În vara anului 2019 am revenit la Atena după 14 ani. Mai văzusem capitala Greciei în 2005, cu ocazia unui concediu petrecut în stațiunea Panteleimona din apropiere de Salonic. Erau alte vremuri, atunci. Și eram și eu o cu totul altă persoană… M-am bucurat să revin în acest oraș și m-am bucurat să revăd Acropole. Pe soare, de data aceasta: în acea dimineață din 2005, când am sosit la Atena după o noapte întreagă petrecută în autocar, la Atena ploua ca naiba. Nu și de data aceasta!
În 2005 am călătorit din România în Grecia cu autocarul. Să tot fi făcut vreo 24 de ore pe drum… Iar pentru excursia opțională la Atena mi-am cheltuit aproape toți banii de buzunar pe care i-am avut pentru sejur! Nu am vrut să ratez ocazia, nu îmi puteam imagina că voi mai reveni vreodată în Grecia. Lucram pe salariul minim și mi se părea ceva extraordinar faptul că am putut ieși din țară, într-un concediu „afară”. Little did I know…
Cum în Atena am și un prieten vechi și drag, și cum Alin nu a fost deloc în Grecia, în 2019 i-am propus fix asta: să ne petrecem concediul de vară „la greci”. Mai ales că aveam și ceva treabă la București chiar înainte de concediu, așa că ne-am gândit să zburăm cu Tarom la Atena și ne odihnim acolo o noapte. Ne întâlnim și cu amicul, iar a doua zi luăm un feribot către o insulă. Așa am și făcut, iar cea mai bună idee dintre toate a fost să îl întrebăm chiar pe el ce ne recomandă dintre destinațiile care erau la îndemână cu plecare din Atena. Plajele din oraș erau excluse din start: nu ne-am fi dorit nici noi, dar nu ne-a recomandat nici el, chiar deloc.
După ce i-am spus că ne plac mai mult locurile liniștite, nu cele ticsite și cu viață de noapte, recomandarea sa a fost insula Andros. Altminteri, ar fi fost Mykonos. Nu mai auzisem niciodată de Andros, dar la o primă privire pe internet ne-a plăcut ideea și am mers pe mâna lui. Bine am făcut! A fost unul dintre cele mai faine concedii pe care le-am avut vreodată. Insula a fost fabuloasă, iar noi ne-am simțit extraordinar. Despre Andros însă, data viitoare.
Acest articol nu este, neapărat, despre Atena. Adică nu este un articol clasic, în care vă recomand diferite atracții turistice. Nu am apucat să vizităm orașul așa cum s-ar fi cuvenit. Am sosit după-masa, ne-am cazat și am cam și pornit, deja, spre prietenul nostru, care ne-a invitat la o cină cu pește, acasă la el. M-am bucurat că i-am cunoscut soția și că el l-a cunoscut pe Alin. Pe vremea când ne-am cunoscut noi doi, eu încă mai eram la liceu. De atunci s-a însurat și aveau deja un copil, iar între timp li s-a mai născut încă unul.
Cina a fost absolut delicioasă. Cea mai bună doradă pe care am mâncat-o vreodată! Am povestit până târziu și ne-am simțit excelent. Nu mai zic că am plecat acasă cu o cantitate considerabilă de ulei de măsline realizat chiar de el – are niște plantații în Kalamata.
La recomandarea sa ne-am cazat în cartierul în care locuiește, Zografou (de fapt o suburbie a Atenei), pentru că am vrut să fim la distanță de mers pe jos de locuința sa. După cină ne-am întors la cazare, un Airbnb, unde aveam în față clădirii un portocal. A doua zi dimineață ne-am trezit devreme pentru a lua un Uber către Acropole.
Devreme, devreme, dar deja era super cald. Așa că am făcut și noi ce am putut. Mașina ne-a lăsat undeva pe aproape, am continuat pe jos către Acropole, am admirat străduțele secrete, ne-am jucat pe drum cu pisicile care sălășluiesc pe-acolo, ne-am bucurat de view.
Apoi am coborât și am mai văzut cele două-trei atracții care erau în drumul nostru, de exemplu, Templul lui Zeus Olimpianul. Pisicile au furat show-ul și aici: la ora la care ne aflam în interiorul complexului, voluntarii de la o organizație care se ocupă de pisicile care trăiesc pe străzile Atenei tocmai au sosit cu mâncarea pentru ele. O grămadă de pisici au apărut de printre ruine și s-au grăbit către farfurioare, a fost superb! Și mai târziu am tot văzut farfurioare cu bobițe și cu apă, ascunse în mai multe locuri cu umbră, prin Atena.
Am oprit scurt și la niște băi romane, iar de la Parlament ne-am și grăbit deja înapoi, căci după-masa devreme aveam de luat feribotul din portul Rafina. O mare dezamăgire a fost metroul din Atena: am vrut să îl folosim la întoarcere, dar era atât de aglomerat, încât literalmente nu am reușit să urcăm în el. Au trecut mai multe trenuri și ne-a fost imposibil să ne apropiem de uși. Am renunțat și am luat un Uber…
Odată cu prânzul luat în port și odată cu briza și parfumul mării am început să simțim că suntem în concediu. Drumul către Andros nu a fost scurt, însă vacanța a meritat din plin orele petrecute pe feribotul de la Fast Ferries.
La întoarcere am făcut aceeași mișcare: am înnoptat în Artemis, tot într-un Airbnb. Am ales locația aceasta apropiată de aeroport, pentru că a doua zi zburam devreme spre Zürich. Ambele cazări au fost absolut excelente și vi le recomand dacă aveți nevoie să înnoptați la Atena sau în zona aeroportului. Am avut niște gazde tip-top: o avocată și un comentator sportiv, ambii foarte simpatici și inteligenți, cu care am și povestit câte un pic.
Cât despre insula Andros… un vis! Abia aștept să vă povestesc, căci tot ce am scris acum este doar o introducere pentru elogiul acestei insule absolut splendide, din Ciclade.❤️
