Ultimul atelier de creație de dinainte de vacanța de vară a avut loc în iunie (cel de semne cusute). Am considerat că vara nu este o perioadă tocmai potrivită pentru a organiza ateliere: lumea pleacă în concedii, la mare, sau acasă, în România, iar weekendurile sunt dedicate oricum ieșirilor în aer liber. Astfel că în iulie și în august nu a avut loc niciun atelier. M-am bucurat atunci când două-trei fete mi-au scris că le este deja dor de șezătoarele noastre…
Ei bine, în septembrie a sosit vremea să reluăm atelierele. Până în luna decembrie acestea vor avea loc din nou lunar, iar din 2015 încolo, om trăi și om vedea… Sunt deschisă: dacă va mai exista interes, continuăm, dacă nu, atunci nu – e OK!
Așa cum am mai spus, nu am niciun interes să țin aceste ateliere în engleză sau în germană (germana nici n-o vorbesc la așa un nivel), pentru a avea acces la un public mai larg. Nu vreau să fac bani din asta și nu vreau să vină lume buluc. Scopul meu a fost și este să socializăm noi între noi, româncele/românii din Viena, să petrecem timp împreună, să cunoaștem oameni noi, să ne împrietenim, să formăm o comunitate. Atelierele acestea sunt doar un apropo – dacă vreți – pentru asta. Feedbackul primit îmi confirmă faptul că da, funcționează treaba! Iar asta mă bucură foarte mult.
***
Atelierul shabby chic a avut loc pe data de 12 septembrie 2014. Cred că a trecut deja un an de când a început să mă intereseze și pe mine acest stil SHABBY CHIC. Ce este? Înseamnă, printre altele, piese de mobilier sau decorațiuni (ex. rame foto sau de oglindă) cu aspect antichizat, cu marginile/muchiile și colțurile uzate. Mai înseamnă alb, culori pastel, modele florale, dantelă, mileuri, porțelan fin… este așadar și foarte romantic. Aruncați un ochi pe pagina lui Rachel Ashwell… și veți înțelege.
Mie îmi place foarte mult. Nu mi-aș amenaja toată casa în acest stil, dar mi-ar place să introduc câteva elemente. Cel mai mult îmi place atunci când o piesă veche de mobilier se transformă cu ajutorul unei culori luminoase în ceva cu un aspect cu totul aparte! Mă gândesc mai ales la „salvarea” câtorva piese de suflet… ex. o măsuță de cafea a bunicii, noptierele vechi ale străbunicii… sau cine știe mai ce! Puțină vopsea poate face minuni. Unele piese de mobilier nu le-aș băga niciodată în casă, cu puțină vopsea însă… arată cu totul altfel. În proiectele mele de până acum am folosit vopsea cretă preparată acasă, de mine. Vopseaua aceasta a fost gândită special pentru acest gen de proiecte, originalul se numește Annie Sloan Chalk Paint – eu am aflat despre ea de pe niște bloguri din Ungaria. În postarea asta am scris despre câteva transformări spectaculoase realizate de Bianca Munzáth de la Bluer Design Hungary. Ea m-a ajutat cu foarte multe informații, este absolut pasionată și foarte profi în ceea ce face!
Așadar am spus… ce-ar fi să prezint acest stil și fetelor mele de la Viena? Zis și făcut… Am anunțat atelierul și am preparat acasă o găleată de 1 litru de vopsea-cretă, suficientă pentru a vopsi 13 metri pătrați! (Cele care sunt curioase care este adevăratul motiv pentru care am avut doar un singur borcănel (și ăla mic) din vopseaua originală, mă pot întreba pe privat.)
Așa arată carbonatul de calciu, necesar pentru prepararea vopselei acasă (și totodată foarte dificil de procurat…):
Se amestecă cu de două ori mai multă vopsea lavabilă pe bază de latex (cea cu care vopsim pereții):
Vopseaua cretă homemade este gata:
La atelier am colorat-o cu acrilice pentru acelea dintre fete care au dorit culori, și nu doar alb. Ei bine, după ce am testat-o și după ce am testat și cum funcționează ceara transparentă și cea închisă la culoare pe ea…
…vopseaua gata preparată am turnat-o înapoi în găletușa cu Latexfarbe (de la Baumax), i-am pus capacul, am băgat găleata într-o pungă și… am vârât-o în poșetă!!! Doar acolo aveam siguranța că nu se va răsturna și nu se va scurge vopseaua. Ce-am fi făcut la atelier fără ea?! (Și asta pentru că am mers la atelier, ca de obicei, cu metroul, și am cărat materialele necesare cu un troler).
Am făcut repede niște poze „before” și ne-am și apucat de treabă! Pentru că aveam mult de lucru, n-am vorbit prea mult la partea de introducere.
Am considerat că oricum sunt mult prea multe informații cele pe care doream să le transmit și aș fi încărcat acum lumea degeaba cu detalii de genul:
pregătirea suprafeței, tipuri de suprafețe, modalități de reparare a suprafețelor cu defecte (chit de cuțit, lemn lichid), modul de a scăpa de acarieni, tipuri de vopsea, rețeta vopselei homemade, locuri unde se găsesc vopselele, timpi de uscare, tipuri de ceară, alegerea pensulei, modalități de vopsire, alte tehnici (marmorare, lumânare), în ce situații se poate finisa mobila cu lac, ce facem dacă iese taninul din lemn și apar pet, cum alegem șmirglul corect dintre diferite tipuri etc…
Nu ar fi reținut fetele atâtea detalii. Cine dorește să mai lucreze cu această vopsea va căuta singur informații pe internet, în tihna casei, sau mă va întreba ulterior, nu? Eu citesc despre asta deja de un an, am lucrat deja cu vopseaua, și totuși mai am foarte multe de învățat. Am sărit și peste prezentări, spunând că vom face acest lucru ulterior, în timp ce vopsim, dar am uitat 🙂 Oricum, majoritatea ne cunoșteam deja dinainte.
Și a început munca! Foarte îndrăznețe, fetele au luat pensulele, le-au băgat în vopsea și s-au apucat de treabă!
Încet-încet lucrurile au început să prindă contur… și au venit timpii lungi de așteptare… căci vopseaua nu s-a uscat prea repede 🙂 Deseori fetele s-au mutat la fereastră, pentru a avea partea de o adiere de vânt:
Măsuțele de cafea au devenit colorate și vesele:
Lampa cea plictisitoare (așa cum a caracterizat-o chiar proprietara) s-a transformat în lampă shabby chic. Îmi aducea a cappuccino:
Și tot așa, tot așa… până am băut tot ceaiul și am mâncat mare parte din fursecuri (mai ales eu, recunosc!), respectiv, până a trecut bine de ora 22. 🙂 În sfârșit am putut face și fotografiile „after”. Desigur, după ce am finisat lucrările cu ceară transparentă sau antichizantă.
Andreea a vrut să transmită cu fotografia aceasta faptul că este extenuată :))
Una peste alta a fost un workshop reușit, chiar dacă am fost puțin cam tristă din cauza faptului că fetele n-au prea vrut să dea cu șmirglu… sau dacă da, foarte puțin… iar tot farmecul acesta era/ar fi fost, doar așa obiectul lor se putea transforma în ceva shabby chic! La urma urmei însă, important este ca lor să le placă ceea ce au făcut cu mânuțele lor, și este mai puțin relevant faptul că rezultatul nu a fost în toate cazurile unul shabby chic. 🙂
Când vă simțiți mai pregătite să îmbrățișați acest stil de obiecte cu aspect foarte uzat, date crunt cu șmirlu și antichizate până la refuz cu ceară închisă la culoare, mai facem încă o workshop, de ce nu? Adevărul este că nici mie nu mi-a plăcut acest stil din prima! Auzisem de el deja de vreo 10 ani, dar abia acum un an „m-a prins”.
În final vă las cu poza pe care Andreea a făcut-o în inimioara de la scaun 🙂 Super funny!
