Desculță prin Bretania. Zonele rurale din Franța au un farmec aparte!

Am fost, din nou, într-o escapadă în Franța. A avut loc întâlnirea anuală pe care obișnuim s-o facem în fiecare lună iulie, cu o gașcă de prieteni formată din oameni de cea mai bună calitate. Am fost, astfel, în Alsacia, în Burgundia, în Provence… iar anul acesta, undeva la granița dintre Normandia și Bretania, unde am explorat mai mult regiunea din urmă. Trebuie să spun că zonele rurale și orașele mai mici din Franța m-au cucerit definitiv! 

Care este treaba cu ieșirile astea? Ei bine, practic, ceea ce facem este că ne adunăm într-un loc din Franța și petrecem acolo un weekend prelungit. Închiriem o casă cu mai multe dormitoare și sporovăim la cafea, la grătare, la un pahar de vin. Ziua explorăm împrejurimile în grupuri mai mici sau mai mari. Anul acesta am vizitat Mont Saint-Michel, ne-am plimbat prin Saint Malo, am trecut cu feribotul în Dinard, s-au mâncat stridii în Cancale, iar la întoarcere, în drum spre aeroportul din Rennes, am oprit pentru un prânz și o plimbare și în Fougères, unde există un spectaculos castel medieval.
Cazările acestea le găsim pe Airbnb sau pe Booking: sunt niște case mari, vechi, absolut superbe și foarte franțuzești, renovate și amenajate special pentru a fi închiriate către grupuri. Au mai multe dormitoare și băi, o bucărărie și un dining de dimensiuni mari, terasă cu grătar, uneori și cu o piscină mică (acum am avut jacuzzi), jocuri de societate, televizor, alea-alea. Toate casele închiriate până acum au fost diferite, dar totuși similare, și foarte, foarte fermecătoare! Anul acesta am avut parte de cea mai faină vedere: de pe terasă se vedea taman Mont Saint-Michel. Nu vă zic cât ne-am mai holbat la apusurile peste acesta – superb!
***

Mont Saint-Michel

Mont Saint-Michel aparține de Normandia, dar se află chiar pe granița dintre regiunile Normandia și Bretania. A fost prima atracție de vizitat și motivul pentru care am ales zona aceasta. Este vorba de o insulă cu o suprafață de 7 hectare, aflată la numai 1 km de coasta de nord-vest a Franței. Pe ea se află o abație uriașă și spectaculoasă, folosită cândva și ca închișoare, iar în jurul acesteia, niște străduțe pline de farmec, care acum sunt pline de restaurante, cafenele și magazine. 60 de clădiri de pe Mont Saint-Michel sunt monumente istorice protejate. Din 1979, muntele și golful din jur se regăsesc pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO datorită esteticii unice și pentru că este un important sit catolic. Anual vin aici trei milioane de oameni.
În această așezare locuiesc numai 30 de oameni, dar cu atât mai mulți pescăruși, care mie mi-au plăcut enorm! Dau un farmec aparte locului; le-am auzit vocea deja când ne apropiam de insulă, pe pod. Datorită lor, atmosfera era una unică! Ca să ajungi pe Mont Saint-Michel trebuie să lași mașina în niște parcări amenajate pe câmp, de unde iei un autobuz pus la dispoziția turiștilor, care te lasă pe pod – de acolo vei continua pe jos. Aici, mareea este spectaculoasă – pe vremuri, când nu exista podul, pelerinii traversau spre insulă atunci când era reflux maxim.
Abația poate fi vizitată contra cost, există și tururi ghidate, informații aici.

Saint Malo

Orășelul Saint Malo din Bretania este un oraș-port istoric înconjurat cu niște ziduri spectaculoase; nu am mai văzut ceva similar, a fost ceva cu totul nou pentru mine. Este un loc turistic foarte popular, din care pleacă feriboturi către o serie de destinații din zona Canalului Englez, printre care și spre câteva insule aparținând Angliei. Interesantă mi s-a părut destinația Guernsey, pe care am avut ocazia să o văd într-un film foarte fain – The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society (2018). Dacă nu l-ați văzut, vi-l recomand.

În Saint Malo este fain să te plimbi nu numai pe străzile orașului, ci și prin port, ca să admiri de mai aproape diferitele ambarcațiuni. Noi am avut norocul să prindem și două galioane staționate aici, adică nave cu pânze folosite în trecut de spanioli în război și pentru transportul mărfurilor, care se și puteau vizita contra cost. Eu am intrat, desigur, în magazine de pălării și am plecat din Saint Malo cu două pălării supeeerbe. Franța mereu mă uimește cu oferta sa de pălării – efectiv nu poți rezista! Din gașca noastră, Mădălina, prietena mea vorbitoare de franceză și-a cumpărat dintr-o librărie locală o ediție în limba bretonă a Micului Prinț!

