Desculță prin Riquewihr. Un orășel medieval în mijlocul viilor din Alsacia ⋆ Desculță prin Timișoara

Orășelul medieval Riquewihr se află chiar în inima Alsaciei și se regăsește pe lista celor mai frumoase localități din Franța. Eu am vizitat Riquewihr după ce fusesem, deja, la Colmar și la Kaysersberg. Mi-a plăcut enorm să mă plimb pe străduțe și să fotografiez toate acele case medievale îngrijite și decorate cu flori la ferestre. Și nu pot să nu mă întreb cum o arăta de Crăciun, și să îmi doresc să ajung acolo și în perioada sărbătorilor de iarnă.

Am vizitat Riquewihr în iunie 2022, într-o duminică, petrecând acolo toată după-amiaza, până la lăsarea serii. Înainte de a ajunge la Riquewihr, am mai trecut și prin Kaysersberg și am luat prânzul acolo. Riquewihr a fost o premieră – și trebuie să spun că mie ambele orășele mi se par mai frumoase decât mai celebrul Colmar. În orice caz, toată zona este de vis, iar dacă aveți posibilitatea, cu siguranță vă recomand să faceți un tur prin Alsacia. Merită!

Căsuțe din turtă dulce? Da, vă rog!

Primul motiv pentru care îmi plac localitățile medievale din Alsacia îl reprezintă aceste case minunate, ca din turtă dulce, cum obișnuiesc eu să spun. Ferestrele decorate sunt un must pe aici; nu mai zic de tufele de trandafiri și de glicină, precum și de alte flori, sau de faptul că dacă tragi cu ochiul în curțile caselor, ai ocazia să vezi o serie de alte minunății: fântâni vechi foarte frumoase, terase pe care ți-ai dori și tu să îți bei cafeaua, pisici care dorm nestingherite… Totul este atât de frumos!

Nu trebuie să faci nimic altceva, decât să te plimbi și să te uiți în jur – peste tot este ceva de văzut, tot orășelul este ca un muzeu în aer liber.

Aici locuiesc puțin peste 1000 de oameni, și majoritatea se ocupă – cum altfel – cu activități legate de turism. La parterul caselor sunt magazine și restaurante, plus că desigur că te și poți caza aici. Chiar mi-ar plăcea și mie să dorm la etajul 1 sau 2 al unei asemenea case cândva, astfel încât dimineața să deschid eu fereastra cu flori și să văd străduța de sub noi atunci când încă nu s-a umplut de turiști.

Cât noroc, vai, cât noroc că Riquewihr a fost una dintre puținele localități din zonă care nu au suferit stricăciuni în urma celui de-al Doilea Război Mondial. Cum ar fi fost ca aceste case minunate să fie făcute una cu pământul?

Ceramică alsaciană? Da, vă rog!

În Alsacia, olăritul are o tradiție deosebit de veche. Arheologii au descoperit la săpături vase ceramice datând încă din preistorie. Este o încântare să vezi că olăritul se mai practică și astăzi: în orice magazin din zonă ai intra, vezi același tip de ceramică alsaciană, cel mai adesea decorată cu flori și cu berze, acesta din urmă fiind un simbol al zonei. Știți ce am căutat și nu am găsit? Mi-ar fi plăcut să cumpăr niște cercei-barză.

Nu am făcut poze la ceramică, deși mi-a fost greu să mă abțin. Motivul? De câteva ori de-a lungul călătoriilor mele mi s-a spus că nu este permis, vezi doamne, să poze în magazinele lor de suveniruri… Așa că evit să ajung în punctul acesta, pentru că mă enervez îngrozitor când oamenii nu vor reclamă gratis. Să fii așa încuiat acum, în epoca marketingului online, mi se pare culmea. Ultima oară mi s-a întâmplat în Fuerteventura… I really hate this.

