Mi-am făcut un scaun… românesc! Spun astfel pentru că modelul tapițeriei este unul românesc, cusut în punct de cruce 🙂
Așa a arătat scaunul înainte de a mă apuca de treabă: era plin de praf și de păianjeni.
Așa a arătat șezutul. Era plin de… nu știu ce-s alea… 🙁
Scaunul a fost al bunicii, nu este foarte vechi, adică nu intră la capitolul antichități. Este de fapt (cred) un scaun modern, comunist. Am avut 4, dar 3 au căzut pradă unei curățenii generale de după o renovare. Tare îmi mai pare rău acum, că… iată ce puteam face cu ele! Pentru început am spălat bine scaunul, cu apă și săpun, în curte, acolo unde și vopsesc mereu.
Arăta deja mult mai bine, și nici nu știa încă ce-l așteaptă… 🙂 După ce s-a uscat, am preparat vopseaua mea minune (rețeta și povestea, aici) și m-am apucat de vopsit:
Cam așa arată primul strat. Pentru cei care nu sunt obișnuiți cu acest tip de vopsea, și mai ales, cu stilul shabby chic, poate părea ciudat, dar nu, este ok, așa trebuie să arate! Tocmai acesta este farmecul, ca mobila vopsită cu acest tip de vopsea și în acest stil să arate așa! Cu diferite tipuri de pensule și diferite tehnici de vopsire se pot obține și suprafețe perfecte, fără urme. Eu am ales și de data aceasta vopsirea aceasta… brută, și nici n-am dat cu un alt doilea strat decât pe alocuri, unde am simțit nevoia. În timp ce se usca arăta cam așa (vopseaua aceasta se usucă incredibil de repede).
Da, scaunul era deja mult mai fericit. 🙂 Am dat cu șmirglu pe muchii, iar apoi m-am apucat să schimb tapițeria șezutului. Pentru a-l îmbrăca în ceva cu totul deosebit am ales o față de pernă veche, cusută manual, în punct de cruce, pe etamină – o față de pernă primită de la mama iubitului meu. Știind că apreciez lucrul manual și că am tot felul de idei năstrușnice de modificat lucruri, mi-a dat-o mie la un moment dat. A zăcut ceva vreme într-o cămară unde țin depozitate diverse lucruri… și iată că acum i-a sosit vremea! A primit o nouă șansă, o nouă viață! Am prins-o cu ajutorul unui capsator special.
Scaunul mai urmează să fie finisat cu ceară sau cu lac… și… pus la păstrare, pentru că va avea un loc de cinste în viitoarea casă!
Îmi place foarte mult cum a ieșit. Rețineți: puțină vopsea albă poate face minuni! 🙂
Îndrăzniți și voi!
Alte proiecte shabby chic realizate de mine puteți vedea aici.