De când locuim în Elveția, o dată pe an facem o escapadă de un weekend în Franța. Mergem acolo împreună cu niște prieteni, cu care formăm o trupă bine închegată și cu care petrecem împreună ceea ce se cheamă, cu adevărat, „timp de calitate”. Astfel, în iulie 2021 am avut parte de un sfârșit de săptămână petrecut în regiunea Bourgogne-Franche-Comté, unde am locuit la Ronchamp și am mai vizitat orașul Belfort. Îmi place tot mai mult Franța – și cea rurală, și cea a orașelor și orășelelor.
De regulă, în escapadele acestea este vorba de ziua de naștere a unora dintre prietenii noștri și sărbătorim, deci, laolaltă. Venim din toate zările Europei: Elveția, Franța, Belgia, Germania, Slovacia… Închiriem o casă mare de pe Airbnb și petrecem trei zile și trei nopți – ca-n povești. Trupa este foarte faină, iar programul, mereu același: cum spuneam, timp de calitate.
Conversații cu sens. Un grătar bun și un pahar de vin bun. Ritmuri de jazz și de blues. Dimineți cu cafea bună. Drumeții în zona în care ne aflăm – pentru a face mișcare după mesele copioase. Vizitarea obiectivelor turistice din zonă – pentru că ne interesează să cunoaștem mai bine lumea în care trăim. Ne simțim întotdeauna excelent. Anul acesta vom vizita împreună Provence!💜
Ronchamp este un sat în regiunea Bourgogne-Franche-Comté. Până la reforma administrativ-teritorială din 2014, Bourgogne (sau Burgundia) a fost una dintre cele 26 regiuni ale Franței, având capitala regiunii la Dijon. (Da, orașul cu muștarul.) În 2016, Bourgogne a fuzionat cu regiunea Franche-Comté.
În Ronchamp, la o aruncătură de băț de noi, se afla o biserică foarte celebră: Notre-Dame du Haut, operă a la fel de celebrului arhitect francez-elvețian Le Corbusier. Primii noștri pas încolo ne-au dus. Biserica chiar era în vecini: la nici un kilometru de casa în care am locuit.
Notre-Dame du Haut este o biserică romano-catolică ridicată în 1955 și este una dintre cele mai importante opere ale lui Le Corbusier (pe numele său „din buletin”, Charles-Édouard Jeanneret). Este o mare atracție turistică a zonei, fiind înscrisă și în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. În locul în care a fost ridicată s-a aflat și înainte o biserică, însă aceasta a fost distrusă complet în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Se află pe un deal și este înconjurată de mult verde.
Tot aici se află și o mică mănăstire de maici, Mănăstirea Sainte-Claire, dar și locuri de cazare pentru pelerinii care vizitează locul. Am putut arunca o privire peste toate clădirile din cadrul complexului, iar de la magazin am cumpărat miere de cimbru și bomboane artizanale, pentru gât, tot cu miere și cimbru.
Biserica se află pe un deal – de aici, am coborât până în sat printr-o pădure și am făcut o buclă pentru a reveni la locul de cazare. Cum spuneam, Franța rurală îmi place tot mai mult. Are o atmosferă aparte, foarte pe placul meu. Ronchamp nu este un sat spectaculos, dar chiar și așa, are suficient farmec pentru o plimbare de o oră-două, dacă cineva se află în zonă.
Am intrat și în biserica din sat, care este imensă și se cheamă Notre-Dame du Bas, respectiv nu am putut rata nici magazinul de antichități de peste drum. Până la urmă nu am cumpărat nimic, dar mi-au permis să fac fotografii, ceea ce m-a bucurat mult, pentru că era foarte drăguț totul.
În drum spre casă am mai trecut pe lângă Puits Sainte-Marie, o fostă mină de cărbune care a funcționat între 1866 și 1958. Ceea ce a mai rămas din clădirea principală este monument istoric. Mie mi-au plăcut foarte mult șinele acoperite acum de vegetație… Fascinant cum natura își revendică mereu locul.
Burgundia este renumită – desigur – pentru vinurile sale cu același nume. Și deși „burgundia” înseamnă roșu, în regiunea viticolă de aici se produce și mult vin alb. Feluri de mâncare specifice zonei sunt cocoșul în vin și tocana de vită de Burgundia (coq au vin, respectiv boeuf bourguignon). Muștarul de Dijon l-am menționat deja, mai sus. Este la fel de celebru ca vinurile de Burgundia: în orașul Dijon funcționează și un muzeu al muștarului. Muștarul original, de aici, este delicios: gazda Airbnb ne-a lăsat un borcan imens în casă – nu am mâncat în viața mea așa un muștar bun!
Va continua
*
Alte articole despre Franța, aici.
