Prima noastră destinație din Filipine a fost regiunea Cebu, mai exact, insula Mactan de lângă insula Cebu. Am ales acest loc pentru că reprezintă un punct de plecare excelent pentru excursii pe diferite insule superbe din zonă. Taifunul Kammuri (Tisoy) ne-a stricat un pic (mai mult) planurile, astfel că nu am ajuns în toate locurile în care ne-am fi dorit, însă șederea noastră a fost, oricum, una foarte plăcută.
Cebu și Mactan, două insule învecinate
Cebu și Mactan sunt două insule învecinate, aflate în regiunea Cebu. Noi am ajuns pe insula Mactan cu un zbor intern al Cebu Pacific. Am plecat din Manila și am aterizat pe aeroportul Cebu-Mactan, unde ne-am cazat în orașul Lapu-Lapu. Aceste două insule se află atât de aproape una de cealaltă, încât sunt legate și prin două poduri destinate traficului rutier.
Localnicii și turiștii mai pot circula între cele două insule cu feriboturile diferitelor companii care operează pe aici. Am ales acest loc pentru că oferă cazare și mâncare la prețuri bune și reprezintă un punct de plecare excelent pentru excursii pe diferite insule superbe din zonă. Am avut o listă destul de lungă cu lucruri pe care am fi vrut să le facem aici, din păcate însă, taifunul Kammuri (Tisoy) care tocmai ce a început să își facă simțită prezența în zonă, ne-a cam stricat planurile.
La scurt timp după sosirea noastră, în regiunea Cebu a fost lansată, deja, o alertă de taifun de categoria categoria 1. Asta a însemnat că vasele de dimensiuni mici și medii au fost oprite în porturi. Cum nu mai plecau feriboturi, posibilitatea ca noi să mergem în excursii pe insulele din zonă s-a redus la zero – zile în șir. Înainte și după taifun am ajuns, totuși, pe insula Olango și pe insulele Camotes.
Insula Olango, un popas al păsărilor migratoare
Pentru a ajunge de pe insula Mactan pe insula Olango, ne-am trezit dimineața devreme. Am luat feribotul operat de Jomalia Shipping Corporation, din portul Engaño către portul Santa Rosa. Biletele pe aceste feriboturi (folosite de localnici, nu unele turistice) costă extrem de puțin. Pentru Olango am plătit aprox. 25 de pesos filipinezi, adică nici 50 de cenți. În afară de biletul pentru feribot, se mai plătește de fiecare dată și o taxă pentru folosirea sălii de așteptare din port. Acesta costă vreo 5 pesos, adică… nici 10 cenți. Porturile și feriboturile funcționează bine – la standarde locale, desigur. Însă nu sunt recomandate pentru distanțe mai mari. Pentru excursii scurte sunt excelente, însă. Între Mactan și Olango, drumul durează sub 30 de minute.
Odată ajunși pe Olango am luat un trike (o improvizație, un fel de motocicletă cu ataș). Am plătit 200 de pesos filipinezi, adică 3,50 de euro. Pentru suma asta, șoferul ne-a dus peste tot pe unde am avut treabă. A stat la dispoziția noastră vreo 3 ore. Nu sunt toate atât de jigărite ca aceasta – cum am avut și noi noroc. 😁 Aceste trike-uri, care funcționează pe post de taxi, sunt o variantă foarte bună și practică de a te mișca pe aici. Alături de jeepney-uri, care sunt varianta locală de transport în comun. Ambele arată groaznic, dar funcționează foarte bine și nu în ultimul rând sunt foarte ieftine. Pe insulă mai există și Uber.
Pe Olango, șoferul trike-ului ne-a dus până la sanctuarul de păsări de pe insulă și ne-a așteptat acolo. Ne-a adus apoi într-un sanctuar marin, unde ne-a așteptat de asemenea. La final i-am cerut să ne ducă la un restaurant pe apă, unde am mâncat pește proaspăt la prânz (l-am invitat și pe el). Apoi ne-a dus înapoi în port, ca să luăm feribotul către casă. Insula Olango ne-a plăcut foarte mult. Pe străzi era mult mai curat decât pe insula Cebu sau pe insula Mactan.
Olango Island Wildlife Sanctuary se află în satul San Vicente. Pentru acces se plătește o mică taxă de mediu. Există două puncte de observație din care se pot vedea păsările migratoare care fac un popas aici, pe insula Olango. În acestea sunt amplasate binocluri de calitate și există întotdeauna un ghid care îți stă la dispoziție.
Prea multe păsări nu am văzut… Depinde foarte mult și de noroc. Locul este minunat, însă: în drum spre punctul de observație de pe malul apei treci pe lângă copaci mangrove și pășești pe rocă vulcanică.
De aici am mers la sanctuarul marin, unde ca să ajungi la apă traversezi un podeț artizanal spectaculos, ca la final să dai de două terase pe apă, de unde se poate pleca la snorkeling și scuba diving. Și aici am plătit o taxă de mediu, a cărei sumă este diferită în funcție de ce dorești să faci în sanctuarul marin: vrei doar să te plimbi, vrei să și înoți, vrei să faci și snorkeling ș.a.m.d. Treaba se ia în serios pe Olango. Mi-am dat seama de asta deja după cât de curat era peste tot și mai ales atunci când am văzut că o creangă a unui copac, care se afla în drum atunci când s-a construit podețul, NU a fost tăiat – treci tu peste el (a patra poză de mai jos). Mi-a plăcut mult asta.
