Ce faci când acasă vremea este mohorâtă și plouă mocnit de zile întregi, iar tu realizezi că ai patru zile libere legate, în mod neplanificat? Păi, dacă găsești o ofertă de nerefuzat pentru o escapadă în Turcia, te duci, ce să și faci, nu? Aproape două zile se duc cu drumul, OK. Dar chiar și așa, mai rămân alte două zile pline – pe care să le petreci la plajă, la soare, ca să mai faci un mic stoc de vitamina D pentru iarnă. La sfârșitul lunii septembrie, noi chiar asta am făcut, căci am prin un last minute fabulos la TUI. Dimineața urcați am fost în avion, cu destinația Side – sau mă rog, o stațiune din apropiere, Kumköy, ambele aparținând de provincia Antalya.
Vacanță la all inclusive, așa și-așa
Hotelul, un all inclusive clasic turcesc. Cu turnulețe! Ca un castel kitchos dintr-o poveste cu prințese și prinți de mâna a doua, jur. M-am spart de râs deja când am văzut fotografiile de pe site. Cică de cinci stele, dar în realitate de max. trei stele și jumătate. Și destul de ponosit în comparație cu pozele strălucitoare de pe site. Noi nu am fost șocați; știm cum funcționează treburile astea și ne-am dus acolo în cunoștință de cauză, nu a fost o surpriză. Chiar și în pozele făcute de mine arată bine totul; detaliile vizibile doar la fața locului sunt cele care fac diferența.
Când vine vorba de all inclusive, nici nu știu cum să abordez subiectul, căci nu vreau să jignesc preferințele nimănui. Cât timp a durat șederea și am observat cum stă treaba, mi-au trecut prin cap foarte multe lucruri pe care aș vrea să le pe blog despre aceste vacanțe de tip all inclusive și pe care aș fi vrut să vi le povestesc, dar voi puncta doar câteva lucruri.
Nouă – subliniez, nouă! – nu ne place la all inclusive. Din mai multe motive.
Unul este că nouă ne place să explorăm, să umblăm ziua și să mâncăm pe unde om nimeri atunci când este prânzul sau cina, plus că este foarte, foarte fain să descoperi noi și noi restaurante, și nu să mănânci în același loc. Evident, înțeleg că nu toată lumea vrea să se gândească în fiecare zi la unde va mai mânca și astăzi, și că este foarte comod să fii la all inclusive, unde totul este gata aranjat, plus și știi din start cât te va costa vacanța în total. I get it.
Uneori mergem și noi la all inclusive – dar rar. Fie atunci când prindem o ofertă last minute de nerefuzat, ca acum, fie atunci când mergem în țări în care nici măcar nu există alt tip de vacanțe, ex. Egipt. Acolo, una-două excursii sunt suficiente per ședere, căci de văzut nici nu prea ai ce – mai ales dacă ești departe de piramide ș.a.m.d. Și-atunci, iei excursia cu vaporul pe mare, iei excursia în deșert, și-apoi în rest înoți și te uiți la corali, care în Marea Roșie sunt absolut spectaculoși. Nu ai ce altceva face pe acolo, nu este prea safe să te aventurezi în afara resorturilor și nici n-ai găsi nimic de văzut sau de făcut. Egiptul merită pentru corali și pentru piramide & co.
Un alt motiv este că la all inclusive vine mai ales un anumit gen de oameni. Înțeleg și știu că sunt diverse tipuri de all inclusive, că sunt hoteluri cu atmosferă mai OK, dar la modul general vorbind o spun. Și nu vreau să intru în detalii. Atât în Egipt, cât și acum, în Turcia, am mers și noi la serile de entertainment, însă efectiv pentru a ne amuza doar – iar asta, la modul amar. Majoritatea programelor, extrem de demodate, unele de o stupizenie crasă.
La hotelul la care am stat acum mai era și plaja destul de aiurea. Era amenajată și era curat totul, nu-i vorba că nu… Măi, dar era atât de aglomerată, chiar și în aceste vremuri de epidemie… Și toată construcția aceea care era menită să îți asigure umbră… arăta, jur, ca la Piața Flavia sau Ocsko din Timișoara. Mă gândeam așa, cu jind, la plajele din Grecia, atât de fermecătoare, cu o atmosferă total diferită… Sau la cele de pe insulele mai pustii din Asia, unde cu puțin noroc poți fii singur.
Mâncarea a fost destul de bună. La partea asta, noi am nimerit mereu OK. Acum, am avut la dispoziție chiar și delicatese ca… supă din broască țestoasă.
Cel mai trist la aceste vacanțe all inclusive mi se pare următorul lucru: să stai, realmente, toată ziua numai la piscină și la plaja hotelului, toate cele 10-14-21 de zile sau câte o fi, și să nu vezi absolut nimic din locurile în care ai fost. Se practică! Și-apoi mergi acasă și zici că ai fost în Egipt sau în Turcia… Dar tu NU ai văzut nimic, NU ai ieșit din resort, NU ai vizitat niciun loc, NU ai luat contact deloc cu oamenii și cu cultura locală. Ai călătorit, ai fost undeva, dar nu ai văzut nimic, de fapt…
Gata, am terminat cu asta. (Și nu dați cu parul.)
