Atunci când spui Locarno, te gândești, inevitabil, la renumitul festival de film care se organizează aici. În luna august a fiecărui an, în acest oraș din partea italiană a Elveției se adună cinefili din toată lumea. Noi am vizitat acest oraș taman în anul în care festivalul nu a avut loc: anul pandemic 2020. Parcurgeam niște drumuri montane din Elveția, un program care a înlocuit concediul nostru de vară de anul trecut. Era început de lună iunie: nu se putea ieși din țară, așa că am făcut un mic road-trip prin țara în care locuim acum. Locarno a fost orașul în care am înnoptat după prima zi de condus pe serpentine.
Locarno este un oraș fermecător, care se află în cantonul Ticino al Elveției, pe partea dinspre nord a lacului Maggiore. Este orașul elvețian cu cea mai călduroasă climă, așa că aici există și palmieri, și lămâi. Când am fost noi acolo, tocmai ce a înflorit iasomia, ceea ce a făcut ca orașul să fie încărcat cu parfumul acestor flori – mi s-a întipărit adânc în nări, așa că pentru mine Locarno rămâne, pe veci, orașul cu parfum de iasomie.
Locarno are o arhitectură superbă: în orașul vechi, străduțele sunt unele înguste, pavate, străjuite de clădiri și bisericuțe vechi. Perfecte pentru plimbări: noi am parcurs aceste străduțe la finalul primului val de pandemie, când orașul era mult mai liniștit decât de obicei.
Piazza Grande, piața centrală a orașului era, acum, pustie. Pe durata festivalului, locul acesta este plin de viață: aici au loc proiecții în aer liber, în fața a 8000 de oameni. Acum, erau goale până și terasele. Era o atmosferă mai ciudată.
Nu și pe malul lacului, unde atmosfera a devenit, brusc, una plină de viață. Lacul Maggiore este determinant pentru clima, peisajul și atmosfera orașului. Locarno pare să aibă două inimi: una bate în Piazza Grande, iar una pe malul lacului. Cele două se află, oricum, foarte aproape una de cealaltă.
Am luat cina aici, la un restaurant de pe malul lacului, numit Sensi. De când a început pandemia, aceasta a fost prima ocazie în care am văzut ospătari cu mască, vizieră și mănuși. Și pentru prima oară când trebuia să ne așezăm la masă păstrând distanța. Era sfârșitul primei noastre zile de concediu din acest an pandemic. Totuși, lucrul de care îmi aduc aminte cel mai bine este faptul că și această terasă – la fel ca multe alte locuri din Locarno – era învăluită într-un puternic parfum de iasomie.
După Lugano și Bellinzona, Locarno este al treilea oraș ca mărime din Ticino și capitala cantonului. Majoritatea locuitorilor de aici au ca limbă maternă limba italiană. Mulți dintre ei locuiesc în cartierele mai recente ale orașului, în timp ce în centrul său istoric funcționează mai mult instituții, magazine, galerii de artă, hoteluri și restaurante.
Locarno este o idee excelentă pentru un scurt weekend – întreaga zonă este una spectaculoasă și potrivită pentru excursii. Se pot îmbina diverse activități ca sightseeing, gastronomie, cultură, plimbări cu barca sau vaporul, drumeții, degustări de vinuri… Și o vizită la Ascona, aflată în imediata vecinătate.
Sus, deasupra de Locarno, la Orselina se află biserica Madonna del Sasso, un important loc de pelerinaj, ridicat într-un loc în care spune că și-a făcut apariția, cândva, Fecioara Maria. De la această biserică turiștii au parte de o panoramă extraordinară: asupra orașului, lacului și munților. O altă atracție turistică majoră este castelul Visconteo.
Locarno este exact genul meu de oraș: un oraș încărcat de istorie, un oraș cu multe clădiri monument istoric.