Ne-am încheiat vizita pe Olango cu un prânz: pește proaspăt, la grătar, savurat pe un restaurant aflat pe mare, unde am ajuns cu o banka, un fel de barcă motorizată, construită de localnici. O masă pe mare este ceva ce nu trebuie să ratați în Asia. Atmosfera de pe construcțiile pe apă este unică, iar peștele, mereu proaspăt.
Insulele Camotes, un paradis al peșterilor
Insulele Camotes se află ceva mai departe de insula Mactan. Ca să ajungem la ele am apelat la aceeași companie, Jomalia. De data aceasta, feribotul pleca din portul Mactan Wharf. Biletul a costat ceva mai mult – circa 10 euro de persoană, pentru că drumul durează aproape 2 ore. Este o cursă nouă – până acum, ca să ajungi de pe Mactan pe insulele Camotes, trebuia să mergi cu mașina pe insula Cebu, până în portul de la Danao și să iei de acolo feribotul. Pentru noi, care am stat pe Mactan, noua variantă era mană cerească.
Noi am vizitat o parte a insulei Pacijan. Aceste două insule se numesc Pacijan și Poro, dar toată lumea le spune doar insulele Camotes. Sunt de vis!
Și această insulă era destul de curată, la fel ca Olango. Mă bucur întotdeauna când văd curățenie, pentru că mizeria de pe străzi este una dintre marile minusuri ale Asiei și este mare păcat pentru acest colț de paradis.
Din port am luat un trike și am mers pe plaja Santiago Bay Beach. Aici, în sfârșit am înotat și am stat un pic la soare, respectiv ne-am relaxat pe terasa The Dread House, a unui localnic, Churchill Sandalan. El este baterist într-o trupă locală de metal și într-una de reggae, face tatuaje și diverse obiecte handmade. Am și cumpărat de la el un colier și o brățară, în ideea de a susține economia locală și artiștii.
Când am plecat de la plajă nu am mai găsit un trike, așa că am închiriat – oricum pe bani mărunți – un întreg jeepney. Acesta ne-a dus până la o atracție turistică pe care am vrut să o vedem, iar apoi, în port, pentru a ne întoarce pe Mactan.
Atracțiile principale ale insulei Pacijan sunt lacul Danao și peșterile. Noi am vizitat peștera Paraiso – cu adevărat un loc ca-n paradis. Am avut și un noroc fantastic – am fost singuri în toată peștera, doar noi doi și ghidul de acolo. Am aflat cu stupoare că se poate face și baie în lacul din interiorul peșterii. În plus, ghidul ne-a și lăsat singuri pentru a ne bucura de această experiență unică: aceea de a ne scălda într-un lac de un albastru amețitor, într-o apă curată ca lacrima.
Este 90% apă dulce și 10% apă sărată de mare, ne-au spus cei de la peștera Paraiso. Acum, apa era mică. Cel mai mare nivel al său este de 2,4 metri, iar cel mai scăzut, de 1,20 metri. Celelalte peșteri ale insulei Camotes sunt Bukilat, Timubo, Giwanon, Holy Cristal și Haven. Merită văzută și cascada Busay.
Insula Mactan: locul unde am trăit taifunul Tisoy
Pe insula Mactan nu am făcut mare lucru, practic aceasta ar fi trebuit să ne servească doar drept punct de plecare pentru excursii în zonă. Aici am dormit și am mâncat, și de aici am urmărit taifunul Tisoy, la marginea căruia ne aflam. Într-una din după-amieze am ales să luăm masa pe terasa de pe acoperișul celei mai înalte clădiri din Lapu-Lapu. De aici, panorama este frumoasă mereu, pe timp de… taifun însă, a fost de-a dreptul spectaculoasă.
Taifunul Tisoy ne-a cam încurcat planurile. În schimb ne-a oferit o experiență unică! A fost foarte interesant să îi urmărim norii, vânturile și ploile, să urmărim mereu prognoza și să vedem cum se gestionează o astfel de situație de urgență într-o țară ca Filipinele. Atunci când taifunul ne-a permis, am mai vizitat și orașul Cebu de pe insula Cebu. Despre asta voi scrie un articol separat. Rămâneți pe aproape!
Unde am vrut să mergem și nu am mai ajuns din cauza taifunului? Pe insula Malapascua, pe insula Siquijor (accesibilă și cu avionul, din Dumaguete), pe insula Bohol (unde se află așa-numitele „dealuri de ciocolată”, care acum ar fi fost verzi, însă), respectiv în stațiunea Oslob de pe insula Cebu, unde se poate face snorkeling și diving într-un loc în care vin rechini-balenă (whale sharks) – cei mai mari pești din zilele noastre.
***
Recomandările mele pentru insula Mactan, orașul Lapu-Lapu: mâncare în primul rând la Matumbo’s Restaurant and Cafe (mica afacere a unui australian, cu care am stat foarte mult la povești), apoi Gerry’s Grill, Rico’s Lechon (francize de mare succes) și Skape Skydeck (un loc fancy, dar accesibil ca preț), masaj la Nuat Thai Foot and Body Massagge (foarte curați și profesioniști, în plus incredibil de ieftini), cumpărături la Island Central Mall (tot ce vrei și ce nu vrei).
2 thoughts on “Desculță prin Filipine (5). Concediu în regiunea Cebu, pe vreme de… taifun”