salina turda

Desculță prin România (3). Salina Turda, poartă spre inima Transilvaniei

Salina Turda arată atât de fantastic, încât atunci când pășești în interiorul ei, rămâi fără cuvinte! După ce, în urmă cu zece ani, salina a fost reabilitată și transformată în scopuri turistice, a început să aibă așa un succes imens, încât se spune că mina aceasta de sare a ajuns… o mină de aur. Vizitatorii sunt atât de mulți, iar încasările  din biletele de intrare atât de mari, încât putem spune, în sfârșit și fără exagerare: iată un loc în care turismul din România chiar funcționează!

salina turda

Salina Turda, între atunci și acum

Turda (județul Cluj) se află la numai 35 de kilometri de Cluj-Napoca. Despre mina de sare de aici se spune că a fost una în care exploatare s-a făcut încă de pe vremea romanilor, deși nu există dovezi în acest sens. În orice caz, după apariția dovezilor scrise, a reprezentat una dintre cele mai importante mine de sare din Transilvania. Munca în mină a început în 1690, iar în secolul al XVIII-lea, localnicii au fost martorii unei adevărate înfloriri. Decăderea a urmat după 1840, când o mină concurentă, mult mai modernă, s-a dezvoltat puternic. Este vorba despre Ocna Mureș.

După Primul Război Mondial a ajuns sub monopol de stat. Activitatea a scăzut în mod constant, iar în 1932, exploatarea s-a și oprit. Până în acel moment, abia 1% din cantitatea de sare regăsită aici a fost exploatată. Se spune că, dacă exploatarea ar continua, ar putea deservi lumea întreagă cu sare, timp de 100 de ani. În cel de-al Doilea Război Mondial, în timpul atacurilor aeriene, locuitorii din Turda și-au găsit adăpost în salină, iar apoi, mina de sare a fost dată uitării.

Redeschiderea a avut loc în 1992, dar numai în scop turistic și terapeutic. Era atât de dărăpănată, încât nu era cu adevărat potrivită pentru niciunul dintre aceste scopuri, în sensul că nu era amenajat corespunzător pentru primire de vizitatori.

Într-un final, administrația locală a scris un proiect pe termen lung, iar în 2008-2009, mina de sare de la Turda a fost reabilitată în mod profesionist, parțial din fonduri locale și parțial din fonduri europene. Inaugurarea salinei cu un aspect total diferit a avut loc în ianuarie 2010.

Renașterea și transformarea totală a salinei

Am vizitat Salina Turda în iulie 2016, într-una dintre cele mai aglomerate luni. Nu am fost dezamăgită, dar deloc. Fără îndoială că a fost reabilitată și amenajată în conformitate cu nevoile și exigențele turistice actuale. Are două intrări, ceea ce este minunat: poți intra într-o parte și poți ieși pe cealaltă.

În apropierea centrului orașului, la o distanță de 15 minute de mers pe jos, se află vechea intarea de la care în cele două mine principale se poate ajunge prin Galeria Franz Josef. O altă intrare, recentă, se află la marginea orașului, lângă Ștrandul Durgău, cu apă sărată. Aceasta reprezintă intrarea principală: de aici, niște trepte te duc la o adâncime de 45 de metri. În subteran există și lifturi, însă din cauza interesului extrem de mare, așteptați-vă la cozi lungi pentru a urca în lift. Cine se simte în formă, să folosească mereu treptele.

Eu vă recomand să începeți vizita de la intrarea principală. Luați un taxi până acolo, vizitați salina și ieșiți pe partea cealaltă, în centrul orașului. Important de știut mai este că la salină lucrează și ghizi care vorbesc mai multe limbi și că există și audioquide. Din păcate, traducerea în limba maghiară a diferitelor texte afișate în salină este una execrabilă. Incredibil, dar adevărat: există și Wi-Fi în mină.

Atracțiile principale: Mina Terezia și Mina Rudolf

Bineînțeles, cele mai atractive sunt cele două mine mai mari: Mina Terezia și Mina Rudolf. Sunt dispuse una lângă cealaltă, iar denumirile lor au fost inspirate de regina Maria Tereza și de prințul moștenitor Rudolf de Habsburg-Lorena, pentru că la deschiderea sa, mina de sare s-a aflat sub conducere austriacă.

