Sud-estul Franței, regiunea Auvergne-Rhône-Alpes, departamentul Drôme, localitatea Grignan. O rochie roșie ca focul (de la H&M), propria mea canotieră (tot de la H&M), dar și o pălărie de împrumut. Iulie 2022, 37 de grade Celsius la umbră. Căldură mare, mon cher, dar nu ne-am lăsat: am băut apă multă și am vizitat castelul de la Grignan – un loc fabulos!
Am mers la Grignan pentru că am auzit că acolo se află un minunat castel fortificat. Acesta chiar este uriaș și absolut fabulos! Satul în sine este fermecător, însă ceea ce îl face cu adevărat interesant este tocmai castelui său în stil renascentist, ridicat pe un mic deal stâncos. În jur… lavandă, bineînțeles.💜
Grignan se află foarte aproape de autostradă, așa că aici se poate face un popas chiar și în drum către ceva, dacă vă aflați pe autostrada A7 din Franța. Ieșiți de pe autostradă, vizitați, continuați drumul – poate fi o idee.
Potrivit Wikipedia, cercetările arheologice au relevat că aici au trăit oameni încă din perioada Epocii Fierului, fiind descoperite și relicve din Epoca Bronzului, dar și din perioada ocupației romane, din secolele V-VI. Pare-se că un om al bisericii ar fi menționat acest castel încă din 1035, vorbind despre un anume Castellum Gradignanum. În următorul secol, denumirea a evoluat în Castrum Grainan (1105), apoi s-a scris și Graigna, Grazinam…
Cert este că se știe foarte puțin despre apariția acestui castel minunat sau despre cine l-a construit. Ce straniu, nu? Așa un edificiu grandios, despre al cărui prim proprietar nu se știe nimic. Singurul lucru cunoscut este că în 1030 a fost menționat în manuscrise un anumit Christophe de Grignan, iar în 1035, în niște documente apare menționată sintagma Rostagnus de castello Gradignano. Are, așadar, în mod sigur aproape o mie de ani… ceea ce este fabulos!
Peste un secol apar, în sfârșit, mai multe date despre o anumită familie Grignan. Curând după acest moment, familia pierde castelul care îi poartă numele, iar acesta ajunge în proprietatea familiei lui Adhémar de Monteil. Atunci, el este extins. Mai târziu, castelul este moștenit de către un anumit François de Castellane-Ornano-Adhémar de Monteil de Grignan. Ce nume, ah?
Acesta avea o grămadă de titluri și era, printre altele, și cavaler aflat în serviciul Regelui Ludovic al XIV-lea, dar și guvernator al regiunii Provence, potrivit Wikipedia. Ce vremuri cred că au fost acelea, hm… Omul a rămas văduv de două ori, iar a treia oară s-a căsătorit cu o anumită Françoise-Marguerite de Sévigné (aka Madame de Sévigné) fiica unui marchiz, de la care s-a păstrat o scrisoare în care este menționată existența castelului de la Grignan.
Între 1668 și 1690, castelul medieval a fost transformat într-unul somptuos, cu elemente renascentiste. În 1793 se afla în ruină, totuși, dar la începutul secolului XX a fost renovat complet de către o anumită Madame Fontaine, care și-a cheltuit întreaga avere pentru a reda castelului vechea sa grandoare. Îi mulțumim, este super frumos și iată, a ajuns o mare atracție turistică!
În mijlocul a tot se află o biserică la fel de grandioasă ca tot restul: Collégiale Saint-Sauveur. Aici, în interiorul bisericii se află mormântul lui Madame de Ségivné, cea cu scrisoarea. La intrarea în biserică am zărit un bol mare cu apă rece, pus acolo pentru prietenii patrupezi. Mi-a plăcut mult gestul!
Eu nu mă satur de locurile acestea fermecătoare, cu pereți și garduri, respectiv trotuare din piatră naturală, pe care vegetația crește în voie. Ador iedera, vița de vie, bougainvillea, orice crește în aceste locuri. Ador ferestrele și ușile vechi, ador fierul forjat. Când sunt în astfel de locuri, fotografiez tot! Și mă fotografiez și pe mine, căci mi se pare că mă potrivesc tare bine în aceste locuri. Mai ales dacă port rochie și pălărie, cum îmi place…
*
Mai multe despre Grignan (în limba franceză), aici.