Desculță prin Elveția. Alpii, dragoste la prima vedere (I)

M-am născut și am crescut la șes. Bănățeancă fiind, pentru mine, să fie totul plat în jur, este ceva obișnuit și normal. Am locuit o vreme, totuși, într-o țară alpină: Austria. Nu am făcut multe excursii la munte și mai ales nu la înălțimi mari, dar am fost, totuși, în câteva locuri. Cu toate acestea, atunci când am ajuns pentru prima oară în Alpii elvețieni, am fost atât de impresionată de cele văzute, încât pot să spun că a fost dragoste la prima vedere ❤️

Nu am mai văzut în viața mea ceva atât de frumos!

Nu îmi este rușine să recunosc că aproape că mi-au dat lacrimile de emoție atunci când am zărit pentru prima oară acei munți de peste 3000 de metri, la baza cărora pășteau, liniștite, niște vaci. Se întâmpla în iunie 2018, la Glarus, într-o vale de la baza Glarner Alpen (Glarus Alps). Am spus, atunci, că nu am mai văzut în viața mea ceva atât de frumos.

Și chiar nu am glumit. Atmosfera care domnea, atunci, acolo, nu am putut-o asemui cu nimic. O senzație de armonie, de pace, de bine și frumos… Norii, lumina, aerul, verdele… Totul însoțit de zgomotul tălăngilor imense de la gâtul văcuțelor, un sunet care mi s-a întipărit în minte. Aveam impresia că ceea ce văd nici nu poate fi adevărat, că sunt într-un virtual reality. Nu știu dacă ați avut vreodată senzația asta. O fi fost ceva în aer în acea zi – în orice caz, acea primă vizită în Alpi mi s-a întipărit adânc, dar adânc în minte.

Seria aceasta o dedic Alpilor elvețieni și vă invit să descoperiți alături de mine diferite locuri din munții Elveției. După mutarea noastră aici, timp de săptămâni întregi am pornit, weekend de weekend, în munți. Și am vizitat în doar două luni aproape toate acele drumuri alpine din țară, care sunt mai spectaculoase. Nu am fost dezamăgiți niciodată, dar niciodată.

Furkapass, Sustenpass, Klausenpass, Nufenenpass, Saint Bernard…

Sunt câteva dintre drumurile montane pe care le-am parcurs și care ne-au lăsat cu gura căscată. Toate. Eu una nu aș putea să conduc pe asemenea drumuri șerpuite. Cum am spus, sunt de la șes😄, așa că nu am deloc experiență de condus pe serpetine.

Lui Alin chiar îi face plăcere însă, așa că treburile sunt împărțite numai bine: el cu volanul, eu cu aparatul de fotografiat. Uneori, direct din mașină , dacă apare ceva – sau cineva! – interesant, chiar în drum:

Am mers mult și am tot oprit din loc în loc. Am văzut peisaje superbe și am făcut sute și sute de poze. Să ții minte nu este de ajuns. Trebuie să fotografiezi totul – eu așa simt. Vreau să arăt, să revăd și să îmi aduc aminte…

Peste tot mai este câte ceva de văzut și în afară de peisajele care îți taie răsuflarea. O statuie, o bisericuță, un mic muzeu… Nu trebuie ratat nimic în Alpii elvețieni!

Am băut apă din lac și am fost în interiorul unui ghețar

Peste tot pe unde am trecut, am văzut lacuri, râuri și cascade. Nenumărate. Luciuri de apă atât de curate, încât literalmente poți bea apă din ele! Ni s-a spus că în Elveția cam orice apă este potabilă – dacă nu este, cumva, atunci va scrie că nu este bună de băut. Am încercat la Klöntalersee și, într-adevăr, apa a fost bună la gust și nu am pățit absolut nimic apoi. Nu mi-aș fi putut imagina așa ceva, să bagi cana în lac și să bei de acolo!

Am văzut, pentru prima oară în viața mea, un ghețar. Rhonegletscher (Rhone Glacier) este unul dintre ghețarii care, din păcate, se topesc și tot scad. La baza lui se află, deja, un lac glaciar măricel.

Nu numai că îți taie respirația privirea lui, dar îl mai și poți vizita. Există mici tuneluri săpate, în care poți intra. O experiență unică a însemnat și asta, am fost mai mult decât încântată!

Am fost foarte, foarte aproape de animale

Nu e ca și cum nu aș fi văzut animale în viața mea – am crescut la sat, nu într-o mare metropolă. Și totuși, este atât de fain să te afli aproape de văcuțe, de măgari sau de… marmote. Căci am avut norocul să zărim și o marmotă! Nu, nu împacheta ciocolată în staniol… dar era foarte frumoasă!

Vacile sunt foarte prietenoase și curioase. Te poți apropia de ele și se lase mângâiate. La fel și măgarii. La munte toată lumea e ZEN.

Am cumpărat brânză maturată de la localnici. Peste tot pe unde am umblat, Alpenkäse s-a vândut la un preț corect și peste tot a fost la același preț. Este foarte bună, bineînțeles! Nici nu poate fi altfel, din laptele unor vaci care pasc într-un asemenea loc, ca Alpii elvețieni!

Iarna ne-am pus din nou pe drum

Am lăsat descoperitul celorlalte pasuri montane pentru primăvara și vara anului 2019. Nu puteam rata, însă, iarna din Alpii elvețieni! Zăpada schimbă peisajul complet, dar munții rămân la fel de frumoși! Trebuia să vedem și asta live, cu ochii noștri.

Am urcat, pentru prima oară în viața mea, la peste 3000 de metri: pe vârful Titlis. Am făcut-o cu o super telecabină și am avut noroc de o vreme extraordinar de frumoasă, cu soare cât cuprinde!

Am făcut și drumeții pe jos, ne-am plimbat prin zăpadă și am simțit cum este să stai pe un pod suspendat peste o imensă vale.

Vara am luat o gustare (din diverse brânze locale) pe terasa însorită a unei cabane (hütte) de pe Klausenpass, iar iarna, în interiorul uneia de pe Titlis. Sus, mâncare este mai gustoasă, parcă. Muntele te umple de energie! Să mă iertați dacă par un pic cam părtinitoare… De fapt chiar sunt. Complet! V-am spus că m-am îndrăgostit!

Veniți alături de mine în aceste călătorii prin Alpii elvețieni! V-am convins? 🏔