Mina Terezia are formă conică (mină-clopot): exploatarea sării în acest tip de camere a lăsat în urmă goluri subterane de dimensiuni impresionante. Aici există și un lac subteran, pe care te poți plimba cu barca. În centrul lacului există o insulă mică, formată din sarea reziduală depozitată aici după anul 1880, an în care exploatarea sării  a fost sistată în această cameră. De aici se pornește acum cu bărcile! Stalactitele și eflorescențele de sare sunt spectaculoase!

salina turda

salina turda

Mina Rudolf este ultimul loc în care sarea a mai fost exploatată la Turda. Spre vatra minei se ajunge după 172 de trepte: se coboară echivalentul a 13 etaje, iar la fiecare pod de odihnă este marcat, în perete, anul în care a fost exploatat nivelul respectiv. Și aici este plin de stalactite, care cresc cu o viteză de aprox. 2 centimetri/an. Liftul care coboară aici este panoramic și oferă o imagine de ansamblu asupra întregii mine. salina turda

mina rudolf

salina turda

Salina Turda, un loc în care vii (și) ca să te vindeci

Astăzi, o mare parte dintre vizitatorii Salinei Turda vin aici în scop turistic, dar sunt foarte, foarte mulți și cei care vin pentru tratament medical. Microclima de aici este deosebit de benefică pentru cei care au astm bronșic, rinite alergice, bronșite, diverse boli ale căilor respiratorii, afecțiuni cutanate (eczeme, dermatite atopice). Dar este recomandată și altor categorii de persoane: fumătorilor sau celor care locuiesc în orașe mari, poluate. Atenție! Există și contraindicații pentru vizitarea salinei. Informații: aici.

O parte din salină este accesibilă și persoanelor cu dizabilități neuromotorii (prin intrarea veche). Accesul cu animale de companie este interzis.

Temperatura din interior este de aprox. 11 grade Celsius, așa că vă recomand să vizitați salina cu haine mai călduroase. Mâneca lungă este obligatorie, dar să știți că nu strică nici o geacă mai subțire, peste! Pantofii să fie închiși și cu talpă plată, nealunecoasă.

Potrivit recomandărilor, dacă cineva dorește să se trateze aici, trebuie să rămână la Turda o săptămână și să petreacă trei-patru ore pe zi în salină. Dacă faceți și mișcare între timp – urcați și coborâți treptele sau jucați ping-pong, de exemplu – pot fi de ajuns și două ore pe zi, pentru că odată cu efortul fizic, aerul curat de aici ajunge mult mai eficient în organism.

De aceea, atât Mina Terezia, cât și Mina Rudolf au fost amenajate în așa fel încât fiecare să își găsească, în timpul celor câteva ore petrecute în salină, câte ceva de făcut.

În Mina Rudolf te poți bucura de ping-pong, minigolf, biliard, plimbări cu roata mare, bowling, handbal, badminton ș.a.m.d. Dispune și de un balcon imens, pe care cei care au de înălțime nu au ce căuta. Există și un amfiteatru de 180 de locuri, cu scaune încălzite electric, aici au loc concerte și proiecții de film. Toată mina aceasta este amenajată superb, cu mult bun gust și cu atenție la fiecare detaliu.

În Mina Terezia există un lac subteran cu o adâncime maximă de opt metri, cu apă sărată. Lacul a fost format de apa care s-a infiltrat aici, iar turiștii se pot plimba acum cu barca aici. Când privești în sus, te ia cu amețeala: la înălțime se poate vedea de unde au pornit pe vremuri minerii și cum au avansat, în jos, sub formă de clopot. Este o priveliște extraordinară! Cel mai deosebit lucru este, însă, atunci când cristale de sare cad de la înălțime și se topesc în apă.

