Betancuria este un mic orășel aflat undeva în mijlocul insulei Fuerteventura, într-o zonă muntoasă fantastic de pitorească. A fost, cândva, capitala insulei – până în 1834, când aceasta a fost mutată la Antiqua. Acum, capitala este Puerto del Rosario, un loc pe care l-am vizitat de asemenea. Betancuria este, însă, cea mai fermecătoare dintre toate. Mai ales că a fost plină de flori și de vegetație, un lucu mai rar întâlnit în restul insulei.
Betancuria a fost numită după Jean de Béthencourt, exploratorul francez care a fondat orașul, în 1404. Este un orășel pitoresc, și de asemenea, destul de turistic. Pe străzile sale sunt multe restaurante și cafenele, respectiv magazine de suveniruri, care sunt, însă, foarte drăguțe majoritatea. Adică, vreau să spun că totul arată foarte bine, iar ca experiența să fie completă, de-a lungul vizitei ne-a însoțit nu numai parfumul unora dintre florile de pe străzi, ci și acordurile cântate de un muzicant ambulant care s-a postat în fața bisericii. Am fost surprinși să descoperim și un restaurant cu stele Michelin, aici! Din păcate, nu era deschis atunci.
De altfel, faptul că Betancuria este toată înflorată a fost primul lucru pe care l-am observat după ce am parcat și am coborât din mașină. Al doilea lucru pe care l-am observat au fost grupurile de turiști. Nu ne-am mai intersectat cu așa ceva niciunde pe insulă. Majoritatea celor care vin să viziteze Betancuria o fac pentru că aici se află și o biserică importantă și foarte frumoasă: Iglesia de Santa María de Betancuria.
Uneori, când trimit în privat fotografii din vacanțe, prietenii îmi spun: vai, ce loc părăsit, nu e nimeni acolo?! Ei, nu este întotdeauna așa, deși da, încercăm să evităm mulțimile. Chestia cu pozele mele, în care locurile par părăsite este că eu evit, de fapt, voit ca în poze să fie multă lume. Mi se pare mai fain să nu fie grupuri de turiști în fotografiile pe care le fac. Nu întotdeauna este posibil, dar mă străduiesc.
Erau, deci, oameni pe-acolo, erau grupuri întregi, cu ghizi cu tot. Noi ne-am văzut de treabă, însă, și pentru că nu ne grăbeam niciunde, ne-am permis să și așteptăm să plece mai încolo, ca apoi să ne bucurăm în liniște de atmosfera orașului – de exemplu, de cea din fața bisericii, unde cânta acel bărbat.
De fapt, ne-a plăcut atât de mult atmosfera orașului, încât am revenit și a doua oară aici! Ne-am plimbat încoace și încolo, ne-am bucurat de tihna orașului și am și luat prânzul la o terasă, respectiv am băut o cafea la o altă terasă. Cele două terase la care am fost și pe care vi le recomand din inimă sunt Taverna-Grill și La Sombra.
Și vreau să vă mai recomand, nu în ultimul rând, să vizitați Muzeul de Arheologie din Betancuria. Penru mine, a fost o mare surpriză! Mă așteptam la ceva mult mai mic și mai simplu, însă a fost vorba de un muzeu măricel și foarte, foarte bine făcut. O încântare!
Despre asta, în articolul viitor.
