kayserberg

Desculță prin Kaysersberg. Un sat de poveste, înconjurat de vii

Orașul alsacian Colmar și-a câștigat, pe bună dreptate, un loc sigur în inimile turiștilor. Însă, dacă vă vine să credeți, eu am descoperit – bine, nu singură, ci cu ajutorul unor prieteni – un sat alsacian care este chiar MAI FERMECĂTOR de atât. Vorbesc despre Kaysersberg! Numele satului este german – înseamnă „muntele împăratului” -, însă vorbim despre un sat care aparține, astăzi, Franței. Unul cu adevărat de poveste…

kayserberg

Casele sale din turtă dulce sunt un vis

Oh, cred că niciodată nu mă voi sătura de genul acesta de așezări. Îmi place arhitectura veche de orice fel, iar aceste sate pitorești, cu case ca de turtă dulce, sunt unele de vis. Păi nu v-ar plăcea ca la pensie să vă retrageți într-un asemenea loc? Sau, ce vorbesc, nu la pensie, ci încă de pe acum… Eu mă și văd locuind la etajul unor astfel de case medievale, cu un mic magazin de suveniruri sau o cofetărie cochetă la parter, care să fie proprietatea mea… Vis!

Însă nu cred că viața celor care locuiesc, într-adevăr, în Kaysersberg, este chiar așa, un vis. Să ai o afacere este o provocare oriunde în lumea aceasta și înseamnă foarte multă muncă. Să faci față hoardelor de turiști nu este puțin lucru. Dar totuși… parcă pare frumoasă viața într-un asemenea sat din nord-estul Franței, nu-i așa?

Cum o fi să deschizi, dimineața, ferestrele acestea frumoase? Să dai la o parte obloanele ca să aerisești încăperile bine, bine de tot… Ah, stai, cred că știu cum e! Deschizi geamul și auzi turiștii care vorbesc tare pe stradă, care tot spun „wow” și fac poze la fiecare pas. Trebuie să ai ferestrele lustruite, căci sunt pozate zilnic, de zeci și sute de ori.

Gata cu visarea și cu gluma… să vă spun câte ceva concret despre Kaysersberg.

Turtă dulce cu un strop de istorie

Kaysersbergul are o fortăreață înaltă, care domină centrul orașului, iar acest lucru ne amintește de importanța strategică a așezării, precum și de faptul că a avut un trecut zbuciumat. Acest loc a tot fost disputat de Germania și Franța.

La fel cum s-a întâmplat și cu Colmarul, și Kaysersbergul a fost anexat la un moment dat Germaniei. Această situație a durat 48 de ani: s-a întâmplat între Războiul franco-prusac și Primul Război Mondial. Însă înainte de a fi a Franței, înainte de a fi anexată Germaniei și a reveni apoi, iarăși, Franței, Kaysersbergul a aparținut… tot Germaniei, de aici și numele său german.

Istoria sa începe în 1227, când împăratul Frederick II Barbarossa a cumpărat aici un mic castel și a dat satului denumirea de „Kaysersberg”, adică muntele său, al împăratului. Apoi, castelul a fost extins și i s-a adăugat o fortăreață. Mai târziu, așezarea a devenit „oraș imperial liber” și s-a aflat sub controlul împăratului roman, iar cel care a anexat Kaysersbergul Franței, a fost Louis al XIV-lea.

Acum, satul are aproape 3000 de locuitori și se află pe Drumul Alsacian al Vinului, Kaysersbergul fiind unul dintre cele mai de seamă zone viticole ale Alsaciei. Specialitatea locală este vinul produs din pinot gris. Nici că ai putea să nu îți dai seama cât de important este aici vinul: localitatea este înconjurată de vii, iar pe stradă ești invitat, peste tot, să participi la degustări de vin și să cumperi vin.

De la Colmar la Kaysersberg

Kaysersberg se află la o aruncătură de băț de Colmar. Am vizitat acest sat în iulie 2019 și am făcut drumul acesta, de 11 km, cu un Uber. Drumul a costat aprox. 20 de euro. Cu siguranță că există și vreun autobuz.

Odată ajunși în Kaysersberg, nu trebuie făcut nimic altceva, decât o plimbare în tihnă. Pe străzile sale pietonale, pe sub ferestrele sale pline de flori. Veți simți că faceți o călătorie în timp și veți dori să faceți poze non-stop.

Dacă vă interesează, concret, atracțiile turistice, nu ratați ruinele Castelului Kaysersberg (vechi de 800 de ani), biserica medievală, biserica Église Sainte-Croix, clădirea Primăriei (în stil renascentist), Muzeul Albert Schweitzer, poarta Kessler.

Dacă aveți mai mult timp la dispoziție, faceți și o plimbare prin viile din jurul așezării, urcați la castel și bucurați-vă de panoramă, iar la finalul zilei comandați tarte flambée și beți un pahar (sau două…) de vin local. În casele acestea ca de turtă dulce veți găsi chiar și… turtă dulce.

Nu știu ce aș putea să vă mai povestesc despre acest oraș romantic, decât că este incredibil de frumos. A oferit lumii și o personalitate distinsă cu Premiul Nobel pentru Pace: pe medicul, teologul, filosoful, muzicianul, filozoful și politicianul Albert Schweitzer. Nu știu… ce senzație o fi fost să te naști într-un asemenea loc minunat, înainte de fi plin de turiști, și să te joci printre case din turtă dulce, copil fiind?

Ce să mai vizitezi în zona aceasta?

După Colmar și Kaysersberg v-aș mai recomanda satele Ribeauvillé, Riquewihr și Ammerschwihr, niște superbități și acestea. Parcă îmi vine să mă întorc pe acolo într-o primăvară frumoasă sau într-o toamnă cu iz de vară indiană, să închiriez o mașină decapotabilă și să mă plimb alene printre toate aceste sate minunate ale Alsaciei. Vis, v-am spus! Și câte vii, câte crame, cât vin bun!

La Ammerschwihr am nimerit taman de Ziua Franței – a fost interesant, pentru că tot satul era împodobit cu steaguri și stegulețe în culorile naționale ale Franței, iar atmosfera era una în mod clar de sărbătoare.

Fără să fi planificat asta, s-a nimerit să port o rochie alb cu albastru (OK, era și un pic de verde pe acolo) și niște sandale roșii, așa că m-am încadrat perfect în peisaj!

M-am fotografiat, aici, în poarta renascentistă de la Hotel de Ville. Locul acesta a fost construit în 1552 și a fost distrus aproape complet în timpul războiului, în 1944. Ce a mai rămas din el, este acum monument istoric. Am ochit locul imediat!

Istoria acestui sat începe din Epoca Bronzului, când aici trăiau deja oameni, iar prima menționare a Ammerschwihr-ului datează din… 869! I se spunea, pe atunci, Amalricivillare. Față de Kaysersberg, este mai puțin pitoresc, dar există, și aici, o serie de biserici, capele, ruine, statui, fântâni și mai ales, case frumoase, pe sub ferestrele cărora să treci, imaginându-ți cum o fi fost aceste locuri pe vremuri.

*

Alte articole despre Franța:

Toulouse

Carcassone

Lagrasse

Colmar

Paris: partea I, partea a II-a, incendiul de la Notre Dame

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sixteen − six =