wat arun

Desculță prin Bangkok. Revedere cu capitala Thailandei și vizită la Wat Arun

Întotdeauna recomand ca atunci când mergeți undeva în vacanță și aveți de făcut o escală în capitala țării, să acordați și respectivului oraș o zi sau două. Durata șederii poate varia în funcție de cât timp aveți la dispoziție. Mai ales dacă este vorba despre destinații îndepărtate, un overnight este chiar binevenit. Noi așa facem, iar astfel, la Bangkok am făcut câte un stop cu ambele ocazii în care am fost în Thailanda. 

wat arun

Deși este un oraș mult prea aglomerat, zgomotos și canicular pentru gustul meu, m-am bucurat sincer de revenirea la Bangkok, pentru că prima oară nu ajunsesem la templul Wat Arun și chiar mi-am dorit să-l văd. Din păcate, Palatul Regal nu am reușit să îl vizitez nici de data aceasta: era închis. Poate dacă mai ajung și a treia oară la Bangkok!

Un templu ornat cu peste un milion de bucăți de porțelan

Denumirea completă a acestui templu budhist este Wat Arun Ratchawararam Ratchawaramahawihan. Mda. Noroc că la scară largă i se spune doar Wat Arun sau The Temple of Dawn, ceea ce înseamnă „templul răsăritului de soare” sau „templul zorilor”. Wat Arun se află în cartierul Bangkok Yai, pe malul râului Chao Praya. Cel mai bine este să îl vizitați după-masa, când razele soarelui fac ca mozaicul realizat din bucăți de porțelan și scoici să strălucească puternic.

În locul în care se află, un templu a existat încă de pe vremea Regatului Ayutthaya, dar se numea Wat Makok. (În limba thai, „wat” înseamnă templu, astfel că dacă scriu „templul Wat Arun”, fac o greșeală.) Mai târziu, după căderea Regatului Ayutthaya și înființarea Thonburi, templul a fost redenumit și se chema Wat Chaeng. Într-un final, a ajuns să se numească Wat Arun, denumirea fiind inspirată din numele zeului Aruna al hindușilor, care are raze de soare în jurul său. Denumirea a fost aleasă atunci când, întorcându-se de la o bătălie, regele Taksin a ajuns în acest loc fix la răsărit.

În perioada domniei regelui Rama III, templul a fost ornat cu peste un milion de bucăți de porțelan și scoici, respectiv cu o mulțime de statui. Tot atunci s-a ridicat și pagoda centrală. De-a lungul vremurilor, templul a fost renovat și extins de mai multe ori. Mai ales în perioada domniei regelui Rama V, iar apoi, în 1980, cu ocazia sărbătoririi a 200 de ani de la înființarea Bangkok-ului.

Cele mai serioase lucrări de renovare au avut loc între 2013 și 2017. S-au înlocuit, atunci, o mulțime dintre bucățile de mozaic lipsă sau distruse, crăpate. Astfel, în 2018, când am vizitat eu templul, Wat Arun strălucea. Mai ales de când a fost renovat, templul atrage un număr extraordinar de mare de turiști.

Peste tot, cât vezi cu ochiul, bucăți de porțelan colorat

Pentru mine, frumusețea templului constă nu în mărimea sau grandoarea sa, ci tocmai în detaliile ornamentării sale. M-au fascinat mozaicurile realizate din bucăți de porțelan și scoici. M-am plimbat mult pe trepte, ca să observ cât mai bine detaliile. Templul acesta are o arhitectură foarte diferită de cea a celorlalte temple budhiste din Bangkok.

Se poate urca până în vârful templului (la o înălțime de aprox. 80 de metri), pentru a vă bucura de panoramă. Cu cât urcați mai sus, cu atât mai multe ornamente puteți admira de aproape.

Wat Arun este unul dintre simbolurile Bangkok-ului. La templu se poate ajunge cu barca, pe râul Chao Praya. O altă opțiune este feribotul, pe care îl puteți lua de la Maharaj Pier. Pentru intrare se plătește o taxă și trebuie să fiți îmbrăcați decent. Aveți grijă la urcarea treptelor, ele sunt pe alocuri alunecoase și, oricum, destul de abrupte. Mergeți la Wat Arun numai cu încălțăminte cu talpă joasă!

La invitația din gesturi a unor călugări, noi am intrat – desculți, cum trebuie – și în capela din dreapta templului, unde a fost o atmosferă pe care nu pot să v-o descriu.

Pentru aceia dintre voi care nu aveți posibilitatea să ajungeți la Bangkok, dar cărora articolul meu le-a suscitat interesul, un tur virtual al templului Wat Arun se poate face aici.

În rest, Bangkokul nu s-a schimbat prea mult

În sensul că a rămas aceeași metropolă uriașă și aglomerată, în care eu nu aș putea să trăiesc. Bangkok-ul este foarte, foarte mare, este foarte aglomerat, are un trafic infernal și un aer aproape irespirabil: foarte fierbinte și foarte poluat.

Este, în continuare, un oraș al contrastelor, unde bogăția și sărăcia sunt vecine foarte apropiate. Este un oraș pe alocuri deosebit de modern, iar pe alocuri, deosebit de răblăgit. Este mizerie destulă de străzi, cablurile kilometrice atârnă pe stâlpi fără nicio schimbare, apele sunt murdare.

Street food-ul este peste tot, tuk-tuk-urile încearcă în continuare să te prostească cu niște prețuri care nu au nicio legătură cu realitatea. Vă recomand să vă deplasați cu Grab, un serviciu similar Uber, la preț corect și de încredere. Puteți folosi cu încredere și transportul în comun, de exemplu, practicul Skytrain sau metroul MRT.

Una peste alta: orice loc de pe lumea aceasta merită văzut. Vă spun mereu asta și îmi mențin părerea. Călătoriile îți deschid mintea, dar și sufletul. Iar cu fiecare călătorie vei deveni mai bogat, chiar dacă mai subțire la portofel.

*

Despre vizita precedentă la Bangkok am scris aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sixteen + 6 =