Sighișoara este un oraș medieval frumos ca o bijuterie. Centrul său istoric este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO încă din 1999, iar eu am avut norocul să îl vizitez de trei ori. De fiecare dată am ajuns la Sighișoara cu un scop precis: am călătorit acolo pentru concertele din cadrul Sighișoara Blues Festival. Într-una dintre ocazii am luat-o cu noi și pe vecina noastră din Austria. Sabine a fost încântată de felia pe care a văzut-o din Transilvania!
Sighișoara, oraș medieval
Sighișoara (în germană Schäßburg, în maghiară Segesvár) este o adevărată bijuterie medievală a Transilvaniei. Centrul său istoric, Cetatea Sighișoara a fost construit în secolul al XII-lea, de coloniști sași. Din fericire, a rămas aproape neschimbată, astfel că oricine ajunge la Sighișoara se poate bucura de privirea acestor clădiri medievale de o frumusețe izbitoare. Unele nu sunt renovate sau îngrijite, din păcate, însă frumusețea lor răzbate oricum.
Într-una din imaginile de mai sus este… Jimmy Dogson. Toți cei care au trecut vreodată prin Sighișoara, îl cunoșteau: era considerat paznicul cetății. Timp de 18 ani, era nelipsit din centrul orașului. Uneori însoțea turiștii la plimbare. Era un câine-vedetă. Vorbesc la timpul trecut despre el, pentru că, din păcate, în 2018 a murit. Avea și o pagină a sa pe Facebook.
Cetatea Sighișoara se află pe malul râului Târnava Mare, pe un deal și este înconjurată de un zid de aproape un kilometru, construit între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, ca protecție împotriva atacurilor turcilor. Acest zid avea 14 turnuri, dintre care nouă mai există și astăzi, și în care funcționau ca sedii ale diferitelor bresle meșteșugărești. Avem, astfel, Turnul Cojocarilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Frânghierilor, Turnul Croitorilor, Turnul Fierarilor, Turnul Tăbăcarilor, Turnul Cizmarilor ș.a.m.d.
Cel mai frumos dintre toate este, desigur, Turnul cu Ceas, unul dintre simbolurile Sighișoarei, mai ales că este vizibil din orice punct al centrului orașului. Este un turn-poartă, foarte masiv, cu o înălțime de 64 de metri. Se și poate urca în el! La începutul sec. al XVII-lea i s-a adăugat un orologiu, care este decorat cu statui din lemn de tei, înalte de 80 de centimetri. Aceste statui înfătișează zeii păgâni care personifică zilele săptămânii: Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn și Soarele.
Un lucru interesant mai este este că unul dintre turnuri, Turnul Țesătorilor a fost dărâmat în 1858, iar pietrele sale au fost folosite pentru pavajul cetății. Este, cumva, o poveste a morții și renașterii. A transformării.
O plimbare pe străduțele pline de farmec ale Sighișoarei este foarte plăcută în orice anotimp. Eu am fost la Sighișoara în anii 2012, 2013 și 2014, mereu în februarie sau martie. Am prins vreme diversă: ba era zăpadă, ba era soare și înfloreau, deja, pomii. Sighișoara a fost, însă – mereu, dar mereu – la fel de frumoasă.
Biserica din Deal
După ce ați terminat cu plimbările prin centrul orașului și cu descoperirea turnurilor breslelor, trebuie să urcat la Biserica din Deal, construită în sec. al XIV-lea. La biserica aceasta și la pitorescul cimitir vechi de lângă se ajunge printr-o scară acoperită, construită în 1642, o atracție turistică în sine. Scara a fost acoperită pentru protejarea copiilor, care urcau pe aici la o școală. Pe deal mai funcționează și acum un liceu!
Biserica din Deal este una evanghelică. Ca mărime, este a patra biserică gotică din Transilvania și este considerată cel mai valoros monument arhitectonic din oraș. Sub corul bisericii se află o criptă care conține morminte din sec. XVI-XVIII.
