În martie 2022 am hotărât să petrecem un weekend prelungit în Serbia – pentru a ajunge la Novi Sad în anul în care a fost Capitală Europeană a Culturii. Am locuit în Petrovaradin, am vizitat Novi Sad, încolo am oprit pentru prânz și o plimbare scurtă la Zrenjanin, iar la întoarcere, pentru o cafea și o plimbare scurtă la Kikinda. Înainte de asta, eu mai fusesem doar la Zrenjanin, așadar totul a fost nou pentru mine – și mi-a plăcut!
Înainte de a ajunge acolo, atunci când mă gândeam la Novi Sad, îmi veneau în minte trei lucruri: Radio Novi Sad, bombardamentele NATO și teatrul maghiar de la Novi Sad – de la care am văzut atâtea spectacole excelente în cadrul festivalului TESZT de la Timișoara. Aici, cunoștințele mele despre acest oraș se cam terminau, așa că am fost tare curioasă să îl vizitez – este atât de aproape de Timișoara și îmi era atât de necunoscut, mi s-a părut inadmisibil! În plus, Timișoara și Novi Sad sunt orașe înfrățite.
Acesta a fost motivul pentru care într-un weekend de primăvară din 2022 am urcat în mașină și am condus până la Petrovaradin, unde am închiriat o cameră în Hotel Leopold I, cu vedere spre Dunăre și spre Novi Sad. Nu ne-a părut rău, a fost fabulos și ne-am simțit excelent plimbându-ne pe străzile orașului care pe atunci era Capitală Europeană a Culturii. Desigur că am tot comparat orașul cu Timișoara, ca să văd dacă au fost mai pregătiți pentru acest an decât eram noi, la Timișoara, pentru 2023.
Orașul sârbesc Novi Sad (în maghiară: Újvidék) se află la numai 135 de km de Timișoara – și din păcate, nu poți ajunge acolo decât cu mașina. Nu tu conexiune cu trenul, cu un autobuz, ceva. Nimic. Este capitala provinciei sârbești Voivodina și se află pe malul Dunării, ceea ce în conferă un farmec deosebit. Are aproximativ mărimea Timișoarei, iar cu un an înainte ca Timișoara să poarte titlul de Capitală Europeană a Culturii, titlul acesta l-a purtat taman Novi Sad.
Mi s-a părut că Novi Sad și semăna teribil cu Timișoara – ca mărime, ca stil arhitectural, ca vibe. Ca un tot întreg. Am descoperit orașul exclusiv la pas! Chiar și podul dintre Petrovaradin și Novi Sad l-am tot parcurs pe jos – era o primăvară minunată și ne-au picat bine plimbările pe jos, mișcarea. În timpul scurtei noastre șederi nu am avut vreun plan bine pus la punct – pur și ne-am învârtit prin oraș, și mai ales prin zona sa centrală, bucurându-ne de razele soarelui și de atmosfera plăcută a unor zile de martie.
Ne-am plimbat pe malul Dunării și prin parcuri. Am admirat arhitectura și am intrat în biserici. Ne-am așezat la terasele din piețele publice și de pe străzile pietonale. Am mâncat și am băut bine. Am mâncat un pește excelent într-un restaurant aflat pe un vapor, chiar vizavi de Petrovaradin. Am fost în câteva magazine. Ne-am relaxat.
A fost un program lejer și pentru acel sfârșit de săptămâna a fost exact ce trebuie, însă tot aș vrea să mai revin la Novi Sad și pentru un program mai cultural. De exemplu, la o piesă de teatru, o expoziție, un concert, un muzeu, ceva. Și ca să mă bucur încă o dată, sau de două ori, sau de trei ori, sau de patru ori… de mâncarea bună care se găsește la vecinii noștri sârbi! Iar Alin, de delicioasa bere și pălincă locală.
