Capitala insulei Rhodos din Grecia se numește tot Rhodos și este un orășel medieval fermecător. L-am vizitat devreme, în lumina blândă a dimineții, când pisicile vagaboande care locuiesc aici numai ce se trezeau și ele și își întindeau oasele la baza vechilor ziduri și pe sub tufele de flori Bougainvillea. Ne-am bucurat de o plimbare plăcută pe străduțele sale înguste, timp în care am mângâiat și fotografiat toate felinele. Din orașul Rhodos mi-am cumpărat, printre altele, două pălării, respectiv cercei cu pisici și cu sidef, what else.
Să facem sightseeing dimineața devreme a fost cea mai bună idee pe care am putut-o avea în timpul șederii noastre pe insulă: aceea să ne trezim la ora 5 sau 6, astfel încât la ora 6 sau 7 să fim deja plecați în explorare. Beneficiile au fost triple: temperaturile erau, încă, foarte plăcute; cum magazinele încă nu s-au deschis, străzile erau pitorești și nu se transformaseră, încă, într-un bazar fără sfârșit; grupurile de turiști soseau abia când noi plecam deja, așa că pozele făcute erau unele lipsite de puhoaie de oameni.
Toată insula Rhodos este, acum, doar o amintire a ceea ce a fost odată. Pe vremea când aici domneau Cavalerii Ioaniți (sau Ospitalieri, deveniți mai târziu Cavalerii de Malta), insula a fost una dintre cele mai puternice insule din Mediterana de Est. Asta s-a întâmplat începând cu 1309. Lor li se datorează, în primul rând, farmecul ce i-a mai rămas insulei: semnătura lor o poartă și orașul fortificat Rhodos. Multe popoare diferite au trăit pe această insulă și toate și-au lăsat amprenta peste loc, dar cea a cavalerilor a fost cea mai pregnantă: ei au domnit aici timp de două secole.
Aflat în nordul insulei, orașul-cetate este un stop popular și printre cei care călătoresc pe vasele de croazieră. Este un UNESCO World Heritage Site și este unul dintre cele mai bine păstrate orașe medievale din Europa. Mie mi-a plăcut foarte mult orașul, căci este exact așa cum îmi place mie: un orășel istoric, cu ziduri și case din piatră, cu tufe de flori, cu pisici, cu străduțe înguste și piețe fermecătoare.
Cavalerii Ioaniți au fost, inițial, un ordin religios. Rolul lor era acela de a îngriji persoanele rănite în diverse bătălii. Mai târziu însă, au devenit și ordin militar… Imperiul Otoman a tot atacat insula, astfel că s-au transformat – de voie, de nevoie – și în luptători. Orașul medieval Rhodos are un farmec aparte și pentru că are o arhitectură foarte diversă! Peste acest loc și-au lăsat amprenta oameni aparținând mai multor popoare, căci cavalerii catolici erau sosiți din mai multe colțuri ale Europei. Conducătorul lor era un Mare Maestru, iar unul dintre cele mai interesante edificii din cetate este tocmai palatul său.
În final, Suleyman Magnificul a reușit să cucerească și să ocupe insula. Atunci, cavalerii care au fost nevoiți să capituleze au trebuit să părăsească insula. În 1523, aceștia s-au refugiat în Malta, și au devenit, astfel, Cavalerii de Malta. În perioada otomană au fost construite moschee sau au fost transformate în moschee niște biserici catolice. S-au ridicat băi și au fost transformate unele dintre clădiri, astfel că arhitecturii – deja diverse – a orașului i s-a aplicat și o amprentă otomană.
Să revenim puțin asupra istoriei insulei Rhodos, și implicit a orașului Rhodos. Insula a fost locuită încă din Epoca de Piatră. A aparținut Greciei Elenistice, apoi Imperiului Roman. După destrămarea Imperiului Roman, insula a făcut parte din Imperiul Bizantin. Mai târziu a aparținut Cavalerilor Ioaniți, apoi Imperiului Otoman.
În perioada mai recentă… Începând cu 1912,insula s-a aflat sub control italian. În cel de-al Doilea Război Mondial, în 1943, insula a intrat sub ocupație germană. În 1945 a trecut sub administrare britanică… Still following? În final, în 1948, Rhodos-ul s-a unit – împreună cu toate Insulele Dodecaneze – cu Grecia.
Partea istorică a orașului Rhodos încă mai este locuită – aprox. 6000 dintre cei 50 000 de locuitori ai orașului trăiesc între zidurile cetății, pe cele peste 200 de străduțe ale ei. Mai trăiesc aici și o mulțime de pisici, multe fără stăpân – pe acestea le întâlnești peste tot pe străzi. Deși vagaboande, sunt îngrijite de către localnici: primesc mâncare și apă în diverse locuri, unele special amenajate. Ne-am plimbat câteva ore bune pe străzile din orașul Rhodos, iar pisicile chiar dădeau un farmec aparte locului: erau peste tot.
Am fost în această călătorie cu Alin, respectiv cu fratele meu mai mare și cumnata mea, dar nu mi-a fost jenă să opresc non-stop ca să fac poze la clădiri. Și nici să mai trag cu ochiul și în curțile oamenilor. Se știe că mă fascinează arhitectura, mai ales cea veche, astfel că echipa a fost înțelegătoare cu mine. Se mai odihnea pe vreo bancă, la umbră… până ce terminam eu de pozat pentru blog.
*
Partea întâi din seria articolelor despre insula Rhodos din Grecia, aici.
Mai multe articole despre Grecia, aici.
To be continued!