A fost frumos! Cum să nu fie așa, când facem lucru manual alături de alte persoane pasionate de handmade? Și da, cred că fetele și băieții care vin la atelierele Kabaitan & MeAndMine sunt deja pasionate într-o măsură mai mică sau mai mare de lucrul manual.
Atelierul de coliere handmade 2 a luat ființă din dorința participanților: mai multe persoane care nu au reușit să ajungă la Atelierul de coliere din octombrie 2013 (primul astfel de atelier de creație) mi-au tot spus că ar fi minunat dacă aș mai organiza unul. Și-atunci am zis: de ce nu? Și pentru că l-am programat pe data de 1 martie, am decis că vom face și broșe-mărțișor – la sugestia uneia dintre participante: Roxana.
Și-acum să vedem cum a fost… cu pregătirile. Încet-încet au sosit acasă materialele comandate pentru atelier – acele de broșă, de exemplu, pentru că nu aveam destule pe stoc.
Plicul cu șnururile de mărțișor nu a mai ajuns nici de atunci, din păcate! Șnururile s-au rătăcit undeva pe drum… Cine știe pe unde! Noroc că mai aveam (aproape) destule, din stocul de anul trecut, iar o altă participantă la atelier, Andra mi-a mai adus câteva de la evenimentul de mărțișor de la ICR, de la o expozantă drăguță, care ne-a oferit necesarul de șnururi fără a accepta să îl plătim.
Materiale aveam acasă destule, am mai cumpărat carton embosat (de la un supermarket) și m-am pus pe „fabricat” suporturile pentru broșele-mărțișor, să le găuresc și să leg fundițele. La atelier n-am fi avut timp de asta – știam sigur, pentru că fiecare participant trebuia să realizeze un colier + 1 broșă pentru sine + 5 broșe-mărțișor de dat cadou cunoștințelor. Au avut de lucru, nu glumă! Dar și eu, acasă, înainte de atelier 🙂 Am mai tăiat și fetrul necesar pentru baza colierelor și broșelor… și așa mai departe.
Ei, „înarmată” cu toate cele am pornit la drum. Iar acum dau puțin din casă: atelierele încep mereu la 18:30; eu plec de acasă pe la ora 16, „consum” cam o oră cu drumul și mai am nevoie de o oră pentru a amenaja sala și de o jumătate de oră pentru a-mi trage sufletul înainte de a sosi participanții. Pentru că de data aceasta mașina mea nu era în Austria, iar Alin era la lucru în ziua atelierului, am luat trenul de la Schwechat, am schimbat apoi cu metroul la Landstrasse și așa am ajuns la locul desfășurării evenimentului. Asta numai ca să știți că vin la ateliere de departeeee, taman de lângă aeroport – unde locuim noi – cu toate materialele în cârcă :)) Am făcut și câteva poze funny, la gară, special pentru blog.
Întotdeauna transport materialele cu ajutorul unui troler, iar pentru acest atelier am încălțat niște balerini cu aer de mărțișor 🙂 ș-așa era o vreme superbă la Viena. Primăvară adevărată! Ajunsă la locul faptei am amenajat locul și m-am apucat să fac ceaiul: din fructe uscate adevărate, nu la plic. 🙂 Am fotografiat-o apoi pe prima sosită: Letiția, care dorea de multă vreme să ajungă la un atelier de-al meu. Acum a reușit, în sfârșit!
Încet-încet au sosit și ceilalți participanți, și înainte de a ne apuca de treabă ne-am prezentat cu toții – de data aceasta într-un mod inedit. Nu am mai spus numele, de unde venim, de cât timp locuim la Viena și ce lucrăm… ci am spus doar numele și – în timp ce țineam în mână o cană colorată, care a circulat de la o persoană la alta – am spus scurt pe cine am invita la un ceai a doua zi, și de ce. O idee via Laura Dumbravă de la Făbricuța de Idei – un mod mai altfel de a ne prezenta, prin care aflăm totuși câte ceva despre fiecare: că cineva are o prietenă în SUA, pe care nu a mai văzut-o demult, că altcuiva îi este dor de mama și ar sta la povești cu ea, că o altă persoană admiră cutare vedetă etc. Despre una-două persoane am aflat de exemplu că NU le place ceaiul! A fost nostim.
Țin foarte mult să ne cunoaștem mai bine la aceste ateliere: sper că se leagă prietenii și se formează o comunitate! Judecând după atmosfera de la întruniri, cred că suntem pe drumul cel bun! Aici, concentrare maximă:
Iar la final, bucuria de a așeza, în sfârșit, la gât, colierul realizat de propriile mâini! Cine a făcut măcar o dată în viață un accesoriu handmade, știe despre ce vorbesc: este o mare mândrie să porți ceva făcut de tine!
Am citit cu voce tare câteva informații interesante despre tradiția mărțișorului și le-am spus fetelor că pe data de 31 martie trebuie musai să agațe șnururile mărțișoarelor primite de o ramură cu flori și să își pună câte o dorință. În plus, tot atelierul am ascultat muzică românească: Diana Rășină, Maria Răducanu, Alina Manole și Alexandru Andrieș.
Scopul atelierelor Kabaitan este unul foarte bine definit: nu facem aceste ateliere așa, la întâmplare. Vrem să se cunoască oamenii între ei, vrem să se lege prietenii, vrem să se formeze o comunitate, să petrecem împreună un timp de calitate, să descoperim talentul pe care îl avem fiecare la lucru manual… Și așa mai departe.
Așa cum spunem și în motto-ul nostru: Trăim vremuri în care scara valorilor este… cu fundul în sus. Noi ne-am propus să nu stăm cu mâinile în sân, ci să facem ceva. Să conectăm oameni în cadrul unor evenimente memorabile. Demersul nostru n-are frontiere. Oriunde-am fi, conectăm oameni frumoși și valoroși, de care nu afli din fițuicile de cancan. Ți-i aducem aproape. La ușă, dacă trebuie! Vrem să fie băgați în seamă și luați drept modele. Credem că sensul vieții nu este să împingi căruciorul în supermarket! Încercăm să reglăm noi busola: să-ți arătăm direcția – sau nordul, cum s-ar zice.
Să fie cu noroc!
One thought on “Cum a fost la Atelierul de coliere 2?”