Am scris zilele acestea că, în opinia mea (dar și a altora), decorul de Crăciun din Timișoara nu este unul reușit. În fiecare an sper (și nu voi înceta să continui să sper) că vom avea și noi, la un moment dat, o atmosferă de basm în centrul orașului. M-am mai tot gândit la subiectul acesta, și cu riscul de a-mi lua niște comentarii, vin astăzi cu alte exemple concrete de așa da și așa nu. Subiectul „decor de Crăciun” mă interesează destul de mult, de aceea obișnuiesc să umblu cu ochii largi deschiși prin lume și de asemenea, să fac fotografii la ceea ce văd.
*
Așa nu…
Am vizitat recent o fermă de perle de cultură din Vietnam. Businessul în sine este unul care pare să meargă foarte bine. Vin și grupuri mari de turiști să viziteze locul, magazinul atașat fermei și dedicat turiștilor este foarte mare și amenajat ca la carte etc. Însă decorul de Crăciun era dezolant – în special bradul mare din fața intrării principale. Niște Moși Crăciun urâți și kitchoși, respectiv un brad plin cu cele mai ieftine și odioase ornamente, din cel mai penibil plastic.
M-am întrebat: oare cum de nu le-a venit ideea să agațe în acel brad niște globuri albe, mari sau mici, ca și cum acesta ar fi fost decorat numai cu niște perle? Imaginați-vă numai, un pom de Crăciun cu cercei din perle, cu șiraguri de perle, ca niște coliere… Sau cum ar fi fost să fie decorat și cu perle negre sau perle de Tahiti? Superb, cu siguranță.
Așa da…
Acum doresc să vă arăt niște exemple de decor de Crăciun din Elveția. Da, știu, nu ne comparăm noi cu Elveția 😂 Și totuși: oare chiar este atât de imposibil ca într-un oraș ca Timișoara să se realizeze ceva de bun gust? Până la urmă, să amplasezi doar niște lumini albe în centrul orașului și să o faci respectând niște proporții care să ofere efectul vizual așteptat, nu cred că înseamnă, neapărat, o căruță de bani sau ajutorul unor extraterești. Bani s-au dat și pe ceea ce se poate vedea acum în orașul de pe Bega, așa-i? Nu a fost, deci, gratis. Așa că s-ar fi putut cheltui mai OK banii.
Mai mult decât atât, s-ar putea spune chiar că decorul de Crăciun fotografiat de mine este chiar unul… banal. Adică nu este ceva complicat sau overthinked. În mare, doar lumini albe, globuri simple, mult verde (crengi de brad) și multă naturalețe (conuri, paie etc.)
Să începem cu începutul. Cum arată Aeroportul Internațional Zürich, ce vezi atunci când sosești în această aerogară? În tot aeroportul, numai lumini albe. Și, culmea, sunt aceleași beculețe de ani de zile. Deci nu s-a aruncat cu bani noi în fiecare an.
În aeroport mai există câțiva brazi ornați cu cristale Swarovski. OK, știu, Swarovski… Dar nu trebuie să fie neapărat un brad cu cristale, evident, ci doar unul ornat simplu și frumos, cu ajutorul unor sponsori, care cu siguranță ar exista și la Timișoara. Să existe un concept: am vrut să facem un brad așa și așa, tradițional, vintage, modern, minimalist, baroc etc. Doar o idee ce mi-a venit brusc: ornamente în formă de felinare (exact ca cele din fața Muzeului Banatului), astfel încât să aducă aminte de faptul că Timișoara a fost primul oraș din Europa cu străzile iluminate electric. Doar o idee, după cum am spus, ca să ilustrez faptul că ar trebui să existe un concept și, de ce nu, un lucru care să lege acel brad de însăși Timișoara, istoria ei, caracteristicile ei etc.
Când ieși din aeroport, într-o banală stație de autobuz și tramvai te așteaptă alți doi-trei brazi la fel de „banali”, decorați numai cu luminițe albe.
În Zürich nu am văzut niciun Moș, niciun ren, niciun om de zăpadă, nici lumini verzi-roșii-galbene-albastre, nici diverse figurine din diverse materiale. Doar luminițe simple, brazi împodobiți clasic, ghirlande din crengi de brad (artificiale sau nu) și decorațiuni naturale (conuri de brad și altele asemenea). Pe alocuri, câte o fundă roșie, elegantă și jucăușă în același timp.
Pe faimoasa Bahnhofstrasse, plină de magazine ale tuturor brandurilor importante, o stradă care duce de la gara principală spre lacul Zürich și care este intens circulată de localnici și de turiști deopotrivă, au realizat o ploaie de lumini care poartă chiar și un nume: Lucy. Și aceste beculețe sunt unele care se repetă deja de la an la an. Deci investiția s-a făcut o singură dată pentru mai mulți ani. Arată spectaculos și conferă străzii o adevărată atmosferă de sărbătoare, de îndată ce se lasă întunericul peste oraș.
O altă stradă din Zürich, de data aceasta una pietonală. Același decor simplu, dar de mare efect.
Să facem și un scurt popas în orașul Winterthur, cu străzile decorate tot cu niște șiraguri de lumini + niște stele la mijloc. Cât de simplu, și totuși cât de spectaculos!
La târgurile de Crăciun din oraș, decorul urmează aceeași direcție. Felinare, becuri, luminițe simple, o atmosferă de poveste cu atât de puține complicații!
Toate aceste fotografii demonstrează că, de cele mai multe ori, mai puțin înseamnă mai mult! Iar cu asta închei critica, aștept să văd cu ce ne poate surprinde Timișoara la anul. Sper să fie, în sfârșit, o surpriză plăcută!
