În ceea ce îi privește pe timișoreni, dar și pe cei din vestul țării în general, Gărâna nu are nevoie de nicio prezentare. Iar dacă este să vorbim despre fanii muzicii jazz, Gărâna este cunoscută, de fapt, în toată țara. Ba chiar și peste hotare! Cu toate acestea, cred că mai există destui oameni care nu au auzit vreodată de Gărâna sau de Festivalul Internațional de Jazz de la Gărâna. Articolul meu li se adresează în primul rând lor. Doamnelor și domnilor, vă prezint povestea unui sat din Banatul de Munte, renăscut prin cultură! 🎷
Gărâna, povestea renașterii unui sat
Satul Gărâna (în germană: Wolfsberg, în maghiară: Szörényordas) se află în județul Caraș-Severin, la 40 de kilometri de municipiul Reșița. Deși este o localitate mică, aici se întâmplă lucruri mari. De peste 20 de ani, în fiecare lună iulie, într-o poiană din apropierea satului, are loc un mare festival internațional de jazz. De-a lungul anilor, a devenit un eveniment extrem de cunoscut – datorită marilor nume care au urcat pe scena de aici. Înainte de acest festival, satul care îl găzduiește se afla în pragul depopulării. În urma festivalului însă, soarta localității a fost complet schimbată.
În câțiva ani, festivalul a devenit o una dintre cele mai importante atracții ale regiunii, mai mult decât atât, chiar o parte importantă a jazz-ului internațional. De-a lungul anilor, pe scena Festivalului Internațional de Jazz de la Gărâna au urcat interpreți de renume mondial, unii chiar monştri sacri ai celui mai creativ gen muzical al ultimilor 100 de ani.
Ca să menționez doar câteva nume: Mike Stern, Jan Garbarek, Bela Fleck, Dan Berglund, Avishai Cohen, Hiromi Uehara, Anthony Jackson, Simon Phillips, Wolfgang Muthspiel, The Crimson ProjeKCt, Joey de Francesco, John Scofield, Portico Quartet, Victor Wooten, Bill Frisell, Charles Lloyd. De exemplu, acesta din urmă – care a fost de mai multe ori la Gărâna – a spus că pentru el, a cânta la acest festival, în creierii munților, reprezintă:
„o experiență unică în ceea ce privește concertele susținute în Europa.”
Totul a început cu niște concerte în cerc restrâns, care au avut loc la hanul La Răscruce și care au fost organizate de un grup de prieteni din Timișoara. Însă festivalul s-a bucurat de un succes neașteptat și a crescut foarte repede! De la ediția cu numărul patru încoace, festivalul este organizat de Fundația Culturală Jazz Banat. De atunci, concertele au loc în Poiana Lupului, o poiană aflată în apropierea satului și înconjurată de brazi.
La Răscruce a rămas, însă, un loc în care publicul festivalului vine pentru cazare și mâncare, cât și pentru mici concerte de tip jam session, care au loc în timpul zilei. Una dintre cele mai căutate preparate de la han este gulașul. Merită să gustați și ciorba de fasole și castraveții murați la soare! Vă recomand din suflet și locul aflat vis-á-vis de La Răscruce, și anume Kibuț. Mâncare bună, într-o atmosferă absolut deosebită!
Acum, la festival vine public din toată România și chiar din Europa largă, pentru că aici poți vedea și asculta nume legendare ale jazz-ului. Festivalul atrage puzderie de turiști!
Publicul de la Gărâna este unul special
La Gărâna vine lume bună și foarte motivată să vadă concertele. Spun asta pentru că, indiferent de cât de tare a plouat, dacă au avut loc concertele, publicul a stat și-n ploaie pentru a urmări artiștii favoriți. De-a lungul anilor, s-a întâmplat de extrem de puține ori să nu plouă. Ploaia este la ea acasă la Gărâna. Fiind zonă de munte, norii de adună cu una, cu două, deasupra poienii înconjurate de brazi.
Iar noaptea este, de multe ori, foarte, foarte frig. Știi cine vine pentru prima oară la festival. Sunt cei care sunt îmbrăcați prea subțire, care nu și-au adus cu ei haine de iarnă… în iulie. Toți cei care au experiență la Gărâna, vin aici bine echipați. Cu haine groase, cu pelerină de ploaie, cu bocanci sau chiar cu cizme de cauciuc. Aici, concertele de jazz le urmărești sub cerul liber, în frig și ploaie, stând pe niște butuci, cu picioarele în noroaie. Face parte din experiență.
