Atunci când mi-a ales prenumele, mama mea s-a inspirat dintr-un roman. A fost o mare fană a scriitorului maghiar Jókai Mór, căruia i-a cumpărat toate romanele. Le-a și citit pe toate, bineînțeles. Iar într-unul dintre ele a descoperit un prenume feminin nou, care i-a plăcut foarte, foarte mult. Nu știu exact câți ani avea, dar în orice caz, nu era măritată încă. Și cu toate acestea, s-a gândit, deja atunci, că dacă va avea vreodată o fiică, așa o va numi: Tímea. Romanul acesta se numește „Omul de aur” și a fost publicat în 1872.
Un roman foarte popular, un scriitor foarte mare
„Omul de aur” (titlul original în maghiară: „Az arany ember”) este un roman social, pe care Jókai Mór l-a publicat în 1872: pentru început, în foileton, într-un cotidian maghiar. Mai târziu a apărut în cinci volume, iar în 1884 a fost montat și pentru teatru. Este cel mai cunoscut și cel mai citit roman al lui Jókai, fiind tradus, de-a lungul vremurilor, în mai multe limbi străine, inclusiv în limba română. A fost ecranizat de patru ori.
Autorul însuși a susținut că romanul este inspirat dintr-o poveste adevărată, pe care a auzit-o în copilărie, de la sora bunicii sale. Tema romanului o reprezintă căutarea fericirii. Jókai pune în opoziție dragostea romantică și viața socială de un realism brutal. Personajul principal este negustorul de cereale Tímár Mihály, un om bogat, dar nefericit, care își caută fericirea, iar la un moment dat renunță la avere și se mută pe o insulă de pe Dunăre, unde trăiește alături de iubita sa, Noémi.
La un moment dat, pe insulă acostează vaporul unui bărbat care se recomandă a fi un comerciant grec, Euthym. Sosește alături de fiica sa, Tímea. Mai târziu dezvăluie că este, de fapt, un pașă turc și că îl cheamă Ali. Relatează că a fugit din Imperiul Otoman după ce sultanul a vrut să-l ucidă, pentru a-i confisca averea și a-i lua fiica în harem. Cine vrea să știe continuarea, să citească romanul. 😉
Ei, una peste alta, atunci când m-am născut, mama mi-a și pus acest nou prenume, care a apărut pentru prima oară în acest roman al lui Jókai și care a fost îmbrățișat de maghiari, devenind între timp un prenume feminin foarte popular în Ungaria. Mai nou este la modă și în România, însă ca Timeea, cu doi de „e”, pe modelul Andreea (vezi și Cofetăria Timeea din Timișoara).
Casa de la Balatonfüred a lui Jókai Mór
În 2017 am participat la un curs de perfecționare care a avut loc în Balatonfüred. Cu ocazia aceasta am ajuns, în sfârșit, și la Casa Memorială Jókai Mór din Balatonfüred. Mai fusesem în acest oraș în copilărie, cu școala; însă acum, imediat ce m-am eliberat de la curs, m-am dus țintă la muzeu.
Casa aceasta memorială a fost inaugurată în 1954, în fosta vilă a lui Jókai. Scriitorul a locuit aici în perioada 1870-1890. Se consideră, așadar, că aici ar fi scris și romanul „Omul de aur”. Există mai multe controverse legate de romanul acesta și de casa aceasta.
O parte dintre întâmplările din carte au loc în orașul natal al scriitorului, Komárom, însă o altă parte, chiar pe malul lacului Balaton. Și conacul personajului Tímár din roman s-a aflat pe malul acestui lac, iar un istoric literar a afirmat chiar că vila de vacanță descrisă în roman are multe asemănări cu propria casă a lui Jókai, de la Balatonfüred, cea în care se află acum muzeul.
Jókai a susținut că povestea adevărată care a stat la baza romanului și care i-a fost relatată de sora bunicii sale, i-a fost spusă în timpul unei călătorii cu vaporul pe lacul Balaton. În plus, o nepoată a scriitorului a susținut că întâmplările descrise în „Omul de aur” au la bază o experiență personală a lui Jókai: că în iarna anului 1870, scriitorul ar fi încercat să traverseze cu sania lacul înghețat, dinspre Siófok spre Balatonfüred, dar că odată ajunși la mijlocul lacului, cei doi s-au întors din drum, pentru că gheața a început să crape sub ei.
Câteva notițe de mână ale lui Jókai descriu procesul de formare a romanului, iar potrivit acestora, scriitorul ar fi lucrat la carte între anii 1870 și 1872. Colegi publiciști ai lui Jókai au susținut, însă, că romanul ar fi fost scris într-o perioadă-record de doar opt săptămâni, la Balatonfüred, unde Jókai își petrecea mai ales verile.
Casa a fost finalizată în 1870 și s-a aflat în proprietatea lui Jókai timp de 20 de ani. După moartea soției, a vândut-o. Abia în 1954, edificiul a fost transformat într-un muzeu memorial Jókai. S-au comemorat, atunci, 50 de ani de la trecerea în neființă a marelui scriitor.
Toate acestea nu le știam eu, pe de rost, nu vă speriați… Le-am aflat și eu acum, de pe bătrâna Wikipedia, când încerc să vă aștern aici câteva cuvinte despre ceea ce a fost vizita mea la această casă. Atunci, nu am făcut decât să mă plimb agale prin încăperi. Eram absolut singură, am avut parte de liniște și am putut simți – netulburată fiind – o anumită încărcătură emoțională. Mi-am imaginat cum Jókai Mór stătea acolo, la biroul său, și scria acest roman. Și cum a inventat, atunci, numele pe care-l port. Pare-se că inspirație i-a fost cuvântul grecesc Euthymia (=fire bună).
Frumoasă vizită a fost și am continuat cu o plimbare pe malul lacului. Pe unde s-a plimbat și el, scriitorul preferat al mamei mele, de atâtea ori…
Balatonfüred, omniprezentă în opera lui Jókai
Balatonfüred este o stațiune aflată pe malul lacului Balaton, în nord. Este una dintre cele mai frumoase stațiuni de pe aici, dacă nu chiar cea mai frumoasă. Are un aer foarte plăcut, de vacanță, aproape mediteranean. De altfel, mi-a plăcut toată zona pe care am străbătut-o în drum spre Balatonfüred. Și mai ales cea prin care am trecut atunci când am plecat de acolo către Viena. Cum am mai amintit, în copilărie mai fusesem aici, chiar de două ori. Și nu doar la Balatonfüred, ci și și la Tihany și Siófok. Și probabil că și în alte locuri, de care poate că nu îmi amintesc.
De atunci, îmi aduc aminte că am trecut Balaton-ul cu bacul, de la Tihany la Siófok – sau invers. Că de la Siófok mi-am cumpărat o carte pentru copii, pe care o mai am și acum – „Rățușca cea urâtă”. Că am vizitat biserica din Tihany. De la a doua vizită țin minte doar că am făcut baie în lac, într-un costum de baie întreg, de un albastru superb. Și că nisipul de la Balaton mi s-a părut deosebit de fin. Și chiar este.
De altfel, Jókai Mór a prezentat deseori viața cotidiană a acestei stațiuni: Balatonfüred apare în mai multe romane ale sale. I-a plăcut acest orășel, iar mediul de aici a avut o influență benefică și asupra sănătății sale. Petrecând timp aici, și-a revenit după o bronșită severă, care l-a chinuit multă vreme. Însă după moartea soției sale, Laborfalvi Róza, Jókai nu s-a mai simțit bine la Balatonfüred. Casa a devenit prea goală, spunea. De asta a vândut-o.
Destinație perfectă de vacanță: lacul Balaton
De peste 200 de ani, lacul Balaton este o destinație de vacanță foarte populară datorită microclimatului și a frumuseții zonei. Peisajele dealuroase sunt minunate, iar casele vechi și renovate din așezările de pe-aici, un vis. În zonă se face foarte mult vin bun, iar gastronomia regiunii este, și ea, remarcabilă. Nu în ultimul rând, Balaton este un loc ideal pentru plajă, baie, pescuit, windsurf, kitesurf și schi nautic. Bonus, în zonă sunt multe surse de apă termală. Iar lebedele de pe lac sunt, pur și simplu, superbe!
Lacul Balaton este cel mai mare lac din Europa Centrală, iar maghiarii îl alintă cu diminutivul „Balcsi” sau spunând că este ca o mare pentru ei. Este principala atracție turistică a țării. Cei cu o situație materială bună trebuie să aibă, obligatoriu, o casă de vacanță aici – așa a fost pe vremuri și așa este și acum.
Zona este locuită încă de pe vremea când romanii au cucerit o parte din Ungaria. Are o climă blândă, cu temperaturi medii de peste 20 de grade Celsius din mai până în octombrie, astfel că în regiune se cultivă și lavandă, nu doar struguri. Toată regiunea merită să fie explorată cu atenție, însă nu este ieftină deloc!
Voi știți care este povestea prenumelui vostru? Scrieți-mi în comentarii❤️