Timișoara – pe care, ca să fie clar încă de la început, o iubesc – s-a îmbrăcat, din nou, în straie de sărbătoare. Din nou, în haine… cam urâte! 😟 Am sperat că anul acesta va fi altfel, mai ales atunci când am văzut în fotografii bradul adus în centru: unul foarte frumos. Din păcate însă, nici acesta nu a fost împodobit într-un mod care să te dea pe spate. Chiar nu sunt hater (că tot se folosește des acest termen), dar ceea ce ni se servește în orașul de pe Bega drept târg de crăciun, este, pur și simplu, ceva ce stârnește nemulțumiri unui număr mare de oameni.
Trecem peste modul destul de banal în care a fost împodobit bradul cel mare, la fel cum trecem și peste multe altele: ornamente care nu sunt fenomenale, dar nici foarte greșite sau groaznice nu sunt; lumini care sunt ba albe, ba albastre, ba galbene, ba colorate și sunt agățate și dispuse stângaci. Trecem peste toate acestea, pentru a pune accentul pe cele două grozăvii principale de la Timișoara, devenite, deja și din păcate, „clasice” prin prezența lor an de an: Moș Crăciun din Piața Operei, cel cu tron alături și Moș Crăciun din Piața Libertății, cel cu sania trasă de… un fel de reni. Două urâțenii cum rar se poate vedea.
Ah, plus omul de zăpadă din aceeași serie: tot dintr-un fel de beteală. Mai urâți ca acești Moși și acest om de zăpadă mai sunt doar iepurii (absolut toți, nu doar cei din beteală) de la Târgul de Paște, târg despre care am scris aici.
Anul acesta, despre Moși s-a scris și în Adevărul (vezi articolul aici). Practic, autorul a preluat părerile pe care timișorenii și le-au exprimat pe rețelele de socializare: că Moșul din centru este cel mai urât din România, că nu se știe… în ce rasă, specie, regn să fie încadrat, că nu pare nici om, nici urs, nici pisică, sau că ar putea fi Chewbacca travestit etc.
Tion a scris (vezi articolul aici) despre faptul că timișorenii au mai găsit câteva personaje cu care seamănă acest moș, printre care Shrek, Muppets din Păpușile Muppets sau Davy Jones din Pirații din Caraibe și că aceștia au mai spus că „sinistru e cel mai potrivit cuvânt”, că lumea „să stea departe de centru, ca să nu aibă coșmaruri” sau că „e criminal, îi lipsește o drujbă în mână”.
Care este problema, de fapt?
Treaba asta cu decoratul nu este atât de simplă precum pare. Dar nici extrem de complicată nu este. Trebuie, doar, să fie angajați niște oameni competenți, care știu să realizeze un decor de bun gust și care să aibă efectul dorit. Timișoara nu este un orășel din Cucuieții din Deal, este orașul care va deveni în curând Capitala Europeană a Culturii! Cum este posibil ca într-un asemenea oraș important, centrul istoric să arate într-un asemenea hal? Timișoara nu duce lipsă, totuși, de oameni de valoare în domeniul artelor vizuale!
Acei doi moși și omul de zăpadă nu numai că sunt extraordinar de kitchoși și arată extraordinar de ieftin (deși probabil că au costat ceva), dar sunt și deosebit de urâți și strâmbi. Chiar nu pot pricepe de ce se fotografiază lumea cu ei. De ce copiii sunt puși pe acel tron sinistru și pozați. OK, știu, copiii gustă kitchul, pentru că ei sunt atrași – cel puțin în fragedă copilărie – de kitch, de slipici, de roz, de culorile puternice, de orice fel de luminițe etc. Totuși, odată ce înaintează în vârstă, li se mai cizelează gusturile. Sau cel puțin așa ar trebui! Pentru că acest lucru se întâmplă ca urmare a stimulilor vizuali primiți. Dar ce stimuli vizuali primesc copiii în Timișoara? Vai de ei!
Cum văd eu un decor reușit?
În opinia mea, un astfel de târg ar trebui să te aducă într-o lume de poveste. Când ajungi la un astfel de târg, ar trebui să simți o atmosferă de sărbătoare, nu de bâlci ieftin.
S-a vehiculat că Timișoara nu are bani de decoruri scumpe. OK. Deși nu văd de ce un astfel de oraș să nu aibă fonduri pentru așa ceva. Dar chiar și așa… Nu, nu este vorba de faptul că lucruri frumoase se pot face numai cu foarte mulți bani. Da, cu bani mulți pot fi angajați niște profesioniști adevărați care să facă un concept bun și să aleagă să cumpere niște decoruri de mare artă – dar și niște oameni simpli, dar cu bun gust, pot realiza ceva notabil, chiar și cu bani mai puțin.
De exemplu: cu multă lumină albă și atât! Dar albă, nu în șapte nuanțe, nu în culori psihedelice, care să se tot schimbe, să clipocească… lumini albe, simple, de basm! Cu multe becuri și beculețe albe se poate obține extrem de rapid o asmosferă de poveste. S-a încercat ceva de genul, dar nu le-a ieșit. Dacă mă întrebați pe mine, ceea ce s-a montat este cam prea mult chiar. Și aranjat cam aiurea.
Revenind la alb, în mod sigur albul este cel mai potrivit pentru a face decorațiuni de Crăciun cu gust și de a obține ceva plăcut privirii. De exemplu, niște stele mari, albe, chiar și din plastic sau polistiren, fulgi de nea supradimensionați… Ar fi atâtea idei.
O altă opțiune este să apelezi la strălucire. De exemplu, bradul acela mare ar fi putut fi împodobit numai cu ornamente argintii sau aurii, sau chiar cu ambele deodată, i s-ar fi putut pune numai niște globuri foarte mari. Dozată și pusă în contextul potrivit, strălucirea este frumoasă și sigur că se potrivește cu sărbătorile de iarnă.
Banii nu sunt o scuză suficient de bună. Dacă nu sunt fonduri, să nu se cumpere nici urâțenii din beteală. Mai puțin înseamnă, oricum, mai mult! Să cumperi ceva oripilant nu are niciun sens.
Cupola care se regăsește în centru de an de an este, de exemplu, foarte reușită. Și am văzut că lumea adoră să își facă poze sub ea. Astfel de cupole există la mai multe târguri de acest gen, din țară. S-au pus șiraguri de lumini pe absolut toți copacii din centru. Avem un brad de 15 metri. Și multe altele. La ce mai era nevoie să se amplaseze pe alocuri și câte un Moș sau om de zăpadă urât, plus alte chestii? Pur și simplu, se vede că nu există un concept adevărat. Nu arată ca un tot unitar!
Două exemple din două colțuri diferite ale lumii
VIETNAM. Un kitch ceva mai decent. Dacă este să vorbim de Moși, reni și oameni de zăpadă, vin cu un exemplu de pe insula Phu Quoc din Vietnam. Un Moș într-o sanie trasă de reni și un om de zăpadă: tot kitchoase, dar departe de figurinele de la Timișoara! Și asta în condițiile în care în Asia, gustul pentru kitch este mult, mult mai pronunțat, făcând parte din cultura localnicilor. Vrei să te adresezi mai ales copiilor, vrei un decor care să placă tuturor categoriilor, nu vrei sau nu ai bani de ceva simandicos? Măcar să nu fie întrecută o anumită limită!
ELVEȚIA. Simplitate și bun gust. Să nu-mi veniți cu „nu ne comparăm noi cu Elveția”. Ca să atârni doar niște lumini albe și să folosești numai crengi de brad și conuri de brad pentru a decora, nu este nevoie nici de o căruță de bani, nici de nu știu ce mare efort, nici de experți NASA sau de ajutorul unor extraterești. Să știți că în tot orașul Zürich, pe unde am umblat, nu am văzut niciun Moș, niciun ren, niciun om de zăpadă, nici lumini verzi-roșii-galbene, nici diverse figurine din diverse materiale. Să renunți la toate acestea nu costă bani, asta este sigur!
Și la târgurile de Crăciun din Zürich (despre care am scris aici) s-a mers numai pe lumini simple, pe brazi împodobiți clasic și pe mult, mult natural, pe tarabe care vând numai produse artizanale. La aeroportul din Zürich au fost amplasate numai foarte, foarte multe lumini albe, iar brazii sunt împodobiți, și ei, simplu. Și totul arată superb, deși ai putea spune că eh, este banal!
Mai puțin înseamnă mai mult. Simplitatea înseamnă clasă. Naturalul este frumos. Voi mai reveni asupra subiectului!