Desculță prin Banat. Povestea străbunilor mei care au trecut Oceanul Atlantic (2)

Vă spuneam că atât un străbunic din partea mamei mele, cât și un stră-străbunic din partea tatălui meu a trecut Oceanul Atlantic în căutarea unei vieți mai bune. Cele două povești sunt foarte diferite și am decis să vi le împărtășesc, pentru că le consider interesante. În prima parte am relatat cum străbunicul meu din partea mamei s-a întors din Canada fără nimic, iar astăzi veți cunoaște povestea stră-străbunicului meu, căruia visul american i s-a împlinit.

Stră-străbunicul meu a plecat în S.U.A.

Stră-străbunicul meu din partea tatei, Benda József s-a născut în 1878, în Bencec, județul Timiș. Despre tatăl său credem că s-a născut în Boemia, la Praga, însă nu avem o dovadă clară a acestui lucru. În orice caz, numele de familie este unul ceh, iar atunci când a plecat în S.U.A., stră-străbunicul meu locuia la Nadăș, în apropiere de Recaș și era căsătorit deja cu stră-străbunica mea, Benda Erzsébet (născ. Sőregh), care a fost bucătăreasă la conacul familiei nobiliare Dadányi din Nadăș.

Cununia lor a avut loc la Bencecu de Sus, în 1900, an în care s-a și născut primul lor copil, József – străbunicul meu. Ultimul dintre cei patru copii ai săi, Ferenc s-a născut în 1912.

În 1907, stră-străbunicul meu a decis să își încerce norocul peste Oceanul Atlantic și cred, acum, că el a trăit visul american. Fotografia de mai jos îl înfățișează acasă. A plecat la New York cu vasul Pannonia, în care s-a urcat, cel mai probabil, la Fiume (acum, Rijeka, Croația).

Povestea este una foarte tristă, de fapt. A plecat de trei ori și a revenit de două ori – a treia oară a plecat definitiv și s-a stabilit, apoi, pe lângă lacul Michigan. În fiecare dintre cele două ocazii în care a revenit la Nadăș, și-a rugat soția să plece cu toții peste ocean, dar stră-străbunica mea nu a vrut asta. După fiecare dintre vizitele sale s-a mai născut un copil, care în urma faptului că el a plecat, au crescut fără tată. Nu și fără sprijinul său, însă. A trimis multă vreme bani, din care familia a reușit să construiască, să extindă și să renoveze o casă de la Nadăș, să cumpere cai și altele. Este vorba despre casa în care și-a petrecut și tatăl meu primii săi ani de viață.

Aparat de fotografiat și un atlas al lumii, în limba engleză

Într-una din vizite a adus cu el un aparat de fotografiat. Este unul dintre motivele pentru care avem o mulțime de fotografii de la Nadăș, cu strămoșii mei. Din vremuri în care să faci fotografii mai era mare lucru! (Un alt motiv este acela că prin sate mai treceau, din când în când, fotografi profesioniști, care le făceau poze oamenilor.) Fiul său, străbunicul meu (vezi poza de mai jos) făcea cu drag fotografii cu aparatul primit de la tatăl său. Pare-se că era și foarte talentat.

De altfel, mie îmi place deosebit de mult prima fotografie din articol. Eu zic că îl înfățișează complet… diferit. Parcă are, deja, un aer american… Cu acea îmbrăcăminte, cu acea pălărie, cu ceasul de buzunar – din S.U.A., desigur… Este clar că a cunoscut o altă lume peste ocean. O lume care nu era ca cea plină de noroi de la Nadăș, unde asfalt nu există nici măcar acum. Unde nu aveau nici electricitate, nimic… Poate că a vrut să deschidă și mintea copiilor săi. De aceea o fi adus cu el un atlas al lumii, în limba engleză. Dar și alte lucruri.

Vis american, cu prețul familiei de acasă

Unul dintre cei trei patru copii ai săi, Benda József Jr. a fost străbunicul meu. Nu l-am cunoscut, căci a murit în 1979, înainte a mă naște eu. Am cunoscut-o doar pe străbunica mea, Benda Etelka (născ. Heitler), care a decedat în 1990.

