„Insula Rhodos nu este Grecia, este cu totul specială” – mi-a spus cineva care a fost deja acolo, înainte de a porni și eu la drum. Mi-a explicat că ceea ce vrea să spună este că datorită influențelor diverse sub care s-a aflat de-a lungul istoriei, insula Rhodos s-a dezvoltat total diferit față de alte insule grecești. Arată altfel, se simte altfel! – aveam să văd și eu.
Dacă stai să te gândești, chiar și locul în care se află Rhodosul spune, deja, multe: foarte departe de Grecia continentală, foarte departe de capitala Atena, departe de majoritatea insulelor, mai aproape de Turcia decât de țara de care aparține… este la capătul Greciei, ce mai! Nu am văzut eu prea multe din Grecia, însă numai dacă mă gândesc la insula Lefkada sau insula Andros din Ciclade, unde am fost… într-adevăr, Rhodosul este total diferit. Pentru mine, a fost și oarecum sub așteptări – deși m-am simțit bine acolo, oricum.
Ce este diferit la Rhodos?
Nici urmă de casele acelea zugrăvite în alb, cu ferestre și uși colorate, pe care eu le iubesc și pe care le căutam cu sârg și în Rhodos! Nu le-am găsit, deși asta iubesc, poate, cel mai mult în Grecia… Sunt nebună poate, dar eu chiar am dus dorul acestui tip de case, abia așteptam să le revăd și… nimic!
Locuri „instagramabile” – cum se zice mai nou – am găsit în orașele Rhodos și Lindos, dar erau diferite, semănau mai degrabă cu cele din unele orașe ale Italiei sau Franței. Și veți vedea, în articolul despre orașul Rhodos de pe insula Rhodos, că nu întâmplător!
Aici au trăit multe popoare diferite, iar fiecare dintre ele și-a lăsat amprenta peste loc. Rhodosul este și locul în care a apărut ordinul Cavalerilor Ioaniți, de care a aparținut insula într-o vreme. Aceștia au plecat de pe insulă după ce au fost atacați de oamenii lui Suleyman Magnificul și au fost nevoiți, într-un final, să capituleze: s-au refugiat în Malta și au devenit, astfel, Cavalerii de Malta.
Un alt element interesant este că Rhodosul „se scaldă” în apele a două mări: Maree Egee la vest și Marea Mediterană la est, lucru care poate fi văzut cel mai bine la Prasonisi, în cel mai sudic punct al insulei. Acolo există o mică limbă de pământ pe care te poți plimba între cele două mări. Noi nu am ajuns până acolo, deși probabil că ar fi meritat. Mări se întâlnesc astfel în doar cinci locuri din lume!
Ce nu mi-a plăcut în Rhodos?
Ei, dincolo de faptul că mi-au lipsit teribil acele căsuțe albe cu ferestre și uși colorate – că tufe de flori erau și aici – ceea ce m-a deranjat foarte tare pe Rhodos a fost că era multă mizerie. Pe marginea drumului, prin sate… Pentru mine, să fie mizerie într-un loc în care vin milioane de turiști, un loc care trăiește din turism, este inadmisibil. Știu că și Parisul este mizerabil, știu că și Roma este mizerabilă. Nu mi se pare normal, niciunde!
Mi se pare o lipsă totală de respect față de oamenii care vin acolo, dar și față de localnici, desigur. Cică mizeria o fac fix turiștii… Așa o fi, nu știu, nu contest, dar o fac doar unii dintre ei, așadar din respect față de majoritatea – care nu face mizerie – dar și față de localnicii care nu sunt mizerabili, mă aștept ca autoritățile să ia măsuri și să facă ceva.
Într-o zi am vizitat Parcul Rodini, primul parc amenajat peisagistic din lume. O superbitate de parc cu un apeduct roman, cu vegetație luxuriantă, cu ape de un verde superb, cu alei șerpuite și cu punți care treceau peste ape, cu băncuțe, cu rațe și cu pisici care trăiesc acolo… și cu multă mizerie. Parcul părea complet părăsit, nu se mai măturase de hăăăt, pe o alee am descoperit până și un șobolan mort.
