și până am plecat, telefericul a fost oprit aproape în fiecare zi din cauza vântului! Dacă nu mergeam marți, nu știu dacă mai apucam! Planificarea este cheia; pe noroc te poți baza doar parțial.
(to be continued)