În familia noastră s-a vorbit întotdeauna despre acest strămoș care a plecat în America și a rămas acolo. Mai mult decât atât, după o vreme și-a întemeiat o nouă familie, tot cu o bănățeancă ajunsă peste ocean, numită Rose. Știm acest lucru pentru că i s-a născut o fiică, Rose, care atunci când strămoșii mei s-au mutat deja la Moșnița Nouă, a apărut la poartă și a dorit să își cunoască fratele. Străbunicul meu nu a vrut, însă. Probabil că nu și-a iertat niciodată tatăl.

De asta spun că este o poveste tristă. Nu vom ști niciodată cu exactitate ce a fost în sufletul soției sale și a copiilor săi, după ce el a decis să rămână în S.U.A. Putem doar să ne imaginăm…

Pare-se că de la un moment dat încolo nici nu se mai putea circula așa liber între S.U.A. și Europa, astfel că nu știm cât din hotărârea de a rămâne acolo a fost a lui, și cât, nevoie. În plus, a venit Primul Război Mondial, Banatul a devenit parte a României și așa mai departe…

Pe urmele stră-străbunicului

Familia sa cu siguranță a suferit, însă în ceea ce îl privește, povestea este una a succesului. I-a mers bine în S.U.A., așa știm. A avut o fermă a lui, în Detroit, chiar pe malul lacului Michigan. Am săpat tot internetul în căutarea unor urme de-ale lui. Și le-am găsit, deși numele pe care l-a avut era unul foarte comun prin Boemia, iar la cei de la imigrări au înregistrat mai mulți Benda Josef care au sosit în S.U.A. la Ellis Island, la începutul secolului trecut.

Am descoperit, tot pe internet, și datele de la un recensământ din 1930 și de la unul din 1940, astfel că am aflat și unde se afla cu exactitate casa lui. Plecând pe acest fir am reușit, cred eu, să identific familia ai cărei membri ne sunt rude. Bineînțeles că le-am și scris. Mai ales după ce am văzut cum una dintre presupusele mele verișoare seamănă izbitor cu bunica mea, Benda Piroska (nepoata celui plecat în America). Asemănarea dintre ele două m-a impresionat până la lacrimi. Efamilste fascinantă treaba asta cu genele!

Dar eu nu i-am impresionat pe ei… Din păcate, nu am primit niciodată răspuns. Îmi doresc însă cu ardoare să ajung la Detroit, să vizitez locul în care s-a stabilit stră-străbunicul meu și să mai dau o șansă reconectării familiei. Pentru mine este o poveste foarte interesantă, pe care vreau s-o cunosc mai bine. Tatăl meu a ajuns în S.U.A. și a fost pe Ellis Island și a vizitat muzeul dedicat imigranților de la începutului secolului trecut. O să ajung și eu acolo, soon enough…

**

„De la EST la VEST. Bănățeni în America”

Apropo-ul acestui articol și al celui ce va mai urma este subiectul unei întâlniri speciale din cadrul proiectului „Serile patrimoniului”, inițiat de Direcția Județeană pentru Cultură Timiș. Un eveniment la care mi-ar fi plăcut să particip, dacă m-aș fi aflat la Timișoara.

Întâlnirea intitulată „De la EST la VEST. Bănățeni în America” are loc în 28 noiembrie, de la ora 19, în sala Studio a Casei Artelor și va cuprinde proiecția documentarului „A Thousand Dollars and Back”, urmată de o sesiune de discuții moderată de Alexandra Irimia. Pentru a participa, trebuie să vă înscrieți! Mai multe informații despre eveniment, aici.

„Drumul de aici peste ocean și, în multe cazuri și înapoi, în căutarea unei vieți mai bune, este un fenomen care a marcat puternic comunitățile din această parte de țară, iar multe dintre poveștile importante ale Banatului începutului de secol XX sunt legate de acest fenomen. Documentarul „A Thousand Dollars and Back” , pe care am decis să îl proiectăm cu prilejul acestei noi ediții a Serilor patrimoniului, încearcă să creeze întocmai o astfel de imagine de ansamblu a ceea ce a însemnat viața românilor care au decis să emigreze în Statele Unite, care au fost motivele lor, greutățile lor, ce i-a determinat pe unii să rămână definitiv în America.”

Victor Bunoiu, consilier DJC Timiș și coordonator al proiectului „Serile patrimoniului”

Iar eu, dacă voi ajunge vreodată la Detroit, cu siguranță vă voi povesti ce am trăit acolo, fiți siguri!

Desculță prin Banat. Povestea străbunilor mei care au trecut Oceanul Atlantic (1)