Desculță prin Elveția. Drumurile montane din Alpi: Grimselpass (VII)

Primele drumuri montane alpine le-am parcurs în vara lui 2018, anul în care ne-am mutat în Elveția. În 2019 am făcut alte tipuri de excursii, însă în vara lui 2020 am ajuns să vedem unele noi. Fiind epidemie de coronavirus, în primele două săptămâni ale lunii iunie granițele erau, încă, închise. Așa că nu am avut posibilitatea de a merge undeva la mare… Și am decis să ne dedicăm concediul de vară descoperirii unor noi pasuri montane. Astăzi vreau să vă spun despre Grimselpass.

Am închiriat o mașină și am parcurs, în doar TREI zile, NOUĂ drumuri montane! Este vorba despre cele care trec prin pasurile montane Grimselpass, Furkapass, St. Gotthard Pass, San Bernardino, Flüelapass, Julierpass, Albulapass, Oberalppass și Klausenpass. Două dintre pasuri – Furkapass și Klausenpass – au fost unele pe care le repetam, deja. Și unde mai pui că între timp am vizitat și Locarno, și St. Moritz! Suntem nebuni, da. Însă au fost, cu siguranță, trei zile de vis!

Drumul montan care ajunge la Grimselpass leagă valea Hasli (Haslital) din regiunea Berner Oberland cu localitatea Goms din cantonul Valais. Are o lungime de aprox. 50 de kilometri și este singura legătură directă între cantonul Bern și Valais. Cu toate acestea, iarna și această șosea este închisă din cauza zăpezilor, de obicei între octombrie și mai (detalii, aici).

Înainte de a ajunge la acest drum montan, am trecut pe lângă fabulosul lac albastru turcoaz de la Lungern și am parcurs și micuțul, dar frumosul drum montan care duce la Brünigpass.

Drumul montan care duce la Grimselpass a fost primul pe care l-am parcurs în timpul escapadei noastre de trei zile, din iunie 2020. Am început excursia trecând printr-un peisaj foarte, foarte verde, apoi el a devenit tot mai sălbatic, plin de roci de granit.

În partea dinspre nord, peisajul este dominat de centrale hidroelectrice și de pereții monumentali ai unor lacuri de acumulare. Chiar înainte de a ajunge în punctul său cel mai înalt, se trece pe lângă cel mai mare dintre lacurile de pe traseu, lacul Grimsel. Înainte de acesta, și pe lângă lacul Räterichboden. Ambele au o culoare fenomenală, out of this world!

În cel mai înalt punct al drumului era, deja, zăpadă din belșug. La trecătoare ne aflam la 2165 de metri altitudine, iar aici există încă un lac, mai micuț, numit Totensee, adică „lacul morților”. Pare-se că acesta a fost denumit astfel în timpul războaielor de pe vremea lui Napoleon. Pe malul acestuia există un fel de grădină cu marmote; din păcate, stăteau ascunse, nu am văzut niciuna.

În trecut, această trecătoare a fost folosită de către cei care făceau comerț cu brânză elvețiană. Ea era cărată de măgari și destinată celor din regiunea Piedmont. Cei de acolo ofereau, la schimb, vin, orez, porumb și piele. Ce vremuri, domnule… De cele mai multe ori, trocul avea loc într-un restaurant-hotel care astăzi nu mai există: s-a aflat în locul în care se află unul dintre lacurile de acumulare.  

Există, în schimb, Grimsel Hospiz, un superb hotel-restaurant de patru stele, a cărei istorie datează încă din 1142 și care în 1932 a fost prima clădire încălzită electric, din întreaga Europă! Alte hoteluri-restaurant la care cei care trec pe aici se pot caza sau unde pot mânca, sunt Hotel Alpenrösli, Hotel Grimsel Passhöhe, și Hotel-Restaurant Grimselblick.

Pe drumul acesta montan funcționează Gelmerbahn, care multă vreme a fost cel mai abrupt funicular din lume (cu o înclinație de 106%) și cu care se poate urca la lacul Gelmer, de unde se poate porni într-o drumeție de două ore în jurul lacului de acumulare; iarna, când șoseaua este închisă, schiorii ajung la destinație cu telefericul dintre Handeck-Gerstenegg.

La coborâre, pe partea din cantonul Valais, curbele sunt tot mai nebunești, dar și peisajul, pe măsură! La un moment dat, chiar se vede foarte frumos drumul către Furkapass, precum și ghețarul Rhone, pe care l-am și văzut de aproape, în 2018.

Noi nu am zăbovit prea mult pe Grimselpass, pentru că ne îndreptam către drumul montan care ajunge la St. Gotthard Pass, iar pentru asta trebuia să mai parcurgem drumul montan care trece prin Furkapass, un drum pe care am mai fost în 2018, dar care nu putea fi evitat acum.

Noi, după ce am trecut și peste Furkapass, ne-am oprit într-o vale, pe malul unui pârâu cu o apă cristalină, și am făcut un picnic. Ce loc mai frumos, ce restaurant mai luxos, decât locul în care am mâncat noi? Am fost înconjurați de munți și de flori colorate și am ascultat susurul fin al apei. Acolo, pe malul apei, brânza elvețiană a avut un gust și mai fenomenal!

Țara asta este vis, vă spun!❤️