În Saint Malo vă recomand parcarea de tip park & ride P14 (Paul Féval): biletul de parcare de aici include și călătoria cu autobuzul care pleacă din fața parcării spre orașul vechi, pentru toate persoanele din mașină. La finalul vizitei, din Saint Malo am luat un feribot către satul de vis-á-vis, Dinard. Toată treaba durează 20 de minute, merită: este super spectaculos să vezi mai de la distanță atât Saint Malo, cât și Dinard. Am călătorit atât încolo, cât și înapoi cu compania Corsaire, vezi informații aici.

Dinard

Localitatea Dinard din Bretania mi s-a părut a fi destul de diferită față de ceea ce am mai văzut până acum. Foarte plăcută plimbare am făcut pe malul apei, apoi ne-am pierdut pe străduțele pline de vile luxoase construite în Belle Époque, cea mai înfloritoare perioadă a așezării, când familiile bogate își petreceau veacul pe aici. De-a lungul vremurilor, o serie de mari nume s-au aflat aici pentru perioade mai scurte sau mai lungi; printre care și Winston Churchill, Picasso sau Debussy.

Galeriile de artă, magazinele, restaurantele și cafenelele emanau și astăzi lux, dar parcă nu și fițe. În orice caz, Dinard este considerată și acum una dintre cele mai prestigioase stațiuni de pe litoralul francez. În ciuda vremii un pic ploioase, străzile și plajele erau destul de pline.

 

Din păcate, noi am avut puțin timp la dispoziție în Dinard, așa că am cam fușerit vizitarea acestei stațiuni, nu ne-am așezat deloc și nu am putut analiza nimic așa, mai de aproape. Mă bucur oricum că am ajuns și aici, mai ales că și plimbarea cu feribotul a fost o experiență în sine. Atenție de unde vă ia feribotul la întors; la noi a fost un loc diferit față de cel în care am sosit, întrebați clar înainte, de la staff!

Cancale 

Localitatea Cancale din Bretania s-a aflat pe lista noastră datorită faptului că este un loc celebru pentru mâncat stridii absolut proaspete: în apele sale funcționează ferme imense de stridii. Se află la numai 15 km de Saint-Malo, iar noi am ajuns acolo pentru a cina la un restaurant local, sâmbătă seara. Am prins momentul refluxului, așa că plimbarea noastră pe mal nu a fost prea frumoasă, în schimb am avut ocazia să vedem mai bine fermele de stridii.

În apropierea farului exista o piață în care se vindeau grămezi de stridii locale, proaspete de tot, de savurat pe loc. Vânzătorii de la tarabe desfăceau stridiile în fața ta și îți explicau: doar cu un strop de lămâie peste, iar când ați terminat, farfuria înapoi, la tarabă, lămâia în coșul de gunoi special, cu o lămâie mare pe el, iar cochiliile… aruncate direct pe plajă! Oamenii cumpărau câte o duzină de stridii, se așezau pe mal cu farfuria și mâncau stridiile chiar acolo; unii aveau și câte un pahar de vin alb sau de șampanie. Prețuri foarte bune, atmosferă foarte plăcută!

De cinat am cinat, apoi, la restaurantul La Belle Mer, pe care vi-l recomand – dar atenție, este nevoie de rezervare, a fost plin non-stop!

Fougères

În localitatea Fougères din Bretania am ajuns aproape din întâmplare – casa închiriată (în apropiere de Mont Saint-Michel) trebuia eliberată la ora 10, iar noi aveam zborul la ora 18, așa că am căutat un loc care să se afle pe drumul nostru către aeroportul din Rennes, cam pe la jumătatea distanței, în care să facem o plimbare de una-două pre și să luăm și prânzul. Locul acesta a fost Fougères. S-a dovedit a fi o alegere excelentă!

Istoria locului începe în Evul Mediu, existența unui castel aici fiind menționată pentru prima oară în secolul X. Am vizitat și noi Castelul Fougères actual: tocmai au loc niște lucrări de renovare și amenajare extinse. Din câte am apucat să vedem din ceea ce s-a făcut deja, totul va arăta foarte, foarte fain! Am făcut și turul localității și ne-a plăcut tot, tot, străduțele, casele, terasele! Pentru prânz am ales terasa clătităriei La Duchesse Anne, unde am gustat celebrele clătite bretone din făină de hrișcă (galette în franceză). Incredibil, dar adevărat, în acest loc atât de superb un espresso costa numai 1,60 de euro, iar o cafea cu lapte, puțin peste 2 euro.

Franța nu ne-a dezamăgit nici de data aceasta, ai ce vedea la tot pasul. Voi dacă vreți să descoperiți zona, puteți alege liniștit să vedeți fix locurile astea, dar mai căutați și altele, pentru că regiunea asta chiar are ce să vă ofere! Din Timișoara sau din București puteți ajunge în Bretania, de exemplu, cu un zbor Lufthansa cu escală: Timișoara-Frankfurt-Rennes, urmând ca din aeroportul de la Rennes să închiriați o mașină pentru a vă continua călătoria în diferitele locuri pe care vi le treceți pe listă. 

*

Mai multe articole despre Franța, aici.

2 thoughts on “Desculță prin Bretania. Zonele rurale din Franța au un farmec aparte!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

five × three =