Drumețiile de primăvară sunt preferatele mele – ador floricelele din munți și ador parfumul puternic pe care îl are natura în această perioadă! În mijlocul lunii aprilie 2022 am făcut o drumeție de la Forch la Meilen. Am trecut prin mai multe păduri și am ajuns pe vârful Pfannenstiel, la un punct de belvedere. Am inspirat adânc aerul curat și înmiresmat, și nu voi uita niciodată susurul pe care l-am tot ascultat la coborâre, de-a lungul unui fir de apă plin cu cascade mai mici și mai mari. Parcă nu m-aș fi gândit că și atât de aproape de Zürich poate fi atât de frumos!
Pentru această drumeție am pornit din Zürich, de la gara Stadelhofen. Am luat, de acolo, tram-train-ul S18, cu care am făcut un drum de 25 de minute. A fost destul de scenic, am trecut pe lângă păduri și sate. Am coborât la Forch, iar acesta a fost punctul de plecare al drumeției noastre. După ce am trecut de case, respectiv înainte de a intra în pădure, am ajuns într-un loc cu view spre Greifensee. (click pe poze pentru a le vedea mai mari)
Aici am intrat în pădure, iar o vreme bună nu s-a întâmplat nimic interesant, în afară de faptul că era urcuș și am gâfâit non-stop. Traseul mai ieșea, uneori, din pădure – așa am ajuns și la o fermă care aparține de localitatea Forch, de unde am cumpărat (cu autoservire) ouă bio și niște suc de mere de la ferma familiei Menzi. Îmi plac foarte mult locurile acestea: pur și simplu este pus afară un frigider cu ceea ce este de vânzare, tu iei de acolo ce dorești, apoi lași banii în pușculiță! Am văzut și găinile; unele dintre ele erau foarte interesante, niște găini mai mici, complet albe, de care nu am mai văzut.
După plecarea de la fermă am intrat din nou în pădure și am ajuns curând la vârful Pfannenstiel (853 de metri). De pe vârful propriu-zis nu există vreun view, pentru că el este complet acoperit de copaci, însă un pic mai jos există un platou cu vedere spre lac și spre munți.
Aici există un turn de belvedere, înalt de 33 de metri, cu vedere spre Greifensee și Zürichsee și spre Alpi. Are o istorie interesantă: inițial, în 1893, a fost ridicat pe muntele Bachtel, dar în 1992 a fost mutat pe Pfannenstiel. Tot aici este amenajat și un loc pentru grătar, iar „după colț” se află restaurantul Hochwacht. Aflându-ne chiar la jumătatea traseului, în punctul acesta ne-am așezat și ne-am relaxat un pic, adunându-ne puterile pentru coborârea spre Meilen – care s-a dovedit a fi cea mai frumoasă parte a drumeției!
De aici am luat-o în jos, spre Meilen. Am tot intrat și ieșit din pădure. Am trecut pe lângă o serie de zone protejate (în germană, Naturschutzgebiet) și am văzut spații în care se vedea că urmează să răsară o pajiște de flori protejate. Tare mi-ar fi plăcut să le văd, nici măcar nu mi-am dat seama ce puteau fi, nu am recunoscut frunzele! O astfel de pajiște era chiar lângă acest mic luciu de apă.
După ce am intrat din nou în pădure, 99% din timp traseul a urmat cursul Meilener Dorfbach. De asta am spus, în introducere, că la coborâre am fost însoțiți, constant, de susur de apă. Balsam pentru urechi, balsam pentru circuitul nervos, balsam pentru suflet!
În plus, am întâlnit o mulțime de cascade micuțe, dar și unele mai mari. A fost spectaculos și extrem de plăcut. Am fost recunoscătoare pentru fiecare clipă și mi-am promis, iarăși, că vom ieși mai des din casă. Am găsit – în sfârșit! – și am adunat chiar și leurdă. A doua zi am și făcut o delicioasă supă (rețeta mea, aici).
Drumeția noastră de aprox. 12 kilometri s-a încheiat la Meilen, pe malul Zürichsee, cu o cină luată pe malul lacului. Mai multe despre acest traseu, aici.
Mai multe povești despre excursii în Elveția, aici.
