Pun pariu că mulți dintre voi nici nu au auzit vreodată de orașul german Bamberg. Trebuie să recunosc: nici eu nu știam de acest loc. Mai mult decât atât, habar nu aveam cât este de frumos orașul acesta.
L-am vizitat în 2014. Se află în Bavaria, iar începând din anul 1993, centrul său este înscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO. În 2010 a concurat pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii, pe care nu l-a obținut, însă.
O singură zi m-a convins!
În 2014 am petrecut o singură zi plină în acest oraș, dar plimbarea efectuată pe străzile sale a fost suficientă pentru a-mi da seama că acest loc are un farmec deosebit. Imediat ce am ajuns în zona centrală, micile străzi înguste conferau plimbării noastre o atmosferă foarte plăcută.
Străduțele acestea au devenit tot mai late și au început să apară piețe mai mici și mai mari. Era începutul lunii august, iar Bamberg tocmai se pregătea să găzduiască un festival de blues și jazz. Treceam pe lângă nenumărate terase, pline ochi, și mi-a devenit tot mai clar că acest oraș atrage cârduri de turiști. Erau foarte mulți, peste tot. Pentru mine a fost o surpriză.
Bamberg se află pe malul râului Regnitz, care la 3 km de oraș întâlnește Mainul, unul dintre afluenții renumitului fluviu Rin. Câteva brațe mai mici ale râului trec prin centrul istoric al orașului, motiv pentru care am și avut impresia, de îndată, că acele porțiuni ale Bambergului seamănă cu Veneția. Mai târziu am și aflat că partea care se află pe malurile Regnitzului, unde se află casele pescărești de sec. XIX, este numit, într-adevăr, “Klein-Venedig”, adică Mica Veneție.
Ce să vizitezi în Bamberg?
În primul rând, fă o plimbare liniștită pe străduțele și piețele din zona sa centrală. Observă clădirile superbe, unele extrem de vechi. Prima atestare documentară a Bambergului datează din anul 902! O adevărată înflorire a cunoscut, însă, mai târziu, în sec. XVII-XVIII, fiind modelat în stil baroc.
Cel mai important lucru legat de oraș este că a scăpat de bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial. Este, de aceea, un oraș-bijuterie al Bavariei. De neprețuit.
Apoi, vizitează rezidența princiară, Neue Residenz și parcul rozelor, Rosengarten. Spectaculoase și cu vedere frumoasă spre acoperișurile Bambergului și către următoarea voastră destinație: Kloster Michelsberg.
Bambergul este așezat pe șapte coline, iar pe fiecare dintre acestea se află câte o biserică. Cea de la uriașa mănăstire benedictină Kloster Michelsberg este una dintre ele. De neratat. Pe aceasta am descoperit-o mai în detaliu cu ocazia cele de-a doua vizite în Bamberg, în 2016.
În 2015, exact în anul dintre cele două vizite ale mele, Kloster Michelsberg a împlinit… 1000 de ani. Mănăstirea a fost ridicată la inițiativa primului episcop de Bamberg, cu sprijinul lui Henric al II-lea. Până în 1803 a funcționat ca abație, apoi a găzduit un spital. Astăzi, într-una dintre aripile sale funcționează un azil de bătrâni, un lucru pe care îl consider ceva fantastic – din mai multe puncte de vedere.
În mod interesant, în timp ce ne plimbam prin curtea sa, nimic nu ne-ar fi putut face să concluzionăm că acest loc este mai mult decât o atracție turistică. În ciuda faptului că este folosită, și nu stă goală, clădirea și-a păstrat în totalitate caracterul. Este liniște și pace aici, nu vezi mișcare, deși aici funcționează chiar și o cafenea și un restaurant. În mod evident, locului i se oferă respectul cuvenit.
Un alt loc de bifat în Bamberg este Altenburg. Cei care sunt în formă pot urca tot drumul pe jos, cei mai puțin în formă pot parcurge o parte a drumului cu mașina, iar mai apoi să parcheze și să continue cu o plimbare.
Sus se află o cetate medievală, plus, desigur, o panoramă superbă. Mai ales dacă veți urca și în turn: 168 de trepte și gata, sunteți la 400 de metri altitudine! Prima oară ajungeți în turnul mai mic, apoi continuați cu treptele până în turnul cel mare.
Pentru că Altenburg se află pe cea mai înaltă dintre dealurile Bambergului, acesta este locul din care se vede cel mai departe.
Dacă nu puteți urca atât, admirați panorama de pe zwinger: peisajul se vede frumos și de aici. Lângă zwinger îl veți cunoaște pe Poldi: un urs împăiat, care a locuit la Altenburg între 1952 și 1982. (Mă rog, detaliul acesta este destul de… spooky.)
Cetatea a fost ridicată în 1109, pentru ca populația Bambergului să se poată retrage aici în caz de pericol. Din 1251 a devenit a episcopului de Bamberg, iar mai târziu a fost sediu episcopal, timp peste 200 de ani. O vreme a fost penitenciar, iar astăzi, după ce a fost renovat, are doar scop turistic.
Este important de știut că aici trăiesc și lilieci pitic. Mă gândesc că dacă aveți ocazia să îi întâlniți, vizita la cetatea medievală va fi o experiență 100% autentică. 😁 La intrare scrie că ei atârnă de obicei pe corpurile de iluminat. Nu i-am văzut, din păcate (sau din fericire).
Revenind în oraș, faceți o plimbare și pe maluri (ale acelor brațe ale Regnitzului, care trec prin oraș). Admirați casele aflate chiar lângă apă, vapoarele care trec agale, lebedele și rațele. Iar seara trageți la unul dintre localurile din Bamberg și gustați specialitatea locală: renumita bere afumată bavareză (Rauchbier), care se aface numai aici. Berea este o parte importantă a culturii germane, iar berea bavareză se bucură de renume mondial, astfel că nu trebuie ratată sub nicio formă. Noroc!
* (Acest material a apărut pentru prima oară pe portalul Hello Magyarok din Budapesta, în 2014 și 2016. Articolul de față este o traducere și adaptare a celor două articole originale în limba maghiară.)
Pentru mine rămine dincolo de ce ai scris despre minunatul oraș Bamberg, viu în amintiri prima întâlnire cu extraordinarul sculptor Tilmann Riemenschneider, autorul sarcofagului imperial din dom și poveștile de dragoste ale lui E.T.A. Hoffman scriitorul romantic german care dirjor în bamberg e obligat să părăsească orașul din cauza îndrăgostirii cu o fată de 16 ani.