În 2018, în anul în care am venit în Elveția, nu am avut parte de vacanță de vară. Mutarea noastră a avut loc chiar în iunie, iar mai apoi, Alin a început lucrul de îndată, nici vorba de concediul obișnuit, la mare. Fiind nou-sosit, a stat non-stop pe baricade – până la finalul anului. Cu toate acestea, nu puteam concepe să treacă vara fără să ne scăldăm măcar o singură dată într-o apă sărată, de mare. Ne-am uitat pe hartă… De la Zürich până în regiunea italiană Liguria este linie dreaptă. Este, oarecum, cea mai apropiată destinație maritimă. Într-un weekend liber am urcat în mașină și duși am fost!
Prima oprire: lacul Como
Am pornit sâmbătă dimineață, iar duminică seară eram, deja, acasă. Prima noastră oprire a fost lacul Como. Am ajuns pe înserate, pentru că pe drum am făcut și câteva pasuri montane din Elveția. Îmi doream de multă vreme să ajung aici. Am tot văzut fotografii cu localitățile fabuloase de pe malul acestui lac italian.
Malul lacului a fost locul în care am mâncat cina, și pentru că numai ce trecuse aniversarea căsătoriei noastre, am spus că este cină de sărbătoare. Am descoperit un restaurant minunat: cel de la hotelul Fioroni. Despre care aveam să aflăm, mai târziu, că este unul prin care a trecut și George Clooney. Feblețea tuturor femeilor, nu? De fapt, nu că a trecut pe aici, ci vine chiar des, iubește zona și restaurantul acesta este unul la care vine adesea. Fiți pe fază, deci!
Lacul Como este al treilea cel mai mare lac din Italia – după Garda și Maggiore. Ca adâncime se situează pe locul cinci din Europa. Pentru că este un loc cu o atmosferă excelentă și o climă foarte plăcută, a fost o atracție foarte populară în rândul aristocraților și în general a celor înstăriți. Încă de pe vremea romanilor, se pare!
Este nevoie de mai mult timp ca să descoperi așezările pitorești de pe aici. Mi-aș fi dorit să văd vilele și palatele ridicate pe malul apei – multe dintre ele, ale unor celebrități. Dar rămâne să revin, pentru că am văzut mult, mult prea puțin. Se însera deja, noi urma să dormim pe malul Mării Ligurice. Și oricum era prea puțină lumină pentru a mai vedea ceva și pentru a mai putea face poze. Colico, Como, Lecco, Bellagio, Menaggio, Cernobbio, Tremezzo și așa mai departe, sunt, toate, locuri care merită vizitate.
Gândindu-mă în urmă, dacă nu am fi avut fixul de a ne îmbăia în apă sărată, puteam să nu ne grăbim așa și să petrecem, mai bine, ambele zile de weekend aici. Rămâne, însă, o amintire deosebit de plăcută și scurta cină romantică pe care am avut-o pe malul lacului.
A doua oprire: Varazze
Cum vă spuneam, scopul nostru a fost să ajungem la mare, iar pentru înnoptare am ales localitatea Varazze din regiunea Liguria. Nu mai țin minte cum se numea pensiunea aleasă. Dar nici nu contează, pentru că a fost, oricum, groaznică, deci nu aș putea să vă fac vreo recomandare. Dimpotrivă.
Singurul lucru bun a fost că am avut vedere la mare. Dimineața am avut parte de o priveliște frumoasă. Și de un mic dejun aiurea de tot! La micul dejun ajunsesem, deja, să râdem cu lacrimi de tot ceea ce experimentam în pensiunea cu pricina… Apoi am făcut o baie destul de scurtă în mare. Și am concluzionat că merită să mai revenim la mare, în Italia, dar NU aici.
Varrazze se află la 30 de km vest față de orașul italian Genova, iar între aceste două localități sunt multe stațiuni foarte bine administrate, dar mai aglomerate. Noi am ales Varazze, pentru că am vrut un loc liniștit, fără viață de noapte, unde să ne putem odihni după ce am condus toată ziua.
Un lucru fain legat de Varazze este acela că stațiunea a luat naștere în jurul a ceea ce era, cândva, așezarea romană Ad Navalia. Acum, aici încă mai există așa-numitul Passeggiata Europa, un drum roman, absolut fabulos, care merge paralel cu șoseaua cea nouă și pe care te poți plimba, acum, de-a lungul malului mării. Mi-a plăcut foarte mult acest drum roman.
Al treilea loc: Genova
Genova rămâne, pentru mine, orașul pe care l-am vizitat… pe patru roți. L-am văzut doar din mașină, dar m-a impresionat. Nu am fi avut timp să facem sightseeing clasic. Oricum, sinceră să fiu, motivul pentru care am intrat în oraș a fost unul foarte lumesc. Am dorit să facem niște cumpărături; printre altele, căutam un magazin de haine italienești, care ne place foarte mult: OVS.
În final, am ajuns să ne facem cumpărăturile planificate la un mall din apropiere de Alessandria, dar măcar am gustat un pic și din Genova. Mi s-a părut un oraș magnific. Cumva, nu semăna cu nimic ce mai văzusem până atunci. Felul în care erau dispuse clădirile acelea mari și foarte frumoase (deși multe nerenovate)… Aglomerație de clădiri și de mașini… Șoselele suspendate, care se împleteau peste tot, unele dintre ele trecând, cumva, chiar și prin niște clădiri… Foarte, foarte altfel față de tot ceea ce am văzut vreodată. Și fascinant.
M-a distrat faptul că am văzut o stradă pietonală pe care erau amplasate umbrele colorate, la fel ca pe strada Alba Iulia din centrul Timișoarei. Mi-ar fi plăcut să avem timp să ne așezăm pe o terasă, să bem o cafea italiana bună… O parte din centrul istoric al orașului se află, desigur, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. De altfel, Genova a fost, în 2004, și Capitală Europeană a Culturii. Și bineînțeles că ar fi fost multe atracții de văzut: piețe, biserici, palate, vile, un acvariu fenomenal, vechiul port și așa mai departe.
De-a lungul istoriei, Genova a fost unul dintre cele mai importante porturi din Mediterană. Mai este, și acum, un port foarte, foarte vivace, și cel mai important din Italia. Genova are și o amplasare foarte faină, se află între Marea Ligurică și Munții Apenini. Destul de aproape de Genova mai este un loc în care sper să ajung în viața asta: Portofino!
Din păcate, la nici o lună după ce am trecut noi prin Genova, a avut loc prăbușirea podului rutier de pe autostrada A10 din apropierea orașului. Acum, ori de câte ori mă gândesc la Genova, primul meu gând este acest eveniment trist…
