Desculță prin județul meu (4). Lugoj-Făget, o zonă deluroasă a Timișului

În iunie 2012 am însoțit o echipă de filmare din Ungaria prin diverse locuri din județul Timiș. După ce am filmat prin Timișoara, la Bazoșu Nou și la trei dintre cramele din apropierea orașului de pe Bega, ne-am îndreptat către Lugoj. Aici, lista atracțiilor turistice era una mai lungă. Cel mai mult ne interesau, însă, două dintre bisericuțele din lemn din zona Făgetului, pe care și eu le-am văzut pentru prima oară în viața mea.

Împrejurimile Lugojului și ale Făgetului sunt ticsite de atracții turistice. Cele mai valoroase dintre ele sunt, fără tăgadă, bisericuțele din lemn din satele acestei zone deluroase a județului Timiș. Vechile lăcașuri de cult se află în sate în care timpul parcă s-a oprit în loc, în care ritmul vieții mai este, și astăzi, cu totul altul.

O zonă foarte rurală, în care drumurile care pleacă din Lugoj și din Făget devin, pe alocuri, mult mai șerpuite. Zona aceasta este una foarte importantă pentru mine: Alin s-a născut la Făget, iar eu mi-am petrecut foarte multe dintre vacanțele de vară ale copilăriei la Zolt, într-o tabără a școlilor maghiare din Timișoara. Cu toate acestea, unele locuri le-am văzut, și eu, pentru prima oară. Bisericuțele, de exemplu.

Lugoj

La Lugoj, echipa de filmare era interesată să înregistreze câteva imagini din locuri ca Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” și Colecția de Artă Bisericească Veche a Protopopiatului, aflată vis-á-vis de biserică, turnul fostei biserici „Sfântul Nicolae”, cel mai vechi dintre vestigiile de aici, Podul de Fier, centrul vechi al „Lugojului German” ș.a.m.d.

Lugojul este un oraș frumușel, deși destul de neglijat. În sensul că are o mulțime de clădiri vechi și frumoase, dar care nu se află în cea mai bună formă… Centrul său vechi și malul Timișului sunt două dintre zonele care îmi plac. Iar clădirea primăriei (mai sus) este, pur și simplu, o bijuterie.

Acest municipiu cu aproape 50 000 de locuitori este locul în care s-a născut Béla Lugosi. Marele actor maghiar de la Hollywood, cel care l-a interpretat pentru prima oară pe Dracula: în prima ecranizare a poveștii, realizată de Bram Stroker. Acesta a văzut lumina zilei ca Béla Ferenc Dezső Blaskó, dar odată devenit actor, și-a luat numele de scenă Béla „Lugosi” (magh. = lugojean, de la Lugoj).

Sursa foto: Fortepan/Saly Noémi

Mă întristează că în casa natală a acestuia nu se întâmplă nimic și că nu i s-a dedicat, aici, un mic muzeu. S-a tot vorbit despre asta, dar… vorbe au rămas. I s-a dedicat, însă, un film documentar excepțional, pe care vi-l recomand: The Fallen Vampire, în regia timișoreanului Florin Iepan.

Traian Vuia

Traian Vuia este locul care a suscitat interesul echipei de filmare pentru că aici se află Muzeul Memorial Traian Vuia. Și este, de asemenea, satul în care a petrecut Alin o parte din copilăria sa, în care are rude și în care, deci, am mai fost.

Muzeul dedicat marelui inventator reprezenta, însă, o noutate. A fost inaugurat în 2012, cu doar două luni înainte de a ajunge noi acolo. (Așa un loc mi-aș dori să existe și în amintirea lui Lugosi!) Cred că a fost un moment foarte important când s-a decis realizarea acestui muzeu. Aparține de Muzeul Național al Banatului și era ceva necesar. În plus, este unul dintre lucrurile bine făcute în județul nostru, ceva ce îmi place mult de tot.

Cuprinde numeroase exponate, documente, fotografii şi machete, printre care macheta aeroplanului Vuia 1 (la o scară de 1:1), cel cu care Traian Vuia a rulat pe pista de la Montesson, de lângă Paris, la data de 18 martie 1906. A fost primul zbor al unui om, cu un aparat mai greu decât aerul, care folosea exclusiv mijloacele de la bord.

În cadrul muzeului, o sală îi este dedicată vieţii şi activităţii lui Traian Vuia. Aici sunt expuse imagini şi documente istorice din perioada studiilor pe care inventatorul bănăţean le-a făcut la Făget, Lugoj şi Budapesta, precum şi documente legate de perioada petrecută la Paris. Un loc special îi este rezervat mărturisirilor urmaşilor săi. Dacă ajungeți vreodată în zonă, nu ratați vizitarea acestui muzeu. Informații despre orar, aici.

