În martie 2022 am vizitat scurt Novi Sad și Petrovaradin, iar în drumul nostru spre am oprit pentru prânz și o plimbare scurtă la Zrenjanin, iar la întoarcere, pentru o cafea și o plimbare scurtă în Kikinda. La Zrenjanin am mai fost, la Kikinda niciodată – ambele orașe sunt o idee foarte bună pentru o escapadă de o zi cu punct de plecare din Timișoara. Acum mai trebuie să ajung și la Subotica!
Zrenjanin se află pe malul Begăi și are aprox. 65 000 de locuitori, fiind al treilea cel mai mare oraș din regiunea Voivodina. În limba română îi spune Becicherecu Mare, iar în maghiară, Nagybecskerek. Până în 1918 se numea și în sârbește tot Veliki Bečkerek, iar între 1935 și 1946 i se zicea Petrovgrad.
Zrenjanin se află la numai 70 de kilometri de capitala Belgrad și la 50 de kilometri de Novi Sad. Este oraș înfrățit cu Timișoara, dar și cu Aradul.
Îmi place în Banatul Sârbesc, pentru că simt că mă întorc, cumva, în timp – în sensul bun. Parfumul de epocă mi se pare că se simte mult mai puternic prin părțile astea ale Banatului. Indiferent că mă aflu într-un oraș sau într-un sat, atmosfera este una specială. Nu știu, de fapt, cum să o descriu… dar este o senzație deosebită cea de care am parte, de fiecare dată.
Până la această escapadă din martie 2022 mai fusesem doar la Belgrad, Pancevo și Zrenjanin, respectiv am mai tot tranzitat zona – de exemplu, în drum spre/dinspre Aeroportul Nikola Tesla din Belgrad. Acum am revenit în Zrenjanin și am văzut Novi Sad, Petrovaradin și Kikinda. Plănuiesc să mai revin în Serbia ca să revăd locurile în care am mai fost și să văd locuri noi, cum ar fi Subotica. Chiar și Belgradul îmi este, încă, foarte necunoscut.
O plimbare prin Zrenjanin înseamnă o bună ocazie de a admira arhitectura, mai ales în Piața Libertății și pe strada Regina Aleksandar I. Cele mai importante edificii sunt Primăria, Catedrala, Sinagoga, Palatul Finanțelor, Palatul Bukovac, Teatrul, Judecătoria, Hotel Voivodina – ca să menționez doar câteva. O serie de clădiri în stil secession, neobaroc, neogotic, neorenascentist, clasicist. Pentru informații și pentru o vizită mai documentată recomand să intrați în biroul de informații turistice de la parterul Muzeului Național din Zrenjanin.
Noi am mâncat un prânz delicios pe terasa restaurantului Renesansa, totul a fost delicios, recomand!
*
La Kikinda am oprit în drum spre casă, ocazie cu care am luat-o pe un alt traseu decât cel pe care am sosit la Novi Sad. Foarte mult mi-a plăcut și atmosfera din acest orășel, a fost, din nou, ca o călătorie în timp.
Am fost uimită de frumusețea clădirilor, deși multe dintre ele se aflau într-o stare deplorabilă. În centrul orașului totul era foarte animat – unii cântau pe stradă, terasele cafenelelor erau pline, oamenii se plimbau, stăteau de vorbă pe bănci sau sprijiniți de biciclete, am prins și o mică piață volantă… Drăguț mi s-a părut totul.
Kikinda a fost fondat în secolul al XVIII-lea, astăzi fiind un orășel cu aprox. 30 000 de locuitori. Este înfrățit cu Jimbolia, dar și cu Reșița și Medgidia. În limba română îi spune tot Kikinda, însă în maghiară, Nagykikinda. În ultimii ani, datorită unui festival care are loc acolo, a devenit o destinație populară în rândul timișorenilor: este vorba despre „Ludaja Festival”, adică „Festivalul Dovlecilor”. Evenimentul în sine este vechi, mai recentă este doar atracția timișenilor și timișorenilor pentru acesta, după ce presa din Timișoara a tot scris despre el. A ajutat mult și social media. În 2022, cel mai mare dovleac de la festival a avut peste 700 de kilograme! Sper să ajung și eu cândva la acest festival.
În rest, nu știu cum se face, dar oriunde mă duc, mă întorc acasă în primul rând cu fotografii despre… clădiri. Cred că am o obsesie! Poate că trebuia să mă fac arhitectă sau ceva… Și totuși, având în vedere cât de mult se degradează aceste adevărate opere de artă, poate că nu este o idee chiar atât de proastă să le mai admirăm și pozăm ACUM, cât timp mai avem ocazia… Da, mă șochează lipsa de iubire și grijă purtate acestor case minunate…
În Kikinda am băut o cafea foarte bună la terasa cafenelei Monza, recomand!