castelul bran

Desculță prin România (10). Castelul Bran, unde turiștii străini îl caută pe… Dracula

Castelul Bran a lipsit multă vreme de pe lista locurilor din România văzute de mine. Parcă mi-era și rușine! Pentru că știți cum e… atunci când vine vorba de România, tot străinul te întreabă de Dracula. Și nu dă prea bine dacă tu nici măcar n-ai fost, vreodată, în castelul despre care peste granițe se crede că este… castelul lui Dracula. Glumesc, dar oricum, m-am bucurat mult atunci când am ajuns, în sfârșit, la Castelul Bran. Se întâmpla în septembrie 2015. Ne aflam în drum spre o nuntă și am făcut o scurtă oprire: am luat prânzul și am vizitat castelul. 

castelul bran
Sursa foto: Wikimedia Commons/Cezar Dobre

Castelul Bran, între atunci și acum

Castelul Bran se află la doar 30 de kilometri de Brașov și este unul dintre cele mai vizitate locuri din România. Străinii vin în număr mare aici. Din partea lor, interesul crescut i se datorează lui… Dracula, despre care vom vorbi mai târziu.

Istoria castelului datează din secolul al XIV-lea, atunci când regele Ludovic I al Ungariei le-a confirmat sașilor din Scaunul Brașovului dreptul de a ridica o nouă cetate de piatră la Bran. Castelul a luat naștere și a fost, inițial, o cetate militară de apărare. Facem un salt mare în timp și ajungem în 1920, atunci când castelul i-a fost donat, de către Consiliul Orășenesc Brașov, Reginei Maria a României, în semn de recunoștință pentru contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri. A fost transformat, atunci, în reședință privată.

La moartea reginei (1938), castelul a fost moștenit de către fiica sa preferată, Principesa Ileana, căsătorită cu un membru al familiei imperiale Habsburg. După doar zece ani, în 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român. Începând cu 1956, a fost deschis vizitatorilor.

 

 

În 2006, castelul a fost retrocedat moștenitorilor din familia Habsburg. Cu toate acestea, timp de încă trei ani, tot statul român l-a administrat, prin Ministerul Culturii. În 2009, castelul a intrat pe deplin în posesia moștenilorilor Principesel Ileana: arhiducele Dominic de Habsburg și surorile sale, arhiducesa Maria Magdalena Holzhausen și arhiducesa Elisabeta Sandhofer au devenit proprietari ai castelului. Este deschis și acum publicului: cei care îl vizitează pot vedea, aici,  colecții de mobilier, costume, arme și armuri. Pentru a redeschide muzeul, familia Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colecția personală. Porțile au fost redeschise la data de 1 iunie 2009.

Castelul Bran este construit pe o stâncă, într-un punct cheie din punct de vedere strategic. Domină peisajul din jur și este spectaculos atât exteriorul său, cât și interioarele pline de istorie și de eleganță.

Domeniul Bran mai cuprinde și Parcul Regal (cu două lacuri), Casa de Ceai, Casa Administratorului și Casa Principesa Ileana.

Cum a ajuns Castelul Bran, castelul lui Dracula?

Cum spuneam, fascinația străinilor pentru Castelul Bran vine din faptul că ei cred că acesta este castelui lui… Dracula. Pentru cei care nu știu, nebunia cu Dracula a început după ce, în 1897, scriitorul irlandez Bram Stroker a scris un roman în care apărea un personaj straniu. Contele Dracula era un vampir din Transilvania, care ar fi mers în Anglia în căutare de… sânge proaspăt.

În carte scrie că Dracula a fost stăpân al unui castel ridicat pe o stâncă înaltă, în Transilvania. Iar singurul castel transilvănean care corespunde acestei descrieri este Castelul Bran. Se crede chiar că, atunci când a făcut descrierea castelului, autorul s-ar fi inspirat, efectiv, dintr-o imagine a acestui castel. Cea mai nostimă parte a poveștii este că Stoker nici măcar n-a fost, vreodată, în România.

Dracula este, așadar, doar un personaj dintr-o carte (și mai târziu, al unor filme). Iar părerea mea este că nu ar trebui să ne deranjeze faptul că o astfel de poveste aduce un număr atât de mare de turiști în România și în Transilvania. Dimpotrivă! Cred, însă, că oamenilor trebuie să li se spună adevărul și povestea din spatele întregii nebunii. Legendele sunt frumoase. Realitatea, de asemenea. Nu de minciuni este nevoie pentru dezvoltarea turismului, ci de onestitate și de un strop de mister.

De altfel, pe pagina de internet a Castelului Bran există un articol mai amplu despre acest subiect, pe care vă recomand să-l citiți și pe care îl găsiți aici.

*

Am evitat, multă vreme, să scriu despre România. De fapt, nu că am evitat, ci nu m-am gândit că ar fi nevoie. Dar poate că am plecat de la o premisă greșită atunci când m-am gândit că despre locurile din țară nu mai este nevoie să se scrie nimic, căci toată lumea le cunoaște. În seria aceasta de articole vă prezint locurile în care am fost, în felul în care le-am perceput eu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

fourteen − twelve =