Insula Andros face parte din Ciclade, un grup de insule aparținând Greciei și care cuprinde 38 de insule mai mari și o mulțime de insule mai mici. Dintre acestea, 24 sunt locuite, iar Andros este cea mai nordică dintre ele și cea mai apropiată de Atena. Noi am ajuns acolo la recomandarea unui prieten grec. Nu am fost dezamăgiți: este o insulă deosebit de pitorească, una pe care am descoperit plaje de o frumusețe răpitoare, dar și zone montane spectaculoase.
Cu o mașină închiriată, am străbătut insula în lung și-n lat, aventurându-ne pe tot felul de drumuri neasfaltate care șerpuiau printre munți, pentru că la finalul fiecărei călătorii descopeream câte o plajă super frumoasă, cu ape incredibil de albastre. Sau un oraș cu căsuțe albe și ferestre colorate. Și muuulte pisici!
Neavând un aeroport, pe Andros se poate ajunge numai cu feribotul (pe care-l iei din portul Rafina). Drumul durează câteva ore bune, deci nu este chiar lesne – iar acesta este unul dintre motivele pentru care insula aceasta este una destul de diferită. Foarte multe dintre drumurile de pe insulă nu sunt asfaltate – dacă vrei să get around, trebuie să ai o mașină 4×4 sau măcar una înaltă. Și să fii pregătit să te aventurezi pe drumuri de pământ, care mai sunt și foarte înguste! În plus, insula asta abia dacă are transport în comun. Și nici vorbă de Uber…
Marile branduri de hoteluri, restaurante și magazine nu au ajuns aici (încă). Fără Starbucks, fără McDonald’s, fără Zara, fără H&M, fără Sheraton, fără Ibis? Mai există totuși astfel de locuri? Dintre cele care nu se află la capătul lumii… Well, pe Andros nu există nici măcar un mall mai mic. Locurile de cazare, restaurantele și magazinele sunt afaceri de familie.
Deci simți, cumva, că te întorci un pic în timp – în sensul bun. Nu știu cum să explic, dar insula aceasta este exact ce trebuie. Nu este foarte turistică (în sensul de prea-prea), și astfel și-a păstrat, cumva, autenticitatea. Pare-se că fiind o insulă bogată, nu a depins atât de mult de turism ca alte locuri din Grecia, astfel că aici, lucrurile s-au întâmplat diferit. Turismul nu a luat-o razna pe Andros.
Oriunde am mers am mâncat foarte, foarte bine, la niște prețuri incredibil de bune – spre deosebire de insule din Ciclade care sunt mai cunoscute, ca Mykonos, de exemplu. Unde cererea este mult mai mare, și deci și prețurile pe măsură… Una dintre cele mai faine mese le-am luat la un restaurant de tip farm-to-table, despre care vă voi povesti mai multe. Este un loc atât de faimos și fabulos, încât „greii” din Atena vin aici cu elicopterul, numai pentru a lua masa – ni s-a spus.
Mi-au plăcut foarte mult și bisericuțele minuscule pe care le vedeai la tot pasul. Chiar la tot pasul! Sunt foarte pitorești și le-am tot fotografiat, dar am vizitat și o mănăstire mare, pe care am descoperit-o întâmplător, la capătul unui drum prin munți.
Cei mai faini au fost, poate, oamenii pe care i-am întâlnit. Am stat o vreme în orașul Gavrio și o vreme în orașul Batsi. Ambele noastre gazde au fost greci get-beget. A fost refreshing să putem sta de vorbă cu localnici – la cazare, la restaurante, la terase, pe drum. Lumea era foarte prietenoasă și s-au legat conversații foarte interesante, am avut șansa să facem cunoștință – printr-o întâmplare – și cu un descendent al familiei regale din Grecia, care era foarte, foarte la curent cu ce se întâmplă în România.
Imaginați-vă, vă rog, cum Alin a intrat de vorbă cu acest om în timp ce încerca să efectueze o manevră cu mașina, pe un drum foarte îngust, pe strada din spatele pensiunii din Batsi la care ne-am cazat. Eu coborâsem deja cu bagajele și cum Alin întârzia să își facă apariția în cameră, am ieșit să văd ce se întâmplă.
I-am găsit conversând: în mijlocul drumului, coborâți din mașini. Vorbeau despre România și despre Regele Mihai. L-am reîntâlnit pe acest om extraordinar la plajă: el a fost cel care ne-a observat. Noi înotam, ne-a așteptat până am ieșit din apă și am continuat conversația de unde am rămas. De data aceasta s-a vorbit, printre altele, despre politică și viitorul lumii în care trăim. Eram în ținute de baie și conversam, pe o plajă superbă, cu un descendent al familiei regale din Grecia…
Până să vizitez insula Lanzarote din Canare – care mi-a plăcut și mai mult! – am tot spus că vacanța de pe insula Andros a fost cea mai faină vacanță pe care am avut-o vreodată. Nu există, de fapt, cuvinte pentru a descrie cât de bine m-am simțit acolo.
Andros înseamnă peisaje fenomenal de frumoase. Plaje cu ape albastre și limpezi. Munți cu o vegetație pe alocuri aproape luxuriantă. Orașe și sate foarte pitorești. Preferatul meu de pe insulă a fost orașul Chora, unde era să mor de insolație pe străduțe… Dar nu m-am lăsat, căci trebuia să văd cât mai multe! M-am bazat pe pălărie și m-am răcorit la prânz cu o salată grecească delicioasă, plus o limonadă cu lavandă.
(Va continua)