Era cu adevărat infect locul, și nu pricepeam cum se poate întâmpla așa ceva. Parcul chiar ar fi meritat exploatat, de altfel se și vedea că pe vremuri acolo funcționa și o terasă unde probabil că ai putut bea o cafea sau o limonadă într-o atmosferă de basm… Acolo m-am supărat rău de tot pe Rhodos, ca să zic așa! În plin sezon tu să nu dai cu mătura un pic, când aștepți milioane de oaspeți din întreaga lume, care vin și cheltuie banii aici, la tine… ah!
De ce am ales insula Rhodos?
Am vrut să mergem în Grecia, neapărat, și am căutat un loc în care să putem ajunge foarte ușor din Timișoara – cu zbor direct, fără escală în București sau Atena, și fără feriboturi. Altfel am fi ales, cu siguranță, Insulele Ciclade! Rhodos ni s-a potrivit în ceea ce privește frecvența zborurilor – pentru a ne putea alege zilele potrivite pentru zbor, având la dispoziție doar 7 zile pentru Grecia, din acest concediu de vară. Nu am vrut să avem escală, pentru că e nebunie în vara aceasta pe aeroporturi, și nu am vrut nici feribot, pentru că nu aveam timp de acest tranzit. Rhodosul era point to point cu un zbor Animawings, ne-a convenit.
În acest concediu ne-au însoțit și fratele meu mai mare, respectiv cumnata mea. Pe Rhodos am închiriat o mașină pentru toată perioada, pentru a explora insula. Planul l-am realizat doar pe jumătate – a fost caniculă aproape în fiecare zi, așa că nu am ajuns peste tot pe unde ne-am fi dorit. Totuși, am vizitat câte ceva în fiecare dimineață. La prânz ne-am refugiat mereu în interior, la aer condiționat. Apoi, după-amiezile le-am petrecut pe plajă: ne-am îmbăiat atât în vest, cât și în est, atât în Marea Egee, cât și în Marea Mediterană.
Ce am vizitat și ce n-am vizitat în Rhodos?
Am vizitat orașele Rhodos și Lindos, respectiv satele Pastida și Afantou. Am fost în Butterfly Valley, precum și la Farma Petting Zoo. Pentru a vedea un răsărit peste mare ne-am trezit într-o zi cu noaptea-n cap, dar a meritat, căci ne-am băut cafeaua în Anthony Quinn Bay, privind la soarele ce a apărut de după munții din Turcia, aflată vis-á-vis de noi. Am vizitat, cum am menționat deja, Rodini Park, dar și Mănăstirea Filerimos, unde am întâlnit rațe, păuni și pisici.
Nu am ajuns la Prasonisi, să vedem întâlnirea dintre cele două mări, și nu am văzut nici Băile Termale Kallithea, nici cele Șapte Izvoare. Iar cel mai mare regret al meu rămâne că nu am ajuns pe insulița vecină, Symi – foarte frumoasă! Chiar dacă am fi luat primul vapor al zilei, până ajungeam acolo se făcea deja mult prea cald pentru a putea vizita ceva. Oricum am reușit să fac insolație pe Rhodos, culmea, sub umbrelă…
M-am întors din Rhodos foarte odihnită. Și cu multe bunătăți în tolbă. Ulei de măsline, măsline, brânzeturi locale și cârnați locali… Un lichior local din șapte ierburi, numit chiar „Sette Herbe”. Bureți de baie naturali, ceva specific zonei. Dar și cu briz-briz-uri pentru mine: cercei mulți, dar și două pălării noi, dintre care una de fabricație grecească.
*
Rhodos-ul face parte din Insulele Dodecaneze ale Greciei și este teritoriu grecesc abia de câteva decenii. Este una dintre cele mai vizitate insule din Grecia. Pe această insulă s-a aflat, cândva, Colosul din Rhodos, una din cele șapte minuni ale lumii antice: o statuie imensă construită în Antichitate, distrusă complet de un cutremur.
(va continua)
2 thoughts on “Desculță prin Rhodos. Șapte zile pe una dintre cele mai vizitate insule grecești”