Prima mențiune istorică a olăritului din zonă a avut loc în secolul al XII-lea. Astăzi, ceramică alsaciană se face mai ales în satul Souffleheim, unde mai toată lumea se ocupă cu asta. Este ca un fel de Horezu, dacă vreți. Deși de-a lungul secolelor, lutul a fost prelucrat mereu, o adevărată înflorire a avut loc după anii 1960, atunci când în zonă au început să sosească tot mai mulți turiști. Chiar am de gând să ajung și la Souffleheim odată și-odată, mai ales că acolo are loc și un târg de olărit.

Ne-am cumpărat și noi un astfel de vas. Este pentru gătit diverse mâncăruri la cuptor, este glazurat atât pe exterior, cât și pe interior, și este pictat manual. Cu barză, desigur! Eu m-am gândit să îl folosesc pentru sarmale – deși eu fac sarmalele în multicooker (am povestit despre asta aici), vreau să le mut apoi în acest vas, pentru o prezentare cu stil.

Dacă prind curaj, voi găti și vasul din Alsacia, cine știe. La magazin mi s-a explicat în detaliu cum trebuie pregătit înainte de prima utilizare și cum se întreține, plus am primit și o rețetă. În astfel de vase se face, de exemplu, choucroute garnie, o mâncare din varză, carne de porc și cârnați. Sună foarte bine, poate chiar voi încerca să pregătesc acest fel de mâncare, chiar în vasul cumpărat din Riquewihr!

Un vin alsacian? Da, vă rog!

Ruta alsaciană a vinului a fost creată în 1953, iar parcurgerea ei cred că este o experiență extraordinară! Sunt aprox. 170 de kilometri care vă conduc prin numeroase sate și orașe din Alsacia, dintre care multe se află pe lista cu cele mai frumoase localități din Franța. Riquewihr se află la o altitudine de 300 de metri și face parte din celebra rută alsaciană a vinului.

Mulți dintre cei care au crame pe aici oferă turiștilor tururi ghidate ale pivnițelor proprii, cu degustări de vinuri și tot tacâmul. Acestea nu trebuie ratate – dar cel puțin, beți un pahar de vin local atunci când mâncați aici prânzul sau cina, și/sau cumpărați vin pentru acasă. Noi așa am făcut, alegerea noastră fiind un Pinot Noir din 2019 (de la viticultorul Bernard Bronner din Riquewihr) și un Pinor Noir din 2018 (de la viticultorii André și Lucas Ancel din Kaysersberg).

În Alsacia se produc, mai ales, vinuri albe. Cele mai cunoscute vinuri alsaciene sunt Riesling, Pinot Blanc, Pinot Gris și Gewürztraminer. Au și un vin spumant, Crémant d’Alsace.

Ne-am întors din Alsacia obosiți, dar bucuroși

Iar în tolbă am adus – în plus față de cele menționate deja – foie gras, pate de ficat cu cognac, salam de porc cu trufe și o sticlă de Armagnac. Numai bunătăți – am fost impresionată de oferta foarte bogată din magazine. Ador să văd asta, când chiar ai ce cumpărat și când prezentarea este așa cum trebuie, chiar dacă prețurile sunt piperate.

Ori de câte ori ajung într-o localitate medievală, nu pot să nu mă întreb cum au putut oamenii aceia să construiască niște edificii atât de frumoase, cum de au avut atâta simț estetic, cum de s-au gândit să le decoreze atât de minunat, de astăzi merg turiștii grămadă să vadă ceea ce au construit ei, atunci, practic, doar pentru a servi drept locuință pentru ei? Cum pot fi casele acestea parcă scoase din paginile unor cărți de povești, colorate, ornate… absolut minunate?

Iubesc orașele și satele medievale, mai ales dacă au și o atmosferă aparte. Riquewihr are, chiar dacă am fost acolo într-o duminică și era destul de aglomerat. Ne-am plimbat ore întregi și am rămas până și pentru cină. Când am plecat, apunea deja soarele peste viile din Alsacia, și am prins și un curcubeu. Au revoir!