Desculță prin Lanzarote (1). O insulă vulcanică frumoasă… foc

Insula Lanzarote din Insulele Canare aparținând Spaniei a fost o surpriză atât de plăcută, încât atunci când am venit acasă, am spus că… inima mea a rămas acolo. Rareori mi s-a întâmplat așa ceva! Sau poate chiar niciodată, pentru că oricât de mult mi-ar plăcea într-un loc, după o vreme sunt mai mult decât bucuroasă să revin acasă. Nu și din Lanzarote, de unde m-am întors oarecum tristă. Nu mă mai simțisem atât de bine într-o vacanță.❤️

Dacă m-ați fi întrebat anul trecut, aș fi spus că vacanța noastră din 2019, de pe insula Andros din Grecia, a fost cel mai reușit concediu pe care l-am avut vreodată. Insula Lanzarote a fost, însă, muuult peste! O singură săptămână mi-a fost de ajuns pentru a mă îndrăgosti iremediabil de această insulă. A fost pentru prima oară când într-o astfel de escapadă am simțit că îmi place atât de mult locul în care sunt, încât aș putea să mă mut acolo! De multă vreme așteptam ca un colțișor din lumea aceasta largă să mă cucerească atât de puternic. Lanzarote este, cred, acel loc!

Lanzarote, cea mai „neagră” dintre Insulele Canare

Lanzarote face parte dintre Insulele Canare – alături de mai cunoscutele Santa Cruz de Tenerife, Las Palmas de Gran Canaria și Fuerteventura. Este cea mai puțin cunoscută dintre ele, poate și pentru că, din cauză că este atât de „neagră”, de cheală, nu reprezintă o destinație favorită a turiștilor – care caută mai degrabă vegetație bogată și plaje comode.

Vă spun sincer că noi am ajuns întâmplător pe Lanzarote și nu știam mare lucru despre ea. Pur și simplu căutam o destinație în care să fie o vreme primăvăratică în ianuarie, iar biletul de avion să coste puțin. Lanzarote a fost cea mai bună astfel de opțiune. Însă uitându-mă acum în urmă, cred că a fost destinul. M-am simțit excelent acolo! Mi-a plătut absolut totul, de la peisaje la oameni, de la muzee la peșteri, de la mâncare la vin.

Arhipelagul acesta al Insulelor Canare se află la nord-vest de Africa, în Oceanul Atlantic, și este o provincie autonomă a Spaniei. Coasta africană și Marocul se află doar la vreo 100 de km de Lanzarote, iar Spania continentală, la 1000 de km. Este o insulă vulcanică, motiv pentru care duce mare lipsă de floră, dar și de faună. Nu prea crește nimic pe câmpurile sale acoperite cu cenușă vulcanică și cu lavă întărită. Mai ales că nu plouă aproape deloc, iar aceasta este cea mai fierbinte și mai aridă dintre insulele de aici. Cât despre animale… câteva șopârle și păsări aflate în trecere, în rest nimic. Nici măcar șerpilor nu le place aici.

Nouă tocmai asta ne-a plăcut: aceste peisaje ca de pe altă planetă. Infrastructura din Lanzarote este excelentă, drumuri de bună calitate și chiar autostrăzi te duc peste tot prin insulă, iar peisajele sunt care mai de care mai de vis, absolut spectaculoase. Vulcani peste tot,  câmpuri nesfârșite de lavă întărită, pietroaie imense sau mai mărunte aruncate de vulcani, cenușă vulcanică ce acoperă întinderi mari. Arată ca pe Marte, pe bune. Plajele sale sunt stâncoase; ciudate, dar de o frumusețe aparte. Nu am mai văzut așa ceva și am fost absolut fascinată. M-am întors cu peste 1000 de poze, iar întâlnirea cu Oceanul Atlantic a fost o premieră pentru mine.

Lanzarote în extrasezon: mai aerisit, mai ieftin

În ianuarie nu este sezon, astfel că insula nu este aglomerată deloc. Fiind aprox. 20-23 de grade, nu este tocmai vreme de plajă, pentru că ori de câte ori soarele se ascunde după nori, se face foarte frig. Vântul bate tare mai tot timpul – acesta este motivul pentru care Lanzarote nu a ajuns un deșert în toată regula. Dacă n-ar fi vânturile, insula ar ajunge un fel de Sahara, ni s-a spus. În schimb, atunci când ieșea soarele, era foarte plăcut afară. Oamenii mai stăteau și la plajă, unii intrau și în apă.

Atmosfera de pe insulă este una foarte calmă, liniștită, de aceea, Lanzarote este un paradis pentru pensionari – mai ales pentru cei din Marea Britanie, care reprezintă aproape 6% din populația de aici. Insula are aprox. 150 000 de locuitori, iar capitala sa se este Arrecife, unde se află și aeroportul.

840 de kilometri pătrați care merită să fie explorați! Nu ai ce căuta aici fără o mașină închiriată. Acestea sunt foarte populare și foarte, foarte ieftine. Una dintre cele mai prezente mașini este Fiat 500, căreia mi se părea că îi și stă extrem de bine în peisajele acestea stranii de aici. Cu mașina poți vizita, în doar o săptămână, absolut fiecare parte a insulei: noi am stat pe coasta de est, lângă Arrecife, dar am fost și în vest, și în nord, și în sud, și pe drumurile montane din inima insulei. Nu trebuie ratat niciun colțișor al insulei, pentru că este minunată!

Poate cea mai tare experiență a fost vizita în Parcul Național Timanfaya, atracția principală de pe insulă, care este catalogată de către UNESCO, Rezervaţie a biosferei. Un loc care m-a lăsat cu gura căscată!

Arhitectură organică și muzee de mare excepție

Insula aceasta trebuie să îi fie veșnic recunoscătoare celui ce a fost renumitul artist local César Manrique, a cărei personalitate ne-a fascinat. Acest om a avut o influență deosebit de mare asupra Lanzarote, iar ahitectura organică de pe insulă, atât de frumoasă și atât de apreciată, i se datorează în cea mai mare parte.

Eu sunt topită după arhitectura organică; am vizitat cam tot ce era de vizitat în acest sens și am fost încântată de tot ce am văzut. Muzeele de pe Lanzarote, dintre care există câte una cam în fiecare orășel sau sătuc, sunt, și ele, foarte interesante. Am trecut pragul multora dintre ele și niciodată nu am fost dezamăgită.

Toate superlativele din acest articol sunt absolut pe bune. Lanzarote este un loc în care merită să ajungeți. Mai ales că și vinul este foarte bun! Pentru că, vai, nu am spus nimic despre deliciosul vin vulcanic de aici. Pentru producerea acestuia, via este crescută într-un mod perfect adaptat condițiilor de aici. N-ați mai văzut așa ceva!

Insulele Canare sunt vizitate de peste zece milioane de turiști în fiecare an. Dintre toate insulele, eu vă recomand Lanzarote. Este un mix perfect între natură, arhitectură, artă și… sustenabilitate! Însă cred că vă este clar că abia aștept să le explorez și pe celelalte, pentru că arhipelagul ăsta m-a zăpăcit complet, cred că pe viață!

Abia aștept să vă povestesc mai multe! ?