În urmă cu ceva timp vă mărturiseam că m-am îndrăgostit, pur și simplu, de Alpii elvețieni!❤️ În vara anului 2018 am descoperit câteva dintre pasurile montane ale Elveției. Iar pe cele pe care nu ajunsesem încă, le-am lăsat pentru primăvara și vara anului 2019. Nu puteam rata, însă, iarna din Alpii elvețieni! Zăpada schimbă peisajul complet, dar munții rămân la fel de frumoși! Trebuia să vedem și asta live, cu ochii noștri. Disclaimer: urmează un articol plin de superlative 😁 și de multe-multe poze!
Într-o sâmbătă dimineață din februarie 2019, am pornit la drum. A fost o zi de vis și să știți că tot ceea ce vă povestesc aici a fost un daytrip: am plecat de acasă la 7 dimineața, iar seara pe la ora 19 eram deja acasă. Și asta deși nu am fost cu mașina, ci cu trenul. Conexiunile sunt atât de bune, încât este chiar foarte la îndemână să pleci din Zürich ca să vezi niște munți imenși, dar totuși, seara să fii deja acasă! Să te afli o singură zi în Elveția și să apuci să vezi munții cei mari? Da, este posibil!
*
Zürich-Luzern-Engelberg, cu trenul
De la gara principală din Zürich am luat trenul către Luzern, iar acolo am schimbat cu un alt tren către Engelberg. Un funny fact de pe acest drum a fost acela că… de dimineață până seara, peste tren s-a lăsat liniștea 😁 Trenul era, în mod evident, plin de excursioniști plecați în exact aceeași excursie ca noi. Dimineața era zarvă mare în tren: lumea era bine dispusă, povestea, râdea… toate bune și frumoase. La întoarcere, liniște mare! Nimeni nu mai scotea un sunet. Unii moțăiau, alții dormeau de-a binelea. Cu toții erau obosiți după o zi întreagă de schi sau drumeție. Așa că la întoarcere nimeni nu mai avea chef de vorbă. Nivelul energiei era la minim 😁
Dar întorcându-mă la subiect, după ce am ajuns în gara din Engelberg, un autobuz local de transfer, complet gratuit, ne-a dus direct la telecabina cu care se urcă pe Titlis (și pentru Brunni există un astfel de autobuz gratuit).
La peste 3000 de metri: pe Titlis
Pentru început am luat telecabina obișnuită, cu care am trecut de stațiile Gerschnialp și Trübsee și am continuat până la stația Stand.
La Stand am coborât și am urcat într-o altă telecabină, specială și foarte scumpă: un drum dus-întors Engelberg-Titlis costă 92 CHF. Se numește Titlis Rotair, este rotativă și a fost prima de acest gen din lume. Cu ajutorul ei am ajuns la stația Titlis, la 3020 de metri, de unde panorama este una fantastică. View-ul extraordinar a meritat fiecare franc plătit!
Pentru mine a fost prima oară în viață în care am urcat la peste 3000 de metri. Și a fost pentru prima oară când am văzut, live, niște schiori (sunt 82 de kilometri de pârtii, aici). M-a impresionat tot ce am trăit. Și am avut noroc și de o vreme extraordinar de frumoasă, cu soare cât cuprinde!
Aici, sus, în afară de a te holba la peisajul de vis (merită să îți lași timp pentru asta), mai există câteva lucruri pe care le poți face. Printre altele, există un pod suspendat peste o imensă vale: Cliff Walk. Parcurgerea lui este gratuită, dar nerecomandată celor cu rău de înălțime, pentru că se află la o altitudine de 3041 de metri! Iar în imediata lui vecinătate poți urca în telescaunul Ice Flyer, din care panorama este spectaculoasă. Un bilet costă 12 CHF. Tot aici se poate intra într-o grotă a unui ghețar: plimbarea din Glacier Cave are 150 metri lungime, temperatura din interior fiind, în mod constant, de -1,5 grade Celsius. Parcurgerea grotei este gratuită.
Când am coborât, am oprit, pe rând, la toate stațiile de care trecusem la urcare. Prima oară, am coborât din telecabină la Stand. Aici am luat prânzul la o cabană de munte clasică, Stand Ski Hut.
Am continuat apoi, tot cu telecabina, spre Trübsee, stația de care trecusem la urcare, ne-am uitat un pic prin jur, apoi am luat vechea telecabină către Gerschnialp, de unde plănuiam să coborâm la Engelberg (3,5 km) cu… sania! Închirierea unei sănii costă 14 CHF, din păcate nu ne-am putut bucura de această distracție, pentru că era oprită activitatea din cauza riscului de avalanșe.
Am făcut, însă, o altă nebunie: după ce am făcut o plimbărică până la restaurantul Ritz, am hotărât să coborâm în oraș PE JOS, să facem o drumeție de iarnă. A fost ceva complet în afara zonei mele de confort, dar a fost o decizie minunată! Mi-a plăcut în mod deosebit.
Mai multe informații despre activitățile de pe Titlis și despre prețul diverselor bilete, aici, aici și aici.
Partea însorită a Engelbergului: Brunni
După ce am coborât de pe munte și am ajuns în oraș, am continuat, tot pe jos, spre partea însorită a Engelbergului: muntele Brunni.
Aici nu am mai urcat până pe vârf, ci doar până la prima stație: Ristis, unde am făcut o scurtă pauză de bere și am și plecat deja, pentru a putea coborî cu ultima telecabină a zilei. Un bilet dus-întors până la primul stop a costat 32 CHF.
Aici am văzut foarte mulți copii, cu schiurile sau cu sania. Și multe lume întinsă la soare, la produs vitamina D – pentru că Brunni este, într-adevăr, un munte al cărui versant dinspre Engelberg este unul foarte însorit.
Brunni oferă, la rândul lui, o serie de posibilități: diverse activități sportive de vară și de iarnă. Schiat, școală de schi, săniuș, snowboarding, mountainbiking, paragliding, parcuri de distracții pentru copii, locuri de joacă diverse, poteci pentru drumeții de vară și de iarnă, locuri amenajate pentru barbecue etc. Una dintre atracții este lacul Härzlisee. Unde… ia să vedem ce ziceți de asta… Există un trail pentru drumeții desculțe, adică… drumeții cu picioarele goale! A fost inaugurat în 2016 și este accesibil din iunie până în octombrie. Asta este ceva ce cred că merită să încerc, într-o zi, că tot sunt eu Desculță prin Timișoara! 👣
Mai multe informații despre activitățile de pe Brunni și despre prețul diverselor bilete, aici.
Muntele Brunni mai trebuie descoperit în detaliu. Însă Muntele Titlis l-am declarat, deja, ca fiind unul dintre cele mai frumoase locuri văzute aici, în Elveția, unde chiar îmi doresc să mă mai întorc, printre altele și vara, pentru a vedea și fața ei neacoperită de omăt. Abia aștept❤️
One thought on “Daytrips din Zürich (2). Engelberg: muntele Titlis și muntele Brunni”