Cu o lună înainte de Paște am lansat invitația de a participa la un atelier mai… altfel. Am propus ca pe masa de sărbătoare de anul acesta fiecare participant să aibă și niște ouă… FLUFFY! Am realizat repede două exemple și am anunțat Atelierul de ouă împâslite, care a avut loc cu o săptămână înainte de sărbătorile pascale: pe data de 11 aprilie.
Am tot spus că pe acest blog vreau să scriu mai ales despre culisele evenimentelor Kabaitan. Ei bine, cel mai interesant „secret” de backstage în legătură cu organizarea acestui atelier a fost… modul în care m-am aprovizionat cu LÂNA necesară împâslirii ouălor de polistiren. A fost o adevărată aventură! Și asta deși am de muuultă vreme un furnizor de încredere, acum lâna aceea parcă nu a vrut nicicum să ajungă la mine :))
– am comandat-o cu O LUNĂ înainte de atelier, dar din cauza unor motive obiective, lâna a ajuns la mine destul de târziu; am comandat-o pe adresa de la Timișoara, însă din cauza unei neînțelegeri cu furnizorul, lâna mi-a fost trimisă foarte târziu, atunci când mă pregăteam deja să revin la Viena
– am solicitat atunci ca pachetul să-mi fie livrat prin curierat rapid, ca să ajungă a doua zi
– a doua zi eu plecam deja spre Viena; am solicitat curierului ca pachetul să fie lăsat la sediu, pentru a-l putea lua de acolo dimineața devreme, înainte de plecare
– când am ajuns la sediu și am vrut să plătesc coletul, am constatat că am pierdut banii (niciodată nu mi s-a mai întâmplat așa ceva!); n-am avut ce mai face, mă așteptau cei cu care porneam spre Viena și am lăsat pachetul acolo; am sunat să fie dus acasă, pentru a mi-l aduce apoi cineva la Viena
– atunci când a sosit, pachetul conținea doar bile de lână împâslită, nu și lâna „brută” pe care o mai solicitasem :))
– mai mult decât atât, de la sediu și până la mine acasă a durat încă o săptămână, din cauza că cei de la firma de curierat nu dădeau de mine (avam telefonul stricat), și nu am vrut să livreze coletul fără a vorbi cu mine înainte – deși eu i-am sunat zilnic și le-am indicat că este cineva acasă și poate prelua coletul
– nimeni, dar nimeni nu părea să aibă drum spre Viena, abia-abia am reușit să fac ca lâna să ajungă la mine – a sosit în chiar dimineața atelierului :))
– și ca să fie și mai interesant, am estimat greșit cantitatea necesară și am folosit muuuuult mai puțină lână – mi-ar fi ajuns berechet doar cantitatea pe care o aveam deja pe stoc :)))))
Ei, râd acum, dar atunci eram chiar foarte îngrijorată – și drept să spun, și cam nervoasă. Iată lâna din poveste:
Aveam impresia că acum voi avea, în sfârșit, un bagai ușor: voi căra doar lână, ouă de polistiren și niște ace. Grele n-au fost bagajele, dar nici puține la număr, iară cum arătau la scoaterea lor din portbagaj:
Pălăria este pentru tombolă :)) Am tras la sorți un colier realizat din lână, dar cu metoda împâslirii cu apă și săpun. Colierul a fost câștigat de Mariana.
În coș erau ouăle (pun întotdeauna un accent mare pe prezentarea materialelor în cadrul atelierelor):
De aceea am luat cu mine și mâțișor: la intrare am realizat și un „copăcel” de ouă, așa cum fac germanii și maghiarii.
Am așteptat apoi cu drag „musafirii”: cu toții erau curioși și puțin speriați să nu își bage în degete acele speciale de împâslit – mai ales că au înțepătura mult mai dureroasă ca cea a acului obișnuit. Iată și materia primă + uneltele: ouăle de polistiren, lâna și acele. 🙂
Cele care au avut de suferit până la urmă nu au fost degetele, ci… acele :)) Mă așteptam să se rupă câteva, ceea ce s-a și întâmplat foarte curând (ruptura este cauzată întotdeauna de mânuirea necorespunzătoare: prea agresivă/rapidă sau cu acul ușor îndoit, în loc de poziție perfect dreaptă).
Distracția a fost mare și de data aceasta, lumea a realizat ouă foarte diverse ca și culoare și model, am fost încântată să văd – din nou! – câtă imaginație au participanții.
Cătălina a terminat ultima ouăle, a fost obosită și însetată, dar rezultatul a fost pe măsura efortului depus! 🙂
La atelier au fost prezente și două fetițe. Au fost foarte cuminți! Au colorat și ne-au mai și urmărit în timp ce împâsleam ouăle.
Pentru că scopul acestor ateliere nu este doar acela de a învăța câte o tehnică, ci și aceea de a ne cunoaște și a ne împrieteni, la începutul fiecărui atelier are loc o mică sesiune de prezentări. Acestea au avut loc de obicei în forma: mă numesc X, vin din Y, sunt la Viena de Z ani… eventual câteva informații despre familie, ocupație, hobbyuri. Pentru că n-am vrut ca acest lucru să devină deja ceva plictisitor, începând cu atelierul trecut am introdus un element nou în cadrul prezentărilor: obiecte. La atelierul trecut oamenii au dat din mână în mână o ceșcuță de ceai și ne-au dezvăluit pe cine ar invita a doua zi la un ceai. 🙂 De data aceasta le-am pregătit o provocare și mai mare. Aveau de ales câte un obiect dintr-un bol: toate proveneau de la mine acasă și erau dintre cele mai diverse și nebunești.
O mașinuță, o șopârlă de jucărie, un creion, chibrituri, forme de muffins, o mostră de parfum, un balon, niște cercei soutache, vitamina C, un plic de ceai, un fard de ochi, o scoică, pietricele… și așa mai departe. Fiecare a ales așadar un obiect și s-a prezentat cu ajutorul acelui obiect! Nici nu vă puteți imagina ce de idei au avut participanții, unii au fost foarte hotărâți atunci când au întins mâna după ceva, s-au regăsit în câte un obiect și au spus chiar foarte multe despre ei doar prin intermediul explicației: de ce am ales tocmai asta. Ideea: via un trainer pe care l-am cunoscut la un curs, o persoană pe care o admir: Ilona Mihăieș. „Am ales un creion pentru că soțul meu obișnuiește să ofere câte un creion cadou persoanelor cărora le face training, considerând creionul un simbol al creativității.” „Am luat din bol această clamă cu buburuză pentru că vorbește despre mine, eu și soțul meu ne alintăm astfel.” Sunt doar două exemple a cum participanții au spus despre sine informații mult mai profunde decât: sunt cutare. 🙂 Mai ales că mulți dintre participanți se cunosc deja, pentru că au fost la mai multe ateliere 🙂
Voi duce ideea mai departe și voi încerca să găsesc noi modalități inedite de a provoca participanții să se prezinte! Pregătiți-vă, așadar.
La atelierul acesta am avut două Monici și două Mariane. Una dintre Monici este cea din dreapta pozei de sus și este mămica fetiței cu bluza albă, Daria. Ele au fost prezente până acum la aproape toate atelierele!
În timpul atelierului am făcut o mică demonstrație a metodei împâslirii cu apă și săpun, respectiv, am realizat o broșă de lână cu ajutorul acelor și a suportului special pentru împâslit (care arată ca o perie). În iarnă s-ar putea să facem un atelier cu această tematică.
Iată și clasica poză de grup. A fost încă un atelier de succes!
One thought on “Ouă de polistiren – învelite în lână pufoasă :)”