În mod straniu la prima vedere, acest articol este unul de interes în primul rând pentru aceia dintre voi care locuiesc la Viena. Sau într-o parte a Austriei care este apropiată graniței cu Ungaria. Vă dezvălui, acum, unde pescuiam noi cât timp am stat la Viena! Am tot căutat, atunci, un loc în care să putem face asta – mă rog, nu știu de ce vorbesc la plural – și l-am găsit la Dunaremete, în Ungaria.🎣
De ce pescuiam în Ungaria, dacă locuiam în Austria?
Pescuitul în Austria este un lucru aproape imposibil, domeniul fiind reglementat foarte, foarte strict. În primul rând, este nevoie de absolvirea unui curs. Nu contest necesitatea unor reguli stricte și nici a cursurilor. Dimpotrivă. Doar că acest curs se făcea în limba germană, pe care noi nu o stăpâneam atât de bine. Și costa. Și dura. Și, oricum, numărul permiselor care se dau pentru pescuit este foarte limitat.
Așa că, după o vreme ne-am dat seama că cel mai bine ar fi să căutăm un loc de pescuit în Ungaria. Era aproape de noi și era, oricum, un loc mult mai ieftin pentru a face o ieșire de weekend. Cazare mai ieftină, mâncare mai ieftină și posibilitatea de a face o tură de cumpărături la Tesco, în drum spre casă… Totul, cam la jumătate de preț față de Austria! Și nicio problemă cu limba, pentru mine!
Inițial, ne-am gândit că dacă găsim o baltă privată, nu va fi nevoie de niciun fel de permis de pescuit, ci vom plăti doar intrarea și cu asta basta. Însă după ce am identificat un loc potrivit, apropiat de noi și toate cele, am aflat că și pentru bălțile private ai nevoie de permis. Însă ni s-a spus, de asemenea, că unul românesc este perfect valabil și în Ungaria. Așa că, la următoarea vizită la Timișoara, Alin a obținut permisul de pescuit de la Timișoara, iar apoi ne-am îndreptat, cu prima ocazie, către balta aleasă. Și apoi am tot repetat isprava!
Dunaremete, satul din apropierea Dunării
Satul Dunaremete se află în județul Győr-Moson-Sopron, la 100 de km de Viena și la 165 de km de Budapesta. Cum noi locuiam în afara Vienei, aveam de parcurs o distanță și mai mică de atât, de numai 80 de km. Parcurgeam drumul aproape exclusiv pe autostradă. Ieșeam de pe M1 la Mosonmagyaróvár și continuam prin satele Halászi și Püski, după care ajungeam la Dunaremete, care, așa cum sugerează și numele, se află pe cursul Dunării.
Balta de pescuit pe care am descoperit-o acolo este una care aparține dePlatán Étterem, Horgásztó és Dodó Vadfarm, adică de Restaurantul și Balta de Pescuit „Platán” și Ferma de Animale „Dodó”. În cazul în care nu era nimeni la intrare, taxa pentru pescuit o achitam la personalul restaurantului. Noi soseam, de regulă, înainte ca locul să se fi deschis… Ne apucam de treabă și plăteam mai târziu, când apăreau și angajații.
Pentru capturi trebuia plătit, de asemenea. Lucru care se făcea tot la personalul restaurantului, dacă nu era nimeni prin preajmă. Tot lor le prezentam și permisul de pescuit. Taxa de intrare costa 1200 de forinți (aprox. 3,5 euro), iar prețul pentru un kilogram de pește prins varia între 700-1500 de forinți (aprox. 2-4,30 euro), în funcție de tipul de pește. Am avut capturi, mereu: am plecat acasă cu pește proaspăt și am gătit niște cine delicioase. (Peștii mici îi eliberam, normal.)
Aglomerație nu am prins, dimpotrivă. Dar este adevărat că de cele mai multe ori am fost la pescuit în timpul săptămânii. Și că veni vorba de asta… Când era zi de lucru, un super mare avantaj pentru mine a fost acela că pe mal erau amenajate niște foișoare. Acolo mă puteam așeza comod cu laptopul și puteam lucra în timp ce Alin pescuia. Mă bucuram de aer curat, de un peisaj frumos, aveam parte și de umbră, mai prindeam și WiFi de la restaurant… Iar dacă nu bătea până la mine, îmi generam hotspot de pe telefonul mobil. Am petrecut, împreună, niște zile foarte plăcute și liniștite la Dunaremete!
Pentru mic dejun luam ceva la pachet și consumam în foișor, iar la prânz mâncam la restaurant. La Platán era mâncare bună și aveau un personal serviabil. Nu a existat nimic de care să mă fi putut plânge, vreodată! Era foarte interesant și să îi urmărești pe localnicii care veneau acolo la un pahar de vorbă.
Un loc potrivit și pentru familiile cu copii
Acest loc este potrivit și pentru familiile cu copii, pentru că în vecinătatea imediată a bălții de pescuit se află o mică fermă cu animale. Știți, genul acela de loc care funcționează pe lângă diversele pensiuni agroturistice, în care sunt îngrijite câteva animale care fac deliciul copiilor celor care le trec pragul. Nimic ieșit din comun, dar nici plictisitor. Am vizitat și noi acest loc. Un bilet de intrare costa 1000 de forinți (aprox. 3 euro), iar copiii, pensionarii și familiile beneficiau de diverse reduceri.
Toate animalele sunt unele care se regăsesc în Ungaria, iar majoritatea au crescut chiar aici, la fermă. Cum este și cazul lui Dodó, cerbul, cel după care a fost denumită ferma. Există și un loc de joacă. De aceea vă spun: locul este foarte potrivit pentru ieșiri cu familia. Cât timp ei pescuiesc, ele pot citi în foișor, apoi pot vizita animalele de la fermă împreună cu copiii, care au și posibilitatea de a se zbengui la locul de joacă amenajat în interior.
În sat se poate rămâne și peste noapte. Sau chiar un întreg weekend, așa cum am făcut și noi, de câteva ori. Ne-am cazat la Ilona Vendégház (Casa de Oaspeți „Ilona”). Ne aflam la doi pași de baltă, casa era amenajată și echipată corespunzător (inclusiv bucătăria), mașina se putea parca în siguranță în curte, aveam și un grătar acolo și așa mai departe…
De altfel, zona este una foarte pitorească. Dunărea curge la distanță foarte mică de sat și are mai multe brațe în zona aceasta. De-a lungul acestora se pot face drumeții foarte reușite! Iar dimineața și seara, fluviul poate fi trecut cu bacul către localitatea Gabčíkovo, în Slovacia.
În satul vecin, Lipót, funcționează un centru spa, Lipóti Termál- és Élményfürdő. Iar orașul maghiar Győr, care chiar merită vizitat, se află, și el, la doar 30 de km de Dunaremete. Și așa mai departe… știți că maghiarii se pricep la turism!
Un loc potrivit, deci, pentru multe. Însă cea mai importantă informație am lăsat-o la final: să nu cumva să uitați să luați cu voi spray de țânțari sau alte produse repelente! 😆 Nu mereu, dar uneori chiar au fost țânțari destui…
