Am participat și la un al patrulea tur dintre cele organizate de Asociația Breasla Ghizilor. De data aceasta am aflat mai multe despre cartierul Fabric, cel în care am făcut școala generală și prin care mai trec deseori și astăzi, dar pe care acum l-am putut observa mai bine decât atunci când îl tranzitez doar, cu mașina. A fost un tur care mi-a plăcut, dar care m-a și durut – acest cartier istoric al Timișoarei este, poate, cel mai dărăpănat. Te și doare sufletul!
Turul a durat trei ore, timp în care am cutreierat străzile din jurul Pieții Traian. Am ajuns și pe o stradă pe care nu mai fusesem niciodată, și așa cum se întâmplă de obicei la aceste tururi, am aflat o serie de lucruri despre care nu știam. De exemplu, a fost pentru prima oară când am văzut unde s-au aflat două dintre cele trei sinagogi din Fabric și unde s-a aflat școala în care evreii studiau Tora.
Istoria cartierului Fabric începe în anii 1700. După ocuparea Timișoarei de către Habsburgi, odată cu construcția noii cetăți bastionare (care a avut loc în 1732), s-a constatat că manufacturile se aflau prea aproape de noua cetate și s-a decis amplasarea de noi manufacturi la est de primele amplasamente: în zona actualului cartier Fabric.
În prima parte a secolului al XIX-lea, cartierul a cunoscut o mare dezvoltare, iar până la mijlocul secolului, 53% din populația civilă locuia în Fabric. Aici funcționau nu numai manufacturi, ci și o serie de localuri și hanuri, chiar și cu felinar roșu. Și faimoasa berărie a Timișoarei, fondată de trei frați evrei de la Bratislava.
De altfel, turul începe chiar în fața Fabricii de Bere Timișoreana. După ce face o buclă până aproape de malul Begăi din zona străzii Timocului, trece prin Piața Traian, apoi prin spatele Bisericii Millenium, atinge Sinagoga din Fabric și se termină la Băile Neptun.
Conturul cartierului Fabric a fost determinat de formele sinuoase ale mlaștinilor și brațelor de apă înconjurătoare. Am fost încântată să aflu pe unde se aflau exact brațele de apă și insulițele (ex. „Insula Popilor”) și să văd fotografii vechi cu felul în care a arătat câte un loc – ori de câte ori ne opream într-un loc despre care exista o fotografie veche, ghidul nostru Ludovic Satmari ne-a arătat respectivele fotografii pe o tabletă. A fost, deci, și ca o călătorie în timp.
Acum 120 de ani, cartierul Fabric era plin de viață. De la primele ore ale dimineții, când muncitorii își începeau schimbul, iar negustorii își aranjau marfa în magazine și tarabe până după lăsarea întunericului, când ultimii clienți ai numeroaselor și renumitelor localuri din cartier mergeau împleticit spre casele lor, tot cartierul fremăta de viață. Aici existau meșteșugari și meseriași pentru orice: blănari, tâmplari, fierari, cofetari, hornari, fântânari, îndopători de păsări chiar și mulți alții.
Mi-a plăcut turul, dar nu vă puteți imagina cât de mult m-a întristat paragina în care se află multe dintre clădirile din cartier. Acest tur m-a și durut! Unele străzi arată ca-n cele mai ascunse colțuri ale unor țări aflate în curs de dezvoltare. Pur și simplu, nu îmi pot imagina cum poate exista atâta dezinteres din partea proprietarilor clădirilor față de cum arată casa în care stau.
Înțeleg că renovările costă, dar cum s-a ajuns aici? Mă uitam la unele ferestre, nu au mai fost vopsite de o sută de ani! Foarte hilar mi s-a părut când am observat că poarta unei clădiri superbe, dar foarte dărăpănate, a fost vopsită în culorile tricolorului – asta pare că a fost important. Restul…