Alte atracții din cadrul salinei de la Turda

Mina Iosif este o mină mai mică, închisă publicului, dar care poate fi văzută de pe un balcon săpat în sare, situat la nivelul galeriei de transport. A fost deschisă în 1740 și denumită după împăratul Franz Joseph al Austriei. Este o mină conică, iar forma sa și lipsa comunicațiilor majore cu alte lucrări miniere fac ca în această mină să se producă o reverbare puternică a sunetului. De aceea, denumirea turistică a acestui loc este Sala Ecourilor. Tot ceea ce veți striga aici, se va repeta chiar și de zece ori. Este una dintre locurile favorite ale turiștilor care vin în mină. Ghidul ne-a spus că este un loc popular și pentru cereri în căsătorie.

muzeu minier

Mina aceasta de sare este, totodată, și un muzeu minier. Cei interesați au ocazia să vadă aici o mulțime de utilaje medievale foarte bine conservate și unice în Europa. Foarte interesant este un crivac realizat în jurul anului 1865, din lemn de brad. Are patru brațe, iar fiecare dintre acestea era tras de un cal sau chiar doi, pe rând, astfel se crea mișcare pentru frânghia realizată din cânepă, iar sarea exploatată putea fi scoasă din mină.

crivac turda

Mie mi-a plăcut foarte mult altarul cioplit în peretele de sare, în Sala de Apel. Aici, slujbe aveau loc săptămânal: participau cei din conducerea minei și nobilimea locală; înainte de începerea turelor, aici se rugau minerii. Plasa acoperită cu cristale de sare, pusă peste statuie și peste cruce, arată fantastic.

La altar se ajunge prin ceea ce se cheamă Scara Bogaților, o scară filigranată, din lemn, realizată în jurul anului 1700 și folosită de către nobilii care veneau în vizită la mină (de aici denumirea). Și asta mi-a plăcut mult, aici se vede foarte bine cum sarea învăluie totul, aici.

Dacă vă aflați vreodată în zonă – la Cluj-Napoca, sau poate doar în tranzit – nu ratați Salina Turda. În zilele mai aglomerate, mina este vizitată de 2-3000 de oameni. La vizita din 2016, am văzut foarte mulți străini și foarte multe grupuri organizate. După turiștii români, pe al doilea loc ca număr de vizitatori se află turiștii din Ungaria, iar pe al treilea, polonezii, care sunt înnebuniți după saline, ne-a spus atunci ghidul. 

Este cert: merită să vedeți Salina Turda!  

Mai multe informații, aici.

Credit foto: O parte dintre fotografiile din articol provin de la Salina Turda/Ananie Hirișcău. De asemenea, titlul articolului este, de fapt, motto-ul oficial al Salinei Turda. 

*

Am evitat, multă vreme, să scriu despre România. De fapt, nu că am evitat, ci nu m-am gândit că ar fi nevoie. Știți cum e, uneori nu vezi subiectul care se află chiar în fața nasului tău. Sau îl vezi, dar nu te apleci. Consideri că nu ai de ce: l-a cules, deja, toată lumea.
 
Și am fost criticată, uneori, în comentarii, pentru faptul că nu scriu și despre destinații din România. Ar fi multe de spus despre „turismul acasă”, dar problema este atât de spinoasă, încât n-aș dezbate-o, cel puțin nu acum. Însă m-am gândit că în contextul epidemiei de coronavirus, care a lovit atât de puternic industria HORECA, să încerc să promovez, un pic, și destinații autohtone.
 
În perioada următoare acestei crize, lumea nu va putea și/sau nu va avea curajul să plece în concedii mai îndepărtate. În acest context, poate că sunt binevenite câteva mici articole despre locurile din România pe care le-am văzut. Unele dintre aceste articole sunt bazate pe materialele pe care le-am scris pentru portalul Hello Magyarok din Ungaria, în urmă cu câțiva ani. Așadar, sunt o traducere și adaptare a acestora. Altele vor fi materiale noi.
 
Poate că am plecat de la o premisă greșită atunci când m-am gândit că despre locuri ca Transfăgărășanul sau Salina Turda nu mai este nevoie să se scrie nimic, că toată lumea le cunoaște. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 + 10 =