Insula Andros din Grecia și-a păstrat autenticitatea. Este o insulă măricică, pe care locuiesc aprox. 10 000 de suflete: există trei orășele, mai multe sate pitorești și – desigur – o mulțime de locuri retrase, unde casele se află aproape… in the middle of nowhere. Așa a fost și cea în care am locuit noi în primă fază: o căsuță tradițională, din piatră, cu vedere la mare. În timpul șederii noastre pe insula Andros am locuit câteva zile în port, în Gavrio, iar mai apoi, în orașul Batsi. Am mai vizitat și Chora, capitala insulei. Urmează un articol cu multe, multe poze – căci nu sunt prea multe de spus, mai degrabă de arătat și de văzut. 💙
Gavrio
Cum spuneam în articolul precedent, pe Andros nu există un aeroport, astfel că aici se ajunge cu feribotul, pe care-l iei din portul Rafina. După un drum de câteva ore bune, feribotul acostează în orășelul-port Gavrio, cel în care ne-am cazat și noi în primă fază. Ne-am rezervat un locșor doar pentru câteva zile: planul nostru inițial a fost să facem un fel de island hopping. Urma să plecăm pe Tinos și/sau Siros. Însă Andros ne-a plăcut atât de mult, încât nu am mai plecat: am explorat insula aceasta și am decis ca, dacă se va putea, să mai revenim în Ciclade și să mai vizităm și alte insule. Chiar merită!
În Gavrio ne-am rezervat, pe Airbnb, o căsuță tradițională din piatră, tipic grecească, aflată în afara localității. Mi-am dorit foarte mult să locuiesc măcar o dată în viață într-o asemenea căsuță, iar Alin și-a dorit o cazare pe deal, cu vedere la mare, care să aibă și grătar. Am găsit exact ce ne-am dorit – și chiar mai mult!
Căsuța aceasta se afla în spatele a două case identice, superbe, în care locuia câte o familie de greci – și multe, multe pisici. Căsuța noastră se afla în spatele acestor case – probabil că pe vremuri era o anexă a gospodăriilor, acum loc de închiriat pentru turiști. Iar de cele două locuințe aparținea nu numai o terasă absolut spectaculoasă, cu vedere la mare, ci și o plajă privată.
Gazdele noastre au fost niște oameni extraordinari, care ne-au oferit foarte multe insider tips. Am făcut tot ce ne-au recomandat și ne-am dus peste tot unde ne-au trimis. Totul a fost excelent. Am petrecut mult timp pe terasa lor, iar într-o seară am făcut și doradă la grătar. Nu că ne-ar fi lipsit mult această activitate, să gătim în concediu – era mai comod să luăm loc la o tavernă, până la urmă, și să ni se aducă peștele gata prăjit. Dar a fost ca un mic vis al nostru să facem pește la grătar pe o terasă de acest fel, cu vedere la mare. Am urmărit feriboturile și apusul de soare. Diminețile ne-am băut cafeaua pe aceeași terasă. Și ne-am simțit, un pic, ca și cum am fi locuit chiar noi acolo. Chiar este un vis să locuiești într-un asemenea loc!
Într-una din seri am stat de vorbă și cu gazdele noastre – la un pahar de vin, pe terasa lor cu vedere la mare. Noi am avut cu noi un vin moldovenesc (Purcari), ei ne-au prezentat un vin grecesc. Ne-am întins la vorbă până târziu în noapte, o noapte cu lună plină. A fost exact genul de experiențe pe care le căutăm noi în vacanțele noastre. Am fost uimiți, din nou, de cât de multe știu grecii despre România.
Cât despre Gavrio… Acest orășel-port este foarte drăguț, dar nu prea ofertant din punct de vedere turistic. Așa că după ce am decis să nu plecăm pe altă insulă, ne-am mutat în Batsi, aflat la 10 minute de mers cu mașina. Acolo aveam mult mai multe opțiuni – de restaurante, de exemplu. Am închiriat o cameră de hotel cu vedere la mare și ne-am bucurat de un alt peisaj, dar la fel de frumos.
Batsi
Batsi (sau Mpatsi) este un fost sat pescăresc. Acum, locul principal în care se cazează cei care vin pe insulă. Cu toate acestea, un loc liniștit. Casele albe, cu ferestre albastre și cu acoperiș roșu, „îmbrățișează” golful. În fotografii – dar și în viața reală – arată ca o pictură.