Zolt

De la Traian Vuia ne-am îndreptat către Zolt, unde mi-am petrecut foarte multe săptămâni de vară ale copilăriei. În taberele școlare petrecute aici, excursiile făcute prin împrejurimi erau ceva la ordinea zilei. Dar cel mai pregnant îmi amintesc de cele de la Tomești, de la vechea fabrică de sticlă. Când mă gândesc că locul acela ar fi putut fi, acum, o atracție turistică similară cu atelierele Murano de lângă Veneția, mă și enervez… Noi urmăream, atunci, fascinați cum se suflau sticlele. Era ceva deosebit, o adevărată artă și o muncă foarte grea – chiar și atunci realizam asta! Ceva ce ar fi putut reprezenta, acum, un mare punct de interes pe harta turistică a Timișului. Praful s-a ales…

Mai făcusem, cu școala, excursii și pe Vârful Padeș (de peste 1300 de metri), cel mai înalt vârf din Munții Poiana Ruscă. Dar și la Nădrag și la o carieră de nisip, unde exista și un nisip mai colorat, din care mai și luam acasă. Zona este foarte frumoasă, dar acum, noi am mers la Zolt pentru a filma vechea bisericuță de lemn de aici, pe care nu îmi amintesc să o fi văzut cu ocazia taberelor de vară din copilărie.

Biserica de lemn din Zolt (com. Fârdea) a fost construită în secolul al XVIII-lea, din bârne de stejar și acoperită cu șindrilă, fundația fiind din piatră. În interior, biserica este integral pictată, într-o tehnică specifică zonei: tempera direct pe suprafața de lemn. Pictura inițială a fost terminată în anul 1781, dar câteva însemnări arată că picturi au mai fost făcute și în secolul al XIX-lea.

În special datorită armoniei și frumuseții picturilor murale, biserica aceasta este unul dintre cele mai importante monumente aparținând arhitecturii populare din zona Făgetului. Într-adevăr, când intri în ea și te uiți în jur, vezi ceva atât de vechi, frumos și fragil, că parcă îți și ții respirația un pic. Atrage numeroși turiști, chiar și străini, la fel ca biserica următoare.

Poieni

În satul Poieni (com. Pietroasa) am vizitat Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva”, construită în anul 1800. Parcă nici nu poți cuprinde cu mintea faptul că vorbim de o construcție veche de peste 200 de ani! Deși este datată la 1800, nu se cunoaște exact când a fost ridicată, pentru că se spune și că ar fi fost adusă în vatra satului dintr-un alt loc: din Valea Bisericii. Pictura sa interioară a fost terminată în anul 1812 și este bine conservată, la fel și o parte din mobilierul original încă se mai află în biserică.

biserica de lemn poieni pietroasa

 

Satul acesta se află la 30 de kilometri de Făget, pe cursul râului Bega, foarte aproape, deja, de județul Hunedoara. Este o zonă pitorească, foarte liniștită, la fel ca toată zona deluroasă din împrejurimile Lugojului și Făgetului. Una potrivită pentru excursii de weekend cu plecare din Timișoara sau din Lugoj.

Între Traian Vuia și Zolt se află și lacul de acumulare Surduc. Este cel mai mare lac din județul Timiș, aparține de comuna Fârdea și are ca scop principal asigurarea cu apă potabilă a zonei Timişoara și apărarea împotriva inundaţiilor. Dar, bineînţeles, a devenit și un loc turistic, fiind potrivită pentru baie și pescuit. Despre Valea lui Liman nici nu am amintit…

lugoj
Captură Google Maps

Revenind la biserici, aș zice că bisericile de lemn din Banat, și mai ales, cele din județul Timiș sunt ceva ce fiecare timișean ar trebui să vadă, o dată în viață. Nu neapărat toate, dar câteva dintre ele, da! Crivina de Sus, Dubești, Surducu Mare, Margina, Lucareț, Coșevița, Curtea, Berini, Homojdia, Românești, Bulza… Doar câteva dintre satele timișene în care se află biserici de lemn vechi și foarte vechi. Majoritatea dintre ele, aici, în împrejurimile Făgetului.

Însă cea mai veche dintre toate este biserica de lemn de la Mănăstirea Partoș, dintr-o altă zonă a județului. Aceasta datează din secolul al XVI-lea. O vom vizita în articolul următor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

20 − 4 =