Desculță prin România (1). Tu ai fost, deja, pe Transfăgărășan?

Să recunoaștem: ori de câte ori un străin vă întreabă despre un loc pe care ar merita să îl viziteze în România, îi spuneți de Transfăgărășan. Așa-i? Îl recomandați cu încredere, pentru că știți că unii nu s-ar aștepta ca România să aibă așa niște peisaje montane minunate și așa un drum montan atât de spectaculos. Totuși, Transfăgărășanul nu este necunoscut pe plan internațional. Mai ales de când a apărut în emisiunea Top Gear de pe BBC, unde a fost numit cel mai fain drum din lume.

Dacă nu ai fost pe Transfăgărășan, trebuie să mergi!

Oricine sosește ca turist în România, ar trebui să vadă Transfăgărășanul. Dar și toți cei din România, la fel! Neapărat. Eu am parcurs Transfăgărășanul de două ori: în 2012 și în 2015. Nu am condus eu și nici nu aș avea curaj să conduc pe astfel de drumuri montane. Șofatul pe această șosea necesită pricepere și experiență, așa că vă recomand să aveți mare grijă cine se află la volan atunci când vizitați acest loc.

Considerat, cândva, o mare realizare a sistemului comunist, Transfăgărășanul este, astăzi, o destinație turistică de top. A fost construit între anii 1970 și 1974, cu prețul unor sacrificii uriașe: materiale și umane, deopotrivă. Oficial se numește DN7C și are o lungime de 151 de kilometri: începe după localitatea Bascov de lângă Pitești (județul Argeș) și se termină în localitatea Cârțișoara (județul Sibiu), la intersecția cu DN1. Leagă două regiuni istorice: Transilvania și Muntenia.

Partea sa cea mai interesantă este cea care șerpuiește la altitudini mari, printre Munții Făgăraș. Are o lungime de 91 de kilometri, pornește de la Lacul Vidraru și se termină în Cârțișoara. Cel mai înalt punct al său se află la 2042 de metri – de aici, prin creasta principală a lanțului muntos se poate trece printr-un tunel. Pe porțiunea sa din munți, despre care vom vorbi acum, Transfăgărășanul trece prin 5 tuneluri și peste 578 de podețe și viaducte. Pentru „săparea” drumului s-au folosit nu mai puțin de 6520 de tone de dinamită.

Potrivit datelor oficiale, în timpul construcției Transfăgărășanului au murit 40 de oameni. Potrivit estimărilor neoficiale ar fi vorba de sute de morți. Ceaușescu a dorit realizarea acestui drum pentru transport militar: după Primăvara de la Praga (1968) se temea de trupele sovietice. La construirea șoselei au participat și mulți soldați, iar unul dintre motivele pentru care au existat pierderi de vieți omenești a fost acela că s-a lucrat pe tot parcursul anului, inclusiv pe vreme rea.

Un detaliu puțin cunoscut este acela că, inițial, în denumirea drumului s-a dorit și includerea numelui dictatorului.

Cum să îți planifici excursia pe Transfăgărășan?

Este foarte, foarte, foarte important de știut că partea aflată la altitudine mare nu este deschisă decât vara. Pe această porțiune, curățarea zăpezi este, practic, imposibilă, totodată există și pericol de avalanșe. De aceea, o excursie pe Transfăgărășan trebuie să aibă loc vara. Se deschide, de regulă, în iunie-iulie și poate fi parcurs până prin octombrie. Depinde de vreme, astfel că trebuie să urmăriți anunțurile cu privire la deschiderea și închiderea drumului, în presă sau aici. Pot exista și restricționări din diverse cauze (probleme, lucrări etc.), așa că informați-vă temeinic înainte de a pleca la drum!

Este foarte important și că nu se poate conduce noaptea pe acest drum. După lăsarea întunericului nu aveți ce căuta pe Transfăgărășan, pentru că este un traseu periculos. Una-două ați părăsi carosabilul, acesta este adevărul!

Foarte important mai este să aveți noroc. Ca să vă puteți bucura de Transfăgărășan, trebuie să fie complet senin. Dacă drumul este acoperit de nori, îl puteți parcurge, dar nu veți vedea prea mult, sau chiar nimic, din minunatele peisaje din jur! Alegeți-vă bine ziua, urmăriți buletinele meteo în timp real și… țineți pumnii!

În iunie 2012, cu prima ocazie în care am fost pe Transfăgărășan, porțiunea de drum de la mare altitudine era închisă încă, așa că nu am văzut mare lucru. Fiind în zonă, am zis să facem măcar ce se poate, așa că am condus până la Cascada Bâlea, iar de acolo am luat telecabina până la Bâlea Lac. Am mâncat pe malul lacului și am coborât.

În septembrie 2015 treceam prin zonă și aveam parte de o zi foarte însorită, așa că am spus: acum ori niciodată! Într-adevăr, cu cerul senin, experiența a fost una… la înălțime. Și la propriu, și la figurat. De data aceasta veneam din direcție inversă și am parcurs toată lungimea drumului. Am oprit și pentru o cafea, dar am băut-o foarte rapid, pentru că au început să apară niște nori pe cer.

Cascade, lacuri și zăpadă – chiar și vara!

Drumul trece pe lângă Lacul Vidraru, care este un lac artificial. Arată monumental! Lacul Bâlea se află între mai multe vârfuri, la o înălțime de peste 2000 de metri. Este un lac glaciar, cel mai mare lac natural din Munții Făgăraș, iar pe malul său funcționează un hotel și un restaurant. Aici, zăpadă vedeți și găsiți și vara! Noi am mâncat – ce surpriză! – mici și păstrăv.

Este și un loc propice pentru poze, pentru că de aici se vede cel mai bine drumul șerpuit. Peisajul acesta este unul dintre cele mai recognoscibile din România.

Este un loc cu adevărat fabulos, în care te poți conecta la energia fantastică a acestor munți de o frumusețe monumentală. Munții Făgăraș. Natură. Aer curat. Zen pur!

Nu mai zic ce succes are această șosea în rândul motocicliștilor!

Transalpina, un alt drum montan al României

În paranteză fie spus, când mă gândesc la Transfăgărășan și la unele dintre peisajele idilice din România, mă și enervez un pic, pentru că țara aceasta chiar ar putea să trăiască bine din turism. De ce nu se întâmplă asta și de ce nu funcționează bine lucrurile, este o poveste lungă. Gândiți-vă numai… România are o mare, are lanțuri muntoase, are zone dealuroase, are o deltă, are Dunăre, are lacuri superbe, orașe istorice,  nenumărate mănăstiri și biserici și niște sate arhaice care ar face deliciul multor turiști. Și aș mai putea continua enumerarea…

Transfăgărășanul este a doua cea mai înaltă șosea din România. Pe locul întâi se situează Transalpina – muuuult mai puțin cunoscută în străinătate, dar tot mai populară în România. Leagă tot două regiuni istorice: Transilvania și Oltenia, iar pentru mine, unul dintre cele mai interesante lucruri cu privire la Transalpina este aceea că, atunci când cobori din mașină, la cele două capete ale sale întâlnești două lumi complet (dar complet!) diferite. Despre asta, data viitoare.

La final, vă las aici un video spectaculos, cu Transfăgărășan:

https://vimeo.com/178496267

*