Orașul antic Side, absolut fermecător
Ceea ce vreau să vă povestesc, de fapt, este că am vizitat orașul antic Side, care ne-a plăcut foarte mult. Am avut inspirația să ne trezim foarte, foarte devreme, pentru a merge să vedem acest loc înainte să vină acolo puhoaiele. La șapte dimineața eram deja prezenți, gata hrăniți și cafeliți, și tare bine a fost! Am descoperit un loc fermecător, destul de bine întreținut și organizat.
Side este unul dintre cele mai importante orașe din Pamfilia și a fost fondat pe malul de vest al râului Melas (Manavgat). Datorită poziției sale favorabile și fiind oraș portuar, a devenit rapid un loc important. Până acum, în orașul antic Side și în vecinătate nu au fost identificate rămășițe preistorice, însă cercetările efectuate asupra limbii locale „sidetane” – care se regăsește pe unele inscripții expuse în muzeul de aici – au arătat că această limbă s-a dezvoltat din limba luwiană, una dintre limbile anatoliene străvechi, dispărute. Luwienii au fost o populație locală care a trăit în sud-vestul Anatoliei, în timpul Epocii Bronzului. În limba luwiană, cuvântul „side” înseamnă „rodie”.
În anul 540 î.Hr., Side a intrat sub stăpânire persană – împreună cu restul Anatoliei. În 334 î.Hr., orașul a intrat sub stăpânire macedoneană. Mai târziu, orașul și-a redobândit libertatea, însă în același timp și-a deschis și portul în fața piraților, devenind un oraș bogat. În anul 67 î.Hr., Side a ajuns sub dominație romană, moment în care s-a luptat puternic împotriva pirateriei. Sub romani, orașul a ajuns și mai bogat și a devenit capitala regiunii, fiind și un oraș foarte cosmopolit, în care au trăit laolaltă păgâni și oameni de mai multe religii.
În timpul Imperiului Roman târziu, creștinismul a fost declarat religie de stat, iar Side a devenit cel mai important sediu episcopal al Pamfiliei. În perioada bizantină timpurie, orașul a continuat să se dezvolte. Începând cu secolul al VII-lea, când raidurile arabe au luat în vizor comerțul din zona mediteranean, orașul a început să piardă din importanță. În secolul al XIII-lea, a fost chiar abandonat.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, din cauza revoltelor îndreptate împotriva stăpânirii otomane din insula Creta și a anexării insulei de către Grecia, populația turcă musulmană a fugit de pe insulă, iar unii dintre refugiați au fost aduși de guvern chiar în Side. Oamenii aceștia s-au stabilit aici și au format o nouă așezare, care a fost numită Selimiye – după numele fiului sultanului. Mai târziu, când așezarea a devenit din nou oraș, și-a recăpătat numele de Side.
Mărturie a istoriei orașului Side stau o serie de edificii și ruine printre care poți face o plimbare foarte plăcută. Chiar ai ce vedea: printre altele, poarta orașului, străzile pietruite, apeductele, case, mai multe piețe, teatrul, băile, arcul de triumf, mai multe temple, o bazilică, fântâni, palatul episcopal… Când am umblat noi pe acolo, temperatura a fost foarte plăcută; la cerul senin de care am avut parte, pe la prânz sau după-masă cred că muream. Dar merită efortul.
O parte din orașul antic Side găzduiește o serie de restaurante și cafenele, respectiv magazine de suveniruri pentru turiști. Este un loc fermecător, cu o atmosferă foarte drăguță, deși am văzut și suficient de multe magazine cu chinezării și cu falsuri… Na, de toate pentru toți.
Pisicile sunt omniprezente și m-a amuzat faptul că ele se regăsesc și pe absolut toate vederile cu Side care se vând prin magazinele din orașul antic. Cât de drăguț!
Pe când plecam noi din orașul antic, tocmai ce au început să sosească puhoaie întregi de turiști, așa că ne-am bucurat că am avut inspirația să venim aici foarte devreme. Ne-am îndreptat spre mallul din orașul modern Side – pentru niște cumpărături, iar mai apoi ne-am întors la hotel pentru a ne bucura de hammam. Am fost pentru prima oară la hammam și a fost o experiență foarte plăcută, care se regăsea pe lista mea de lucruri pe care vreau să le fac și ceva ce cu siguranță voi mai repeta!
Turcia este o țară fabuloasă și chiar vreau să mai revenim. În 2014 am fost în provincia Muğla și am petrecut o zi și în Istanbul, dar cam atât, și ar mai fi atât de multe de văzut și de făcut. Ce locuri recomandați, unde ați fost în Turcia și v-a plăcut, aveți propunere pentru locuri de cazare cu adevărat faine? Aștept comantariile voastre, sub articol. ❤️
P.S. Era să uit să menționez de faptul că și acum, ca și în 2014, absolut toată lumea cu care am intrat în vorbă – recepționeri, taximetriști, ospătari ș.a.m.d. și care ne-a întrebat de unde suntem, atunci când a auzit că suntem din România, a zis HAAAAGI! Și gata, eram prieteni.😅 Fără excepție. Mi se pare fabuloasă treaba asta!