Chiar și să ajungi la Gărâna este o provocare. Trebuie să vii cu mașina personală, neextistând niciun fel de transport în comun între municipiul Reșița și Gărâna. La Reșița poți ajunge cu trenul, de exemplu, dar de acolo până la Gărâna mai sunt 40 de kilometri și… multe serpentine. Cazarea reprezintă, și ea, o problemă. Deși în sat funcționează mai multe pensiuni și case de oaspeți, este imposibil să cazezi toată lumea care vine la festival. De aceea, multă lume alege să vină cu cortul. Iar în urma ploilor abundente s-a întâmplat de mai multe ori ca acestea să fie luate de apele umflate ale pârâului.
2010, o ediție care mi-a marcat existența
2009 a fost primul an în care am fost la Gărâna, iar în 2010 am avut șansa să filmez festivalul pentru TVR. Pentru mine, aceasta a fost ediția cea mai interesantă. Am realizat interviuri cu mari artiști și am urmărit niște concerte fabuloase. În plus, la ediția din acel an l-am reîntâlnit pe Alin. Am fost colegi de facultate, dar pierdusem legătura. La festival am reînnodat prietenia, iar anul următor am revenit la Gărâna împreună.🧡
În 2010, vinerea s-a anunţat a fi una dintre cele mai mari zile ale festivalului. Capii de afiş ai anului, membrii trio-ul american Bela Fleck, Zakir Hussain şi Edgar Meyer au cerut ca în seara în care urcă ei pe scenă, să nu mai cânte nimeni. O solicitare pe care organizatorii festivalului nu au putut-o refuza, având în vedere numărul impresionant de premii cu care a fost recompensat talentul liderului Bela Fleck de-a lungul anilor. Nu mai puţin de 11 premii Grammy! Ceea ce face din muzicianul născut la New York cel mai titrat jazzman din istoria acestor premii muzicale.
Foarte interesant mi s-a părut că Bela Fleck a fost numit după… celebrul compozitor maghiar Bartók Béla, născut la Sânnicolau Mar (judeţul Timiş).
„Tatăl meu este un mare fan al muzicii clasice. Iar el şi cu mama au avut o înţelegere: numele băiatului îl va da tata, iar numele fetiţei o va da mama. Mama a născut însă doi băieţi…” (Bela Fleck)
Pe care i-a numit după compozitorii săi preferaţi. Pe Bela îl mai cheamă şi Anton, şi Leos: după compozitorul austriac Anton Webern şi compozitorul ceh Leoš Janáček.
Ediția din 2010 a fost una dintre acele ediții în care a turnat și cu găleata la Gărâna. A plouat în special duminică noaptea, atunci când pe scenă a urcat formația lui Dan Berglund, vedeta ultimei seri a festivalului. Trupa suedeză a fost fondată de Berglund după ce acesta şi-a pierdut colegul de la formaţia EST. Esbjorn Svensson Trio a fost una dintre cele mai influente trupe de jazz ai momentului şi a concertat, în trecut, şi la Timişoara. Genialul pianist Esbjorn Svensson şi-a pierdut viaţa în 2008 într-un stupid accident de scuba diving.
După moartea sa, Berglund a căutat o nouă formulă prin care să se poată exprima și a format un nou grup, cu un stil şi un repertoriu propriu: Dan Berglund’s Tonbruket, ceea ce înseamnă nimic altceva decât… fabrica de sunete. Sunt favoriții mei, absolut!
Limbajul muzical unic al trupei acesteia se datorează deschiderii pe care liderul trupei o are în faţa influenţelor de tot felul: fie că ele vin din sfera jazz sau rock, sau chiar din heavy metal. Dan Berglund are un vocabular muzical personal şi un stil unic de a cânta. Concertul lor m-a fascinat, pur și simplu. Eram, cu toții, uzi până la piele de la ploaie, dar a fost o seară memorabilă. Este exact genul de jazz care-mi place!
Alți artiști care m-au lăsat cu gura căscată la Gărâna au fost, de-a lungul anilor, Portico Quartet și Bugge Wesseltoft. ❤️❤️
Gărâna, un sat înființat și locuit de pemi
Cum spuneam, înainte de acest festival, Gărâna era un sat aflat pe cale de dispariție, cu doar o mână de oameni care mai locuiau aici. Satul a fost înființat în 1828, de coloniști germani care au fost aduși aici habsburgi pentru a coloniza această zonă sălbatică din Munții Semenicului, aflată la o altitudine de 1000 de metri. Este vorba despre pemi, o populație germană din Boemia de Sud (o zonă aflată acum la granița dintre Germania și Cehia).
Sosirea lor a avut loc, deci, în urmă cu aprox. 200 de ani, iar satul înființat de către ei a fost numit Wolfsberg. După Revoluție, majoritatea pemilor au părăsit România. La recensământul din 2002, în sat locuiau mai puțin vreo 40 de oameni. În acel moment, Gărâna a devenit, practic, un sat pe cale de dispariție. Satului vecin, Lindenfeld, exact acest lucru i s-a întâmplat.
Însă datorită festivalului, în sat au sosit nenumărați fani ai jazz-ului, mai ales din Timișoara. Iar o parte dintre aceștia au început să îndrăgească foarte mult locul. Unii și-au cumpărat case aici, astfel Gărâna a fost repopulată. Și acum se poate spune, pe bună dreptate, că festivalul a fost cel care a salvat satul. Și chiar l-a transformat într-o atracție turistică! Din fericire, casele din Gărâna au fost recondiționate în baza unor reglementări locale stricte, astfel că farmecul aparte al satului a fost păstrat.
Gărâna este, acum, mai degrabă un sat de case de vacanță. Toate casele sunt albe, iar ferestrele pot avea doar una dintre următoarele trei culori: verde, albastru sau gri. Arată foarte pitoresc, iar cea mai mare plăcere este să mai zărești și câte un localnic. Îmi place să văd femeile cu fustele lor ample, tradiționale! Și îmi place să văd când își scot pernele și plapumele la aerisit, în geam. Așa cum făcea și bunica, pe vremuri…
Gărâna Jazz Festival: povestea continuă
Gărâna Jazz Festival, ceva ce s-a născut cu ani în urmă, sub steaua norocoasă a unei iniţiative curajoase. Festivalul acesta a atras, de-a lungul anilor, mii de iubitori ai muzicii bune în micul sat populat pe vremuri de pemi. Într-un loc pitoresc care a devenit, cu timpul, unul în care orice fan al de jazzului vine cel puţin o dată pe an: în luna iulie, atunci când are loc câte o nouă ediţie a Gărâna Jazz Festival.
Artiștii care urcă pe scena festivalului sunt urmăriți, uneori, de 10 000 de oameni. Concertele încep seara, pe la ora 19-20, și deseori țin până târziu în noapte. Eu am fost de foarte multe ori la Gărâna și nu am fost, niciodată, dezamăgită. Pe niciun plan: concertele sunt excepționale, atmosfera este aparte, oamenii sunt super, peisajul este minunat, aerul curat și bun, mâncarea delicioasă.
Ziua se poate urca pe Semenic sau se poate face baie în lacul Trei Ape. Merită vizitatul și satul vecin, Brebu Nou. Dar există evenimente și în timpul zilei. Vi le recomand pe toate. Au loc concerte la biserica din Brebu Nou și la biserica din Văliug, ambele foarte vechi. Mergeți și la vernisajele Taberei Internaționale de Arte Vizuale de la Gărâna. Ele sunt organizate de artista Elisabeth Lili Ochenseld și găzduite în minunata sa casă: Arthouse Wolfsberg-Gărâna. Eu merg cu mare plăcere aici, pentru că îmi place casa aceasta de mor.
De la Gărâna mereu ne întoarcem obosiți, dar încărcați. Experiența de acolo fiindu-ne hrană sufletească timp de multe luni după aceea. Apoi începem să așteptăm următoarea ediție. De câțiva ani nu am mai ajuns, dar sperăm să mai ajungem.
Gărâna continuă, an de an. Și este, deja de multă vreme, unul dintre cele mai importante evenimente de gen din spaţiul est-european: atât prin numărul spectatorilor, cât şi prin notorietatea artiştilor invitaţi.
Anul acesta, Gărâna Jazz Fest este programat să aibă loc în perioada 9-12 iulie 2020, detalii aici. *UPDATE: Festivalul a fost amânat pentru perioada 6-9 august.