Cimitirul de lângă biserică stă mărturie trecutului săsesc al cetății. Pe mine întotdeauna m-a fascinat frumusețea mormintelor vechi, unele adevărate opere de artă. O plimbare printre mormintele celor trecuți în neființă vă va aduce și o panoramă asupra orașului.
Biserica din Deal a fost renovată de două ori, ultima oară între 1992-2003, această reabilitare fiind una care a obținut Marele Premiu al Uniunii Europene pentru patrimoniu, Premiul „Europa Nostra”. Biserica este, acum, și un muzeu al artei saxone și un centru cultural româno-saxon. Merită o vizită!
Sighișoara Blues Festival
Vă spusesem că motivul pentru care am ajuns la Sighișoara de trei ori, și mereu în aceeași perioadă, a fost acela că am dorit să participăm la Sighișoara Blues Festival. Am fost la Sighișoara în 2012, 2013 și 2014.
Festivalul acesta, fondat în 2005, este un festival internațional care își propune să promoveze muzica blues. Concertele se desfășoară în sala de spectacole „Mihai Eminescu” din Sighișoara, fiind organizate de Asociația Culturală Sighișoara Blues Hospital. De-a lungul anilor, la festival au participat și nume foarte mari ale scenei internaționale. De exemplu, în 2012, la Sighișoara a cântat inclusiv marele Johnny Winter! Ceilalți artiști ai ediției cu numărul opt au fost Corey Harris, Bob Brozman, Samantha Fish, Shakura S’Aida, Samuel James.
În 2013, festivalul NU a avut loc. Din lipsă de fonduri, bineînțeles. Și totuși… o mulțime de oameni s-au adunat și în acel an la Sighișoara, iar în pivnița Hotelului Sighișoara a avut loc un fel de festival ad-hoc, o cântare până târziu în zori, printre cei care au cântat în fața publicului aflându-se, de exemplu, Vali „SirBlues” Răcilă (care locuiește chiar la Sighișoara), Hanno Hofer de la Nightlosers, Raul Kușak și Zoltan Butuc. A fost un extraordinar maraton de cântări jam session. Până la urmă, toată lumea a cântat cu toată lumea.
În 2014, Sighișoara Blues Festival a revenit la sala mare de concerte, cu Sharrie Williams, King Pug, Eugene „Hideaway” Bridges și Tangled Eye. Potrivit paginii de internet a festivalului, în cei 15 ani de festival, pe scena acestuia s-au perindat 59 de artiști, iar cei 9500 de spectatori au ascultat 4200 de ore de blues. În 2020, festivalul are loc în perioada 23-24 octombrie.
Cum vă spuneam, într-unul din acești trei an, în România ne-a însoțit și vecina noastră din Austria. Pasionată de tot ce-i medieval, dar mai ales de ruine de cetăți și castele, bineînțeles că Sighișoara i-a plăcut foarte mult.
I s-a părut foarte interesant și faptul că în Piața Turnul Sfatului din Sighișoara se află Casa „Vlad Dracul”, în care s-ar fi născut Vlad Ţepes a.k.a. Dracula. Ca tot străinul, atunci când ne-am cunoscut, ne-a întrebat și ea dacă povestea asta cu Dracula de România este adevărată. Împreună am făcut o excursie și la Cetatea Rupea, aflată la numai 50 de kilometri de Sighișoara, despre care vă voi povesti în articolul următor.
Veniți cu mine?😉
*
Am evitat, multă vreme, să scriu despre România. De fapt, nu că am evitat, ci nu m-am gândit că ar fi nevoie. Dar poate că am plecat de la o premisă greșită atunci când m-am gândit că despre locurile din țară nu mai este nevoie să se scrie nimic, căci toată lumea le cunoaște. În seria aceasta de articole vă prezint locurile în care am fost, în felul în care le-am perceput eu.
One thought on “Desculță prin România (8). Sighișoara, o bijuterie medievală a Transilvaniei”