cimitir

Desculță prin Zürich. Plimbare prin cimitirul Fluntern

Într-o dimineață de duminică din noiembrie am făcut o plimbare printr-un cimitir din Zürich. A fost primul cimitir elvețian pe care îl văzusem vreodată. Căutasem, de fapt, mormântul lui James Joyce, care se odihnește aici. Întreaga experiență a fost însă una deosebită. Cimitirul Fluntern este vechi și este, de aceea, foarte  interesant de văzut. O adevărată expoziție de opere de artă – creată de om și de natură. 

cimitir

Cimitirul Fluntern, un cimitir vechi

În urmă cu câțiva ani scriam despre incursiunea mea în cimitirele Sankt Marxer Friedhof și Zentralfriedhof din Viena și vă spuneam atunci de o glumă pe care o fac vienezii. „Halb so groß wie Zürich – aber doppelt so lustig ist der Wiener Zentralfriedhof!“.  Adică… cimitirul vienez are doar jumătate din suprafața orașului Zürich, dar este un loc de două ori mai… distractiv. Aceasta este părerea vienezilor despre Zürich! Iar eu am ajuns, iată, să cunosc nu numai orașul, ci să vititez și un cimitir de aici.

Cimitirul Fluntern se află în cartierul Fluntern din Zürich, de unde și numele. În vecinătatea sa se află grădina zoologică a orașului și o pădure. Este diferit de cimitirele din România; oarecum asemănător celor din Austria – și totuși altfel.

Are o atmosferă aparte, cumva idilică. Copacii care străjuiesc mormintele sunt de o frumusețe răpitoare. Fiind toamnă, coroanele lor erau foarte colorate. Pajiștea și aleile, presărate cu frunze vestejite. În această atmosferă de duminică dimineață și toamnă, nu a fost deloc dificil ca gândurile tale să se îndrepte către viață și moarte, către trecerea în neființă sau în lumea celor drepți – fiecare cum consideră.

Cimitirul Fluntern, expoziție de opere de artă

Morminte sunt și mai vechi, și mai noi. Toate, foarte îngrijite. Coroanele și aranjamentele florale așezate pe ele, de mult bun gust. Însă ceea ce conferă o atmosferă atât de aparte acestui cimitir, este multitudinea de sculpturi de pe morminte, statui mai vechi și mai noi, clasice, moderne, avantgardiste…

Opere de artă care aduc un omagiu vieții trăite de cei care acum se odihnesc aici.

Cel mai mult mi-au plăcut cele pe care trecerea timpului le-a îmbrăcat în… straie din mușchi. Superbe! Artă făurită de om, completată de natură…

Mușchiul „pictează” multe din acest cimitir: pietre de mormânt, statui, sculpturi, copaci… este o imagine straniu de frumoasă cea creată de creșterea acestei plante.

Cimitirul Fluntern, locul de odihnă al lui James Joyce

Cimitirul acesta are o poveste foarte veche: a luat naștere în 1887, când Fluntern mai era o localitate de sine stătătoare. Mai târziu, cimitirul a fost extins de mai multe ori, iar așezarea a devenit parte a orașului Zürich. În 1941, scriitorul și poetul irlandez James Joyce, care a trăit și a lucrat și la Zürich, a fost înmormântat aici.

Inițial, acesta a beneficiat de un mormânt simplu. Mai târziu însă, mormântul său a devenit un „Ehrengrab”. Cheltuielile cu îngrijirea mormântului căruia i s-a acordat acest statut sunt suportate de autoritățile locale (dacă nu există descendenți sau instituții care să se ocupe de această sarcină). În 1966, mormântul lui Joyce și al soției sale (care a decedat în 1951) a fost refăcut de municipalitatea Zürich, iar statuia care decorează locul de veci al scriitorului este opera artistului american Milton Hebdal. Mai târziu, fiul lui Joyce, George și soția sa au fost, de asemenea, îngropați în acest mormânt.

Mormântul lui Joyce este unul dintre motivele pentru care acest cimitir este și o atracție turistică (mai puțin cunoscută, ce-i drept) a Zürichului. Dar sunt și alte personalități înmormântate aici, printre care Elias Canetti, câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură (1981). Are un mormânt modern, foarte frumos.

canetti mormânt

Cimitirul Fluntern, loc de cugetat

În Cimitirul Fluntern din Zürich am mai fotografiat flori ofilite, care mi s-au părut frumoase, încă. Este interesant cum e cu trecerea aceasta a timpului, cum ne ofilim cu toții și cum ne mai pierdem la un moment dat din farmec. Nu de tot, dar tot mai mult – până ce dispărem.

Cumva, cimitirele au un farmec al lor. În cimitire este liniște, iar atunci când te afli într-unul, nu poți să nu te gândești la faptul că într-o zi, fiecare dintre noi pleacă. Eu mi-aș dori să mai revin în acest cimitir într-o zi cu ninsoare, să văd și fața ninsă a Cimitirului Fluntern.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

two + 7 =