Localitatea Einsiedeln se află în zona centrală a Elveției și este o destinație turistică foarte populară. Vara, printre pășunile și prin pădurile de aici se pot face drumeții, în timp ce în anotimpul rece, zona este un paradis al amatorilor sporturilor de iarnă. Este unul dintre puținele locuri din Elveția în care am ajuns atât vara, cât și iarna – și a fost foarte interesant să observ diferența. Bineînțeles, zona este la fel de frumoasă în ambele sezoane!
Despre localitatea Einsiedeln am mai scris aici. Se află în cantonul elvețian Schwyz, în apropiere de capătul sudic al lacului Zürich, la câțiva kilometri de acesta. În timpul vizitei noastre din iunie 2020 ne-am plimbat pe dealurile din spatele mănăstirii de la Einsiedeln, unde ne-am bucurat de o priveliște superbă asupra Glarner Alpen și asupra unor pășuni de un verde spectaculos.
Noi nefiind amatori de sporturi de iarnă, atunci când am revenit aici în sezonul rece, în decembrie 2020, am făcut tot o drumeție. De data aceasta, am ales să o luăm în direcția cealaltă, cea în care cantonul Schwyz se învecinează cu cantonul Zug. Am avut parte de o plimbare ca-n povești, mai ales că la un moment dat a început să și ningă cu niște fulgi mari.
Pentru început am traversat o parte din oraș – străzile, grădinile și acoperișurile erau acoperite de zăpadă. Am admirat majestuoasa clădire a mănăstirii, ediția de iarnă, iar mai apoi, frumoasele case ale elvețienilor, îngrijire și îmbrăcate acum în veșminte de iarnă. Totul era superb… ca-n povești, vă zic!
Odată ce am ieșit din localitate, peisajul s-a transformat. În jurul nostru totul era aproape complet alb. Am trecut pe lângă un loc în care se făcea schi fond, iar mai apoi am mai întâlnit doar câteva persoane care făceau același lucru ca noi: o drumeție de iarnă pe sub pădurile de brazi. Aer curat, mișcare și un peisaj de vis – ce poți să îți dorești mai mult?
Zău că nu este dificil ca din astfel de excursii să te întorci cu poze frumoase. De altfel, asta nu este un lucru dificil niciunde în Elveția… Nu trebuie decât să apeși pe buton: totul în jur este atât de minunat, nu ai nimic care să trebuiască să fie evitat de obiectivul aparatului sau de cel al telefonului mobil. Cum ar fi, de exemplu, deșeurile de pe marginea drumului sau a unui râu sau o construcție care n-are nicio legătură cu peisajul din jur ș.a.m.d.
Frumusețe pură, oriunde de uiți – natura este spectaculoasă, iar în Elveția, ea este respectată și lăsată în pace. Așa cum ar trebui să fie peste tot.
Cam pe când ne gândeam să ne întoarcem (aici neavând posibilitatea de a face un traseu în cerc), am observat că se înnorează tot mai mult. Știam că urma să înceapă să ningă, ceea ce ne-a bucurat și îngrijorat în egală măsură. Am și luat-o înapoi, pentru a nu risca nimic – făcusem, oricum, o plimbare serioasă deja.
Aici trebuie menționat că niciodată, dar niciodată nu ne înhămăm la mai mult decât putem duce. Nu ne aventurăm când nu este cazul. Ne străduim să ne mai depășim limitele, dar nu facem pe grozavii. Și nu plecăm la munte fără echipament tehnic adecvat, fără apă sau fără gustări la noi. Și cu telefoanele mobile încărcate la maxim.
Pe ninsoarea aceea deasă care a urmat nu mai aveam ce căuta pe coclauri, într-un loc străin – așa că ne-am întors spre oraș. Ninsoarea a și început curând, și a fost de vis: este adevărat că fulgii nu conteneau să îmi piște obrazul și să îmi intre în ochi, însă totul era atât, dar atât de minunat! Peisajul a devenit și mai frumos, deși brazii de sus nu-i mai prea vedeam.
Punctul culminant al excursiei a fost când am întâlnit un câine superb, care stătea așezat în mijlocul drumului și care se bucura, și el, de ninsoare. Erau câteva case în apropiere, probabil că locuia într-una dintre acestea – era foarte prietenos și chiar ne-a însoțit o vreme pe drum.
Întorși în oraș, m-am pus încă o dată pe admirat casele localnicilor și celelalte clădiri din Einsiedeln care pe ninsoare erau și mai ca din povești. Ah! Dacă aș câștiga la loto vreo 2 milioane de franci, cât costă pe aici o casă sau un apartament…
În încheiere, NU există un lucru mai plăcut pe care să îl faci în Elveția, decât asta: ca atunci când ai timp liber, să te urci în mașină sau într-un tren și să te duci la munte, să faci o drumeție în aer liber, în niște peisaje de vis. Sănătate curată, mișcare binevenită pentru corp, oxigen pentru creier, calmant pentru nervii întinși la maxim de la stresul cotidian. Primăvara, vara, toamna, iarna – nu contează. ❤️