Desculță prin România (14). Mănăstirea Voroneț, unde albastrul este la el acasă

Mâna sus cine nu a auzit de… albastrul de Voroneț? Eram sigură! 💙 Nuanța aceasta de albastru o regăsiți la o celebră mănăstire din județul Suceava, unde fresca „Judecății de Apoi” a fost pictată cu celebrul pigment „albastru de Voroneț”. Am vizitat Mănăstirea Voroneț în iulie 2013, în timp ce mă aflam în tranzit între Suceava și Sighișoara. Am descoperit, pe drum, niște peisaje ca-n Elveția! Cât despre mănăstiri, vă recomand în continuare, ca atunci când aveți ocazia, să vizitați renumitele biserici monahale ale României. Indiferent că sunteți sau nu religioși! 

2013: o foarte scurtă vizită la Mănăstirea Voroneț

Mănăstirea Voroneț este un complex monahal medieval construit în apropiere de satul Voroneț din județul Suceava, care aparține de orașul Gura Humorului. Se află la doar 36 de kilometri de orașul Suceava, iar atunci când ne aflam pe drum între Suceava și Sighișoara, am vrut neapărat să opresc aici, ceea ce am și făcut. A fost foarte nostim cum, deși eu eram convinsă că sunt îmbrăcată decent, la intrare am primit, totuși, și o fustă petrecută. Rochia mea era albastră, fusta primită, la fel, așa că m-am încadrat perfect în peisaj!

În iulie 2013, pentru mine, scurta vizită la Suceava și Bacău a fost primul (și până acum, și singurul) contact cu Moldova, iar Bucovina mi-a plăcut mult. Și mai cu seamă ciorba rădăuțeană, fără de care nu îmi mai pot imagina viața! În plus, la Iași, Suceava și Rădăuți chiar am, pe traduceri, și niște colaboratori foarte buni și vechi.

La mănăstire am făcut o vizită foarte scurtă. De aceea și tot spun că aceste lăcașuri de cult pot fi vizitate chiar și în grabă. Dacă vă aflați în tranzit pe undeva, este un moment perfect pentru a face un scurt popas la o mănăstire sau o atracție turistică. Pentru cei religioși, o scurtă vizită este mai bună decât niciuna, iar pentru cei non-religioși, un popas este absolut suficient, zic eu.

1488: atunci începe istoria acestui lăcaș de cult

Biserica Mănăstirii Voroneţ a fost ridicată în anul 1488, în trei luni și trei săptămâni. Ceea ce a fost un record absolut în acea vreme! Înainte de construcția sa, aici s-a aflat o biserică de lemn. Datorită frescei de care am amintit mai sus, este supranumită „Capela Sixtină a Estului”. Biserica de la această mănăstire face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează, într-o mare măsură, forma inițială. Mare parte din pictura interioară a bisericii datează încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, fiind realizată în 1496.

A fost declarată monument istoric în 1918. Iar în 1993 a fost inclusă pe lista Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO, alături de alte șapte biserici din nordul Moldovei.

De-a lungul secolelor, pigmentul albastru de aici, aşa-numitul „albastru de Voroneţ”, s-a dovedit a fi deosebit de rezistent, chiar și în condiţii climatice foarte aspre. Acest fapt se datorează și originalităţii tehnicii de lucru aplicate de către pictorii moldoveni. Cu o singură excepție (pigmentul negru, obţinut din cărbune de lemn), toți pigmenţii folosiţi în picturile interioare şi exterioare de la Voroneț sunt substanţe minerale, naturale sau de sinteză: de exemplu, pentru ocru, argile colorate cu oxid de fier hidratat.

Cum spuneam, o parte a picturii interioare a bisericii datează din timpul lui Ștefan cel Mare. Cea exterioară, din timpul domniei lui Petru Rareș. Sunt niște fresce într-un stil foarte firesc, natural, foarte viu colorate. Predomină albastrul și verdele. Deosebit de mult mi-a plăcut că sunt incluse și elemente folclorice. De exemplu, arhanghelii suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte. Un alt lucru absolut surprinzător este că la această biserică, în picturi se regăsesc şi cele 12 semne zodiacale.

Potrivit descrierii de pe pagina de internet a mănăstirii, arhitectura de aici este reprezentativă pentru stilul moldovenesc, fiind o sinteză originală şi specifică a unor caracteristici de sorginte bizantină cu elemente aparţinând goticului târziu.

Între Suceava și Sighișoara, peisaje… ca-n Elveția

După ce am plecat de la Voroneț și ne-am continuat drumul spre Sighișoara, am trecut Carpații, iar ceea ce am văzut m-a lăsat cu gura căscată!

Acum, când am ales poze pentru articol și am revăzut fotografiile, mi-am zis: peisajele acestea seamănă cu cele din Elveția. Atât Carpații, cât și Alpii sunt extraordinar de frumoși și sper să reușesc să explorez cât mai mult din acești munți, în viața asta!

Poze am făcut doar din mașină. Ne grăbeam să nu ne apuce noaptea pe drum, așa că nu am mai oprit deloc între Voroneț și Sighișoara. Din păcate.

Chiar și așa, mă bucur că am avut ocazia să văd o mică felie din Moldova și o mică parte din Munții Carpați. România este frumoasă și ar putea fi o destinație turistică de top. Ar putea fi… dar nu este, din păcate!