Este un orășel foarte autentic. La fiecare dintre taverne, mâncarea a fost bună de tot, iar atmosfera faină. Am făcut cumpărături din micile magazine de suveniruri și delicatese. Am făcut plimbări lungi pe faleză. Ne-am pierdut pe străduțele minuscule, absolut fermecătoare.
Ne-am străduit să descoperim și locșoarele mai ascunse: o străduță aproape necirculată, dar fabulos de frumoasă; o casă peste care a trecut vremea, dar care a rămas fermecătoare; noi și noi tufe pline cu flori colorate absolut minunate… și câte și câte altele.
Locuri deosebite în care am luat masa au fost Stamatis, Blue Barrel și Themelos. La Stamatis am mâncat plăcintă cu brânză și friptură de miel. La Blue Barrel am luat la rând toate specialitățile din pește și toate salatele din ofertă. La Themelos, care este un mic restaurant găzduit de o clădire tradițională, din piatră, ridicată în 1913, numai ce s-a deschis. Ne-am bucurat să fim unii dintre primii lor clienți ai celor două tinere care dețin locul.
Frumusețea tavernelor din Grecia nu încetează să mă uimească. Sunt uimită de cât de mult bun gust au grecii, de felul în care integrează în design tot ceea ce au în jur: lemn, scoici, pietricele, ceramică… Terasele și micile lor magazine de suveniruri o încântare. Cât despre tufele cu flori colorate de pe casele private… oh!
De neratat: o vizită în micul paradis cu parfum de lămâie al lui Miltos și Elena. Acest cuplu deține în Batsi un loc de cazare de tip hostel, pe care îl promovează pe Airbnb. Oferă, însă, și niște vizite în curtea lor plină cu lămâi: contra unei taxe modice poți face o rezervare pentru o limonadă homemade pe care să o bei chiar cu ei. Lămâile urmează să fie culese și stoarse chiar atunci – și vai, ce parfumate sunt! Programul se numește Lemon Chat și înseamnă exact asta: o limonadă proaspătă, cu apă ce provine din izvorul din fața casei lor, băută pe o terasă care este înconjurată de lămâi. Și o conversație cu Miltos și Elena, despre orice, dar mai ales despre insula Andros, cu insider tips. Chiar a fost foarte interesant!
Chora
Chora (sau Hora sau chiar „orașul Andros”) este capitala insulei și cea mai frumoasă dintre orășelele de pe insulă. Are un șarm aparte! Străduțe înguste, multe pietonale, case din perioada medievală, taverne care te invită să te așezi, magazine în care dacă intri, sigur nu ieși cu mâinile goale.
Orășelul acesta a fost construit pe o mică peninsulă din estul Androsului. Arhitectura este foarte interesantă: o combinație între cea venețiană, bizantină și otomană. Sunt foarte curioasă cum o fi să locuiești într-un asemenea loc!
Și aici, bun-gust peste tot: un melanj foarte potrivit între vechi și nou, între tradițional și modern. Grecii nu își bat joc de moștenirea care le-a căzut în brațe, ci o duc mai departe și o dezvoltă cum știu ei mai bine, aducându-și aportul valoros.
În Chora există două piețe frumoase, dintre care una este pavată cu… marmură. De aici se poate ajunge la un superb pod din piatră, construit în stil venețian. Traversându-l pe acesta se ajunge pe o insulă minusculă, pe care se regăsesc ruinele unui fost castel.
În Chora există și câteva muzee mai mici, pe care noi nu am apucat să le vizităm. Ne-am plimbat în soarele arzător, am băut ceva la o terasă cu umbră, ne-am mai plimbat un pic, am mâncat cea mai bună salată grecească din toată viața mea, la o tavernă descoperită întâmplător în timp ce ne îndreptam spre parcare.
Orașul Chora este plin de pisici. Toată insula Andros este plină de pisici. Aviz celor care iubesc pisicile! Una dormea fără nicio jenă în fereastra unei bănci. Avea și bobițe!
Chora se află la 35 de kilometri de portul Gavrio, iar cine pornește de aici mai poate vizita localitățile vecine: de exemplu, frumoasele sate medievale Menites și Stenies. Noi am cam oprit în fiecare localitate și în fiecare loc în care am observat ceva interesant. Pe Andros chiar merită să faci asta: să iei mașina și să explorezi TOT. Ai